Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
 

Valea Bucşoiului îşi are obârşia sub vârful Bucşoiul Mare, în zona de confluenţă cu Creasta Bucşoiului Mic (creasta estică a Bucşoiului / creasta Balaurului). Are o orientare preponderent estică şi coboară prin zone stâncoase abrupte, pe alocuri cu aspect de canion sau prin locuri mai domoale acoperite cu pajişti şi jnepeni până în Poiana Bucşoiului, intersectează poteca turistică Pichetu Roşu – Mălăieşti iar în final se pierde în zona de pădure a Văii Glăjăriei. Partea alpină a văii este cea cuprinsă între Poiana Bucşoiului şi zona de obârşie, porţiunea finală a văii fiind o râpă împădurită.

Valea este descrisă ca având gradul de dificultate 1B. Ascensiunea văii durează, vara, 3-5 ore din Poiana Bucşoiului până la Omu' (E.Cristea). Urcuşul, direct pe fir, este întrerupt de câteva săritori care fie se abordează direct fie se ocolesc. Pe zăpadă stabilă ascensiunea văii este mai facilă dacă săritorile sunt acoperite. Totuşi, porţiunea superioară a văii este destul de înclinată, aşa că dificultatea traseului se menţine şi necesită echipament adecvat, colţari şi piolet, eventual o coardă / cordelină pentru asigurare (funcţie de starea zăpezii).

Mai 2012. Marian vine cu ideea... prin Vali aflăm şi noi (eu cu Moniq) şi întrucât prognoza meteo este optimistă dimineaţă devreme ne întâlnim la tren şi pe la 8 suntem în Buşteni.

foto Marius

Buşteniul şi Bucegii ne întâmpină în plin soare.

foto Marius

Florile sunt în întârziere aici faţă de Bucureşti; deşi e soare aici e totuşi munte.

foto Marius

Pe drumul spre Gura Diham admirăm pereţii masivului Coştila încălzindu-se la soarele de mai. Zona refugiului Coştila e uşor de identificat după pata mare de zăpadă care frecvent rămâne vizibilă până către sfârşitul primăverii.

foto Marius

Deasupra complexului de la Gura Diham domneşte Morarul cu Creasta Ascuţită şi Mânuşa Morarului
(separată de restul masivului prin valea Comorilor Morarului).

foto Marius

Luna încă veghează deasupra Caraimanului (stânga) şi Coştilei (dreapta).

foto Marius

Firele de zăpadă de pe văi dezvăluie mai uşor anatomia masivului cu valea Coştilei (stânga) şi valea Mălinului (dreapta).
Dacă ele au încă zăpadă aproape sigur vom avea şi noi pe valea Bucşoiului.

foto Marius

Începem cu un urcuş agale prin pădure pe poteca spre Poiana Izvoarelor.
Deşi e devreme e destul de cald, noroc că prin pădure e relativ răcoare.

foto Marius

În cca. 1 oră ajungem în poiana însorită de sub cabană.
Nu se vede mişcare la cabană, ori e prea devreme ori nu sunt clienţi.

foto Marius

Cabana Poiana Izvoarelor, frumos colorată dar cu servicii nu prea grozave.

foto Marius

Până la Pichetu Roşu sunt câteva luminişuri de unde muntele se lasă dezvăluit privirii aşa că putem admira porţiunea finală a văii Bucşoiului şi punctul terminus al urcuşului nostru, şaua cea mai adâncită din stânga vârfului Bucşoiul Mare.

foto Marius

Poteca între Poiana Izvoarelor şi Pichetu Roşu are şi câteva puncte de belvedere către Acele Morarului; e încă devreme, soarele nu e chiar atât de sus aşa că vizibilitatea e bună; dinspre zona Bucşoiului de obicei Morarul e contre-jour.

foto Marius

foto Marius

Printre brazi... confluenţa între Creasta Balaurului / Bucşoiului Mic (stânga) şi Bucşoiul Mare (dreapta), locul unde vom termina urcuşul pe valea Bucşoiului. Porţiunea superioară a văii pare că se ramifică, M.Ordean vorbeşte de 2 fire care se separă la nivelul Brâului de Sus; probabil noi vom aborda firul sudic unde zăpada pare continuă.

foto Marius

Pichetu Roşu şi puţinul care se mai vede din Bucşoiul Mare.

foto Marius

De la Pichetu Roşu continuăm pe poteca ce duce spre Mălăieşti (pentru moment o porţiune comună cu poteca Deubel ce urcă pe Bucşoiul Mare de la Prepeleag).

foto Marius

Drept în faţă, valea Bucşoiului, frumos conturată de zăpadă.

foto Marius

După mai puţin de 30 minute prin umbra plăcută a pădurii ieşim în zona luminată a poienii Bucşoiului.

foto Marius

Valea Bucşoiului primeşte mai mulţi afluenţi pe ambele părţi, mai bine conturaţi pe faţa sudică, dinspre creasta Balaurului (vâlcelul Portiţelor, vâlcelul Grohotişului, vâlcelul Furcilor) şi Vâlcelul de sub Vârf (cu obârşia aproape de vârful Bucşoiul Mare) şi valea Bucşoaia din partea cealaltă.

foto Marius

O zi perfectă pentru o astfel de plimbare... chiar prea soare...

foto Marius

E aproape 10:30 şi e deja foarte cald, sperăm ca măcar pe la nivelul picioarelor zăpada să "degaje" puţină răcoare.

foto Marius

Piciorul de zăpadă începe aproape chiar din poteca turistică pe care aici o părăsim.

foto Marius

O scurtă pauză în care ne ajustăm încălţămintea iar eu îmi schimb bocancii, ocazie cu care rucsacul se mai uşurează puţin.

foto Marius


Comentarii   

0 # Dumitru Casapu 25-03-2014 09:41
Am urcat Valea Bucsoiului in vara lui 1998 cu fiul meu mai mic (27 de ani) si un coleg de-al lui. La ora 18 eram pe varf, la 21 in gara la Busteni de unde am luat un taxi ca sa prindem din Sinaia un rapid spre Bucuresti.
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Stefan 25-08-2015 16:50
Si cand te gandesti cati ar avea nevoie sa citeasca asta, dar nu prea stiu de site...
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
A- A A+

Atenţie

Unele trasee montane descrise pe site sau prezente în albumele foto pot prezenta un risc important de accidentare gravă. Parcurgerea lor necesită o minimă pregătire tehnică prealabilă şi experienţă în mersul pe munte. Traseele montane pot suferi modificări în timp şi pot fi diferite faţă de cum sunt ele prezentate aici; autorul nu-şi poate asuma nicio răspundere dacă informațiile nu sunt exacte sau de actualitate. Folosirea oricăror informații prezentate aici se face integral pe propria răspundere. Autorul nu-şi poate asuma nicio răspundere pentru consecințele ce pot decurge din folosirea, în orice fel, a informaţiilor prezentate pe site.

Afișări articole
1092487

Floarea de Colț București
romania-natura.ro