Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
 

Munţii Făgăraşului, cea mai mare unitate alpină din ţară, se întinde între defileul Oltului la vest şi masivul Piatra Craiului la est pe o distanţă aeriană de peste 70 km (I.Fratu, 1986). Parcurgerea crestei Făgăraşului într-un sens sau celălalt necesită 4-5 zile de efort intens şi vreme bună. Dincolo de performanţa sportivă, timpul petrecut vreme de câteva zile la peste 2.000 m oferă satisfacţii deosebite prin frumuseţea şi măreţia peisajului alpin. Ca în orice masiv, creasta este porţiunea cea mai umblată (şi, din păcate, cea mai expusă degradării) dar muntele ascunde multe locuri minunate la capătul unor poteci marcate sau nu.

Sperând în vreme bună, am ales să pornim de la vest la est pentru că porţiunea vestică a masivului ne era necunoscută (încă) şi doream să ne familiarizăm puţin cu ea. Matematic vorbind sunt două variante de acces dinspre vest, de la Valea Mărului sau Valea Fratelui, ambele marcate cu bandă roşie (făcând joncţiunea în zona vârfului Strâmbanu, cf. hărţii romania-natura.ro) şi având timpul de parcurs de cca. 6 ore până în zona Chica Pietrelor. Am preferat să pornim din Turnu Roşu, deşi e considerat acces pe partea de nord, întrucât urcuşul prin pădure e mai scurt până la Chica Pietrelor.

După o noapte pe tren, nedormită, am plecat din Turnu Roşu (13 august 2011) puţin după ora 4 dimineaţa la lumina frontalelor pe drumul forestier de pe Valea Satului către mănăstirea Turnu Roşu, cca. 4 km. Evident aici există şi apă, un izvor chiar sub troiţa de peste drum faţă de mănăstire. O scurtă pauză până se luminează bine de zi şi după ce vorbim puţin cu unul din cei doi fraţi vieţuitori la mănăstire şi vizităm bisericuţa, continuăm pe drumul forestier cale de cca. 1-2 km.

foto Marius

Întâlnim un prim stâlp indicator care ne anunţă că avem cca. 2,5 ore până la Chica Pietrelor dar ţinând cont că o noapte fără prea mult somn se resimte şi că pare să urmeze un urcuş destul de abrupt pe un picior împădurit, cu rucsacul plin, bănuiesc că vom avea nevoie de mai mult timp...

foto Marius

După cca. 45 minute ajungem într-un luminiş unde ne întâmpină un căţel al unui cuplu de tineri care campaseră aici. Indicatorul ne informează că mai sunt 2 ore până la Chica Pietrelor. Ne tragem puţin sufletul, împărţim o eugenie şi pornim mai departe.

foto Marius

Mai mergem cca. o oră prin pădure şi ne hotărâm ca în primul luminiş cu soare să facem o pauză să dormim puţin aşa că pe la 8:30 ne oprim şi ne întindem la soare. Între timp mai trec ceva turişti şi o turmă de oi ai cărei câini se postează în poziţia "cerşit" dar încă nu e vremea de masă...

foto Marius

După o oră de odihnă bine-meritată, mâncăm puţin şi pornim iar la drum. Prin luminişurile de pădure vedem în spate ţara Făgăraşului şi localităţile străbătute noaptea cu trenul dar e dificil să le identificăm precis.

foto Marius

În fine, la ora 11 ajungem într-o şa largă, luminată de soare dar bătută de vânt. Chica Pietrelor trebuie să fie vârful pe care-l avem în dreapta (culmea Strâmbanu - Chica Pietrelor).

foto Marius

Iarba mare unduie sub vântul destul de puternic iar norii se mişcă repede pe cer... să fie de bine sau nu ? Oricum, pentru o poză arată bine...

foto Marius

Ne protejăm puţin de vânt şi pornim mai departe. Conform celor citite până în şaua Suru avem cca. 3 ore de mers.

foto Marius

Începând din şaua de sub Chica Pietrelor suntem pe creastă. Vestea proastă e că spre est muntele este acoperit. De pe la 1.700-1.800 m e ceaţă.

foto Marius

Depăşim un vârf intermediar. Undeva din dreapta ar trebui să întâlnim la un moment dat o potecă marcată care vine dinspre şaua Prislop dar n-am sesizat-o, abia vedem poteca noastră.

foto Marius

După cca. 45 minute (socotind din şaua de sub Chica Pietrelor) poteca trece peste mai multe izvoare cu apă bună (sper). Trebuie să fim pe undeva prin zona vârfului Prislop, poteca mergând pe faţa de nord a muntelui cf. hărţii.

foto Marius

După încă 30 minute de la izvoare ajungem în zona vârfului Tătaru. Ştiind că marcajul este rar şi deviat pe faţa sudică a muntelui de data asta, ne orientăm cu atenţie pornind de la această momâie.

foto Marius

Unul din rarele momente când avem puţină vizibilitate. Ştim că în curând urmează să coborâm către şaua Apa Cumpănită (izvoare) dar mai mult decât atât nu ne putem orienta.

foto Marius

După şaua Apa Cumpănită începem să urcăm din nou, către 2.000 m, zona vârfului Moaşa. Între timp ar fi trebuit să vedem spre stânga o potecă de coborâre către refugiul Suru marcată cu triunghi albastru; n-am văzut-o. Probabil pe vreme bună este evidentă, acum nici vorbă.

foto Marius

Nişte tăuraşi ne-au tratat cu indiferenţă când am trecut pe lângă ei...
poate nici nu ne-au văzut bine pe ceaţa asta :-)

foto Marius

Zona pare interesantă, punctată de blocuri mari de piatră "feliată".

foto Marius

În cele din urmă ajungem în şaua Suru (2.110 m). Aici vedem cealaltă variantă de coborâre la refugiul Suru (triunghi roşu) care însă nu e o opţiune întrucât sunt peste 650 m diferenţă de altitudine. Am făcut ceva mai mult de 3,5 ore, fiind nevoiţi să ne oprim mai des decât în mod normal datorită oboselii. Din fericire vizibilitatea se ameliorează spectaculos.

foto Marius

Dincolo de căldarea Suru, vârful Budislavu. Poteca practic traversează "de-a coasta" până în şaua următoare, aici în ceaţă, şaua Roşiile, ocolind vârfurile Suru şi Capul Surului. Cu rucsacul în spate nu e acum momentul potrivit pentru explorare, mai ales că de partea cealaltă a crestei se menţine ceaţa.

foto Marius

Ceva mai de-aproape, vârful Budislavu (2.343 m) şi şaua Roşiile (2.159 m).

foto Marius

Vârful Budislavu, detaliu.

foto Marius

În şaua Roşiile ne mai tragem puţin sufletul căci urmează un urcuş de aproape 200 m iar pauzele sunt utile mai ales înainte de urcare. Între şaua Suru şi şaua Roşiile (cca. 30 minute) poteca traversează multe izvoare, se spune sezoniere; e posibil ca în verile secetoase să nu aibă apă.

foto Marius

Lăsăm un grup de cehi să ne depăşească să vedem cum reacţionează câinii. Întrucât doi dintre ei s-au aşezat chiar în potecă, îi latră pe fiecare în parte... în curând şi pe noi, fără că ciobanul să fie prea mirat "latră doar, nu muşcă"...

foto Marius

Dincolo de Budislavu întrevedem pentru prima dată complexul Ciortea - Capul Gemenilor - Grohotişu.

foto Marius

După urcuş urmează un coborâş până în şaua următoare (înainte de Vârtopu Roşu) dar deocamdată însă ne bucurăm de jocul de-a v-aţi ascunselea pe care-l face Ciortea.

foto Marius

Traversând muntele Budislavu pe faţa sudică ajungem să vedem lacul Budislavu, o alternativă de campare la lacul Avrig.

foto Marius

Ceaţa apare şi dispare într-un joc continuu.

foto Marius

Reuşim să vedem şi Portiţa Avrigului de unde vom coborî la lac dar mai avem o coastă de munte de traversat până acolo, la sud de Vârtopu Roşu.

foto Marius

Portiţa Avrigului între vârfurile Turnul Lacului şi Vârtopu Roşu. Am făcut până aici 2 ore din şaua Suru.

foto Marius

Căldarea şi lacul Avrig, un minunat loc de campare care însă poate fi aglomerat. Aici se poate ajunge şi de la cabana Bârcaciu pe poteca marcată cu punct albastru.

foto Marius

În cca. 30 minute coborâm la lac şi cu ultimele puteri căutăm un loc potrivit de cort. Preferăm un loc către punctul de vărsare al lacului ca să fim mai aproape de un loc bun unde să ne putem spăla. Nu obişnuim să facem asta în apa lacului, nici să ne îmbăiem deşi mulţi dintre cei prezenţi nu se sfiesc să se bălăcească în lac. Ceva mai târziu descoperim şi un pârâu în stânga potecii pe care am coborât; e de preferat să luăm apă de-aici pentru băut decât apa care se scurge din lac (mai ales că Moniq nu apreciază gustul de iod al soluţiei Lugol pe care o folosesc în astfel de cazuri).

foto Marius

Ceaţa continuă să-şi facă jocul până seara târziu...


foto Marius

Dimineaţa la prima oră, senin peste tot. Ştim însă că asta n-o să dureze prea mult. Totuşi, după cca. 9 ore de somn totul arată mai bine. Vedere spre vest cu Portiţa Avrigului.

foto Marius

Dincolo de lac, vârful Turnul Lacului separat printr-o şa zimţată de piciorul care coboară dinspre Ciortea.

foto Marius

Pentru azi ne-am propus un program lejer. Locul e prea frumos ca să plecăm ca din puşcă. Ciortea merită măcar o jumătate de zi pentru o plimbare peste creastă, ocazie pe care n-o ai decât abătându-te de la poteca marcată.

foto Marius

Puţin peste ora 10 valuri de ceaţă încep să apară din vale, din fericire nu foarte compacte; ar fi păcat să urcăm pe vârf şi să nu vedem nimic...

foto Marius

La ora la care noi ne plimbăm liniştiţi fără rucsac în sus, către Ciortea, nu mai e nimeni la lac cu excepţia unui cuplu de nemţi care rămân aici peste zi. Ea a coborât devreme la Bârcaciu să cumpere pâine şi cârnaţi chiar dacă a doua zi aveau în plan să meargă la cabana Negoiu :-)

foto Marius

Avem noroc de vreme bună dimineaţa cu soare şi nori care dau un plus de frumuseţe peisajului.

foto Marius

Urcăm direct de la lac pe un vâlcel înierbat care părea să meargă bine în sus către creasta Ciortei. Ajungem cam la nivelul şeii dintre Ciortea şi Turnul Lacului.

foto Marius

Vedere către Portiţa Avrigului, parţial în ceaţă. Mai avem de urcat dar e interesant şi plăcut, mai ales fără bagaj :-)

foto Marius

Mergând practic înapoi, către vest, lumina e numai bună acum, altfel cerul nu s-ar vedea atât de albastru.

foto Marius

Tot urcând întâlnim multe puncte de belvedere, care mai de care mai interesante...

foto Marius

Porţiuni stâncoase alternează cu zone mai domoale.

foto Marius

Deşi suntem pe la 2.400 m floricelele sunt omniprezente.

foto Marius

În cca. 45 minute de la lac ajungem sus pe Ciortea II (2.419 m).

foto Marius

Fantezie alpină. Unul din avantajele drumeţiilor "la pas", fără greutate în spate, este că poţi să fii mai atent la amănunte şi, în consecintă, să te bucuri mai mult de ceea ce este în jur.

foto Marius

Departe, către est, printre norii capricioşi, apare pentru scurt timp şi Negoiu. Modelul de vreme cu nori care vin şi tot vin dinspre nord se va menţine câteva zile, până când or să vină şi dinspre sud :-)

foto Marius

Vârful Ciortea II şi câteva din picioarele sudice ale crestei principale.

foto Marius

De pe Ciortea II mergem către vest către Ciortea I; pe unele hărţi e menţionat şi Ciortea III, intermediar.

foto Marius

Floricele de munte.

foto Marius

Creasta dintre cele două vârfuri Ciortea e puţin accidentată dar spectaculoasă. În ghidul munţilor Făgăraş (romania-natura.ro) se spune că pe vremuri traseul de creastă urca din Portiţa Avrigului peste Turnul Lacului către Ciortea I şi mai departe către şaua dinainte de Gârbova. E mai logic şi mai sigur aşa cum e acum, coborând la lacul Avrig, rămânând ca zona aceasta să fie explorată doar de cei curioşi.

foto Marius

O vedere către vest cu o parte din parcursul zilei precedente, vârfurile Budislavu şi Vârtopu Roşu iar în centru Turnul Lacului încadrat între cele două şei.

foto Marius

Timpul nostru fiind limitat totuşi ne-am mulţumit doar cu bucata de creastă între vârfurile Ciortea II şi I dar o plimbare mai lungă către sud este desigur interesantă pe picioarele care se desprind din vârfurile menţionate.

foto Marius

Aproape de Ciortea I, vedere către est.

foto Moniq

Evident că lacul Avrig beneficiază de perspective deosebite de pe creasta Ciortei.

foto Marius

Aproape de Ciortea I, vedere către sud-vest, un cumulonimbus dezvoltat imens pe verticală.

foto Marius

Vârful Ciortea I (2.427 m), cel mai înalt din această zonă a Făgăraşului.

foto Marius

Vârful Grohotişu şi lacul Budislavu, vedere din zona vârfului Ciortea I.

foto Marius

Tot ce e frumos are şi-un sfârşit; e timpul să coborâm înapoi la lac pe piciorul care coboară din Ciortea I către Turnul Lacului.

foto Marius

Zona e la fel de spectaculoasă ca tot ce-am văzut până acum.

foto Marius

Înainte de-a ajunge în şaua premergătoare vârfului Turnul Lacului am optat să coborâm direct spre lac pe o limbă de grohotiş ca să mai câştigăm timp. Bolovani uriaşi care mai de care mai interesanţi ca şi colorit.

foto Marius

Am fi zăbovit mai mult dar ceaţa care se tot adună din vale (nord) şi fâşiile de nori negri pe care le-am văzut ici-colo ne fac totuşi să ne întoarcem ca să ne mutăm totuşi puţin mai la est pentru a mai scurta din ziua următoare... dorim totuşi să parcurgem creasta acum dar cu siguranţă vom reveni aici să vedem mai mult...

foto Marius

După o gustare de prânz, strângem cortul şi ne pregătim de drum. "Măreţul plan" este să mergem doar până în şaua Scara (2-3 ore) doar în ideea de a mai face puţină mişcare şi de a mai scurta drumul din ziua următoare. În plus, dacă ar ploua (ceea ce de fapt se va întâmpla... ), am putea beneficia de refugiul din şaua Scara despre care, cu interes, am citit că a fost refăcut (romania-natura.ro).

foto Marius

Poteca urcă spre şaua situată la vest de vârful Gârbova; pe alocuri destul de expusă, e necesară atenţie pe vreme proastă.

foto Marius

Dincolo de vârful Gârbova, ocolit de fapt pe faţa sudică, urmează o altă şa după care începe urcuşul spre vârful Scara.

foto Marius

Către sud-vest se conturează nişte nori mai negri. Oiţele însă nu par să fie tulburate cu ceva, îşi văd de programul lor de masă.

foto Marius

Vedere către sud, căldarea Scara.

foto Marius

Din şaua de est a Gârbovei urcăm pe vârful Scara (2.306 m). În cca. 30 minute ajungem sus.

foto Marius

În partea cealaltă, către est, coborâm către şaua Scara unde se află şi refugiul nou construit. În dreapta, la cca. 5 minute pe vale găsim şi apă; debitul izvorului nu e foarte mare dar apa trebuie să fie bună.

foto Marius

Refugiul vechi e compromis total şi transformat în ghenă alpină (lăsând la o parte "tradiţionalul" morman de conserve ruginite şi câţiva saci uriaşi de deşeuri care aşteaptă evacuarea). Ar fi util, probabil, să fie desfiinţat complet şi zona curăţată. Refugiul nou, construit după un model pe care-l vom mai vedea, e relativ curat (totuşi dacă ar fi fost o mătură la îndemână nu ne-am fi sfiit să facem puţină curăţenie) şi cu paturile întregi (inclusiv plăcile OSB peste plasa de sârmă): 8 paturi simple şi 4 paturi duble (în care la nevoie în cap şi câte 3 persoane) + o masă şi două scaune (sudate de podea !). Pe ansamblu arată bine (faţă de altele pe care le vom vedea) şi, cel puţin în acest moment, pot spune că te poţi baza că poţi dormi în el... ceea ce am şi făcut pentru că norii de ploaie nu s-au lăsat aşteptaţi...

foto Marius

Din şaua Scara se lasă poteci în ambele părţi: către nord spre cabana Negoiu (2 ore) şi către sud spre valea Topologului prin valea Scara (3 ore), ambele marcate cu cruce albastră.

foto Marius

Spre est creasta este dominată de vârful Negoiu din zona căruia către nord se lasă Piscul Sărăţii - Muchia Tunsului.

foto Marius

După ploaia de seară, un moment în care zona Şerbota - Sărăţii - Negoiu este luminată de soarele ce se pregăteşte să apună.

foto Marius

Cerul se pregăteşte încet-încet pentru culorile asfinţitului.

foto Marius

Apus de soare în zona şeii Scara.

foto Marius

S-a mai încheiat o zi. Ne pregătim de culcare. Între timp la refugiu suntem noi doi, un englez şi-un cuplu de cehi. Am convieţuit bine cu excepţia sforăiturilor tânărului englez.


foto Marius

O nouă zi. Aproape de ora 9 suntem gata de plecare. Părăsim refugiul cu o impresie bună. Ca de obicei dimineaţă este senin dar curând norii îşi vor începe spectacolul zilnic.

foto Marius

Ca de obicei, de oaspeţi matinali nu ducem lipsă; oiţele îşi încep activitatea de cum răsare soarele...

foto Marius

O privire înapoi, spre vest, ceva mai sus de refugiu. Vârful Scara e deja în ceaţă, în ultimul plan zona Ciortea - Boia.

foto Marius

Din şaua Scara până în şaua Şerbota avem de urcat, respectiv de coborât ceva mai mult de 100 m peste câteva vârfuri dintre care cel mai înalt este Mâzgavu (2.277 m).

foto Marius

Întrucât mergem cu soarele în faţă e mai interesant de fotografiat în spate, către vest.

foto Marius

Şaua Şerbota (2.125 m) precede vârful cu acelaşi nume. Până aici facem cam 45 minute din şaua Scara.

foto Marius

O momâie uriaşă în şaua Şerbota, utilă ca punct de reper pe vreme de ceaţă, e un loc bun pentru o fotografie de familie şi o scurtă pauză înainte de urcuşul pe vârf.

foto Marius

O altă coastă de munte, o altă turmă...

foto Marius

O privire înapoi de pe faţa vestică a muntelui Şerbota; sub noi, şaua Şerbota şi zona de creastă străbătută ceva mai devreme iar în spate vârfurile Scara şi Ciortea - Boia.

foto Marius

Muchia Şerbotei şi cabana Negoiu dincolo de ea.

foto Marius

De pe vârful Şerbota creasta continuă cu custura Sărăţii, vârful Sărăţii, şaua Cleopatrei, vârful Negoiu. Custura e considerată porţiunea cea mai expusă din creasta Făgăraşului. Rucsacul mare şi relativ instabil (model mai vechi dar mai încăpător) şi traficul de pe creastă (chiar la această oră matinală) m-au făcut să optez pentru o variantă ocolitoare prin căldarea din dreapta.

foto Marius

Printre nori, pe vârful Şerbota (2.327 m). Din şaua Scara până aici am făcut cca. 1,5 ore (inclusiv pauza din şaua Şerbota).

foto Marius

Vedere spre vest de pe vârful Şerbota.

foto Marius

De pe vârful Şerbota porneşte o potecă marcată cu bandă galbenă care ocoleşte custura Sărăţii prin dreapta (sud). Porţiunea iniţială e destul de abruptă, ca şi custura propriu-zisă.

foto Marius

După scurt timp cele două poteci se intersectează aproape de punctul cel mai de jos al custurii. Poteca marcată cu bandă galbenă coboară puternic spre sud dar marcajul devine tot mai rar (oricum, galbenul nu e o culoare prea fericită pentru un marcaj turistic, confundându-se destul de uşor cu lichenii de pe pietre când vopseaua se mai şterge).

foto Marius

La un moment dat n-am mai văzut niciun semn dar am continuat să traversăm "de-a coasta" ca să nu coborâm totuşi prea mult (e posibil ca poteca să coboare de fapt mai mult către lacurile Negoiu deşi harta nu arată acest lucru); cert este că marcajul nu este evident iar pe vreme proastă (când de fapt este indicat să foloseşti această variantă de ocolire) sunt şanse să ai probleme de orientare, mai ales dacă n-ai mai fost niciodată prin zonă. Oricum, perspectiva asupra custurii Sărăţii merită ocolul.

foto Marius

Chiar dacă n-am coborât până la lacuri am întâlnit mai multe ochiuri de apă fotogenice.

foto Marius

După ce traversăm un picior puternic care coboară din zona vârfului Sărăţii, altă posibilitate de înaintare nevăzând, urcăm intuitiv printr-o zonă umbrită şi umedă în direcţia şeii Cleopatrei. Doar ceva capre se văd prin zonă. Curând însă ieşim într-o zonă deschisă, se ridică şi ceaţa şi vedem că suntem exact unde trebuie, sub şaua Cleopatrei. Misterios, reapare şi banda galbenă alături de triunghiul roşu care urcă de la lacurile Negoiului.

foto Marius

Vedere spre sud din căldarea de sub şaua Cleopatrei. La nevoie se poate sta aici cu cortul pentru a explora zona; apă ceva mai jos (5-10 minute).

foto Marius

În şaua Cleopatrei vine dinspre nord-est poteca marcată cu triunghi albastru de la cabana Negoiu (porţiunea finală e comună cu poteca ce vine dinspre strunga Ciobanului marcată cu cruce roşie, de remarcat Acul Cleopatrei). De pe vârful Şerbota am făcut cca 1,5 ore pe varianta noastră.

foto Marius

Din şaua Cleopatrei în cca. 30 minute ajungem pe vârful Negoiu.

foto Marius

În fine ajungem pe Negoiu. Din păcate căldarea situată la est de vârf est complet în ceaţă, în curând şi vârful. În partea cealaltă însă vizibilitatea este bună; până să vină ceaţa apucăm să vedem şi lacul de la Vidraru.

Pe vârful Negoiu

În plină ceaţă pe vârful Negoiu (2.535 m). Aşteptăm puţin dar, ca un făcut, ceaţa se va risipi doar după ce coborâm noi :-)

foto Marius

Întrucât strunga Dracului e complet în ceaţă şi nu mi se pare interesantă la coborâre, optăm pentru o rută uşor ocolitoare, către strunga Doamnei, mult mai lejer de parcurs în jos.

foto Marius

Ocolim practic Vârful dintre Strungi (Vârful Dracului) pe faţa de vest (în mod particular aici creasta principală are direcţia nord-sud) şi ne bucurăm de spectacolul oferit de nori.

foto Marius

Pe strunga Doamnei lanţurile par noi. Un grup de turişti străini cu ghizi români sunt chiar înaintea noastră şi aşteptăm să ajungă jos ca să nu le dăm emoţii văzându-ne pe noi repezindu-ne în jos cu bagaje mari :-)

foto Marius

Până în Portiţa Negoiului suntem în ceaţă... la propriu...

foto Marius

Odată ajunşi în Portiţa Negoiului aşteptăm puţin ca măcar de-aici să vedem Negoiul dacă de sus n-am avut parte acum... şi aşteptarea (scurtă dealtfel) dă roade.

foto Marius

Detaliu cu vârfurile Negoiu (dreapta) şi Dracului (stânga) separate de strunga Dracului.

foto Marius

Imediat sub noi, în partea cealaltă, lacul şi refugiul Călţun. Urmează unul din cele mai scurte trasee: Portiţa Negoiului - Lacul Călţun cca. 15 minute :-)

foto Marius

Lacul Călţun e un loc minunat de popas de care am profitat în mai multe rânduri. Acum însă facem doar o pauză scurtă pentru că e încă devreme (14:30) şi putem merge mai departe, vremea se menţine bună. Refugiul este încă în stare bună deşi ceva mai multă curăţenie şi ordine înăuntru nu strică. Sunt multe locuri de cort atât lângă lac cât şi ceva mai sus pe potecă. Conformaţia locului face ca de multe ori vântul să fie puternic iar ceaţa să zăbovească mult aici, în căldare. Singurul dezavantaj este apa, singura sursă (din câte ştiu eu) fiind lacul (probabil are doar izvoare subterane).

foto Marius

Dincolo de refugiu, în ultimul plan, piciorul Arpaşu Mic - Buda - Râiosu - Muşeteica.

foto Marius

După o scurtă pauză pornim iar la drum. Urmează un urcuş destul de pronunţat pe vârful Lăiţel aici în ceaţă (dreapta).

foto Marius

Poteca se strecoară pe porţiuni stâncoase pe alocuri. Prea multe nu vedem dn păcate deşi perspectiva asupra lacului şi zonei străbătute anterior este foarte frumoasă... acum însă lipseşte cu desăvârşire :-)

foto Marius

Până pe vârful Lăiţel (2.390 m) facem cam o oră. Ceaţa se menţine groasă deşi sunt sigur că jos, în vale, e soare. Bate şi vântul aşa că fiind transpiraţi nu stăm prea mult şi coborâm în partea cealaltă. Înainte de Lăiţa urmează o porţiune cu aspect de custură (echipată cu cabluri, utile pe vreme rea).

foto Marius

Este o porţiune spectaculoasă dar nu dificilă.

foto Marius

Vârful Lăiţa este puţin mai înalt decăt vârful Lăiţel atingând 2.399 m dar, din fericire, poteca îl ocoleşte pe faţa sudică.

foto Marius

Dincolo de Lăiţa, către şaua Doamnei, întrevedem în detaliu următoarea porţiune a crestei unde se distinge Turnul Paltinului.

foto Marius

Poteca se strecoară printre Turnul Paltinului şi vârful Lepşiţa, urcând apoi către vârful Paltinul (care aici nu se mai vede).

foto Marius

Spre est culmea Râiosu - Muşeteica - Piscu Negru.

foto Marius

Mergând pe feţe mai mereu însorite nu e de mirare că florile abundă.

foto Marius

După ce traversăm de-a coasta piciorul puternic al Turnului Paltinului ne îndreptăm către şaua unde ajunge şi poteca marcată cu punct albastru care vine din căldarea mare a Paltinului, din sud, de la cantonul Piscu Negru.

foto Marius

Ceva mai sus, sub vârful Paltinul privim spre zona străbătută. Chiar în faţă este căldarea Pietroasă iar în ultimul plan, contre-jour, vârfurile Lespezi - Călţun (centru) şi Negoiu (abia vizibil, dreapta).

foto Marius

Lăsăm în stânga poteca ce coboară la Bâlea şi continuăm, pe sub vârful Paltinul, către est.

foto Marius

Curând ajungem pe porţiunea de creasta deasupra căldării Bâlei. Fiind sărbătoare (15 august) este aglomeraţie mare. Mirosul de mititei răzbate până aici, exact ce-i trebuie unui drumeţ obosit la sfârşit de zi :-)

foto Marius

Vânt, ceaţă, soarele exact în spate... ingredientele necesare pentru acest moment de graţie: un halou ca un curcubeu în jurul umbrei subiectului, fenomen cunoscut ca spectrul din Brocken / fenomenul Gloria descris, se pare, de Johann Silberschlag în 1780 (en.wikipedia.org/wiki/Brocken_spectre). Întrucât vântul modifica stratul de ceaţă de la secundă la secundă, a durat foarte puţin dar am avut noroc să-l pot surprinde.

foto Marius

În dreapta avem căldăruşa lungă a Caprei (Paltinului ?).

foto Marius

După pauzele aferente vorbitului la telefon (aici fiind semnal) continuăm cu mici suişuri şi coborâşuri până către Fereastra Bâlei.

foto Marius

Căldarea şi Piscul Bâlei. Ar fi fost interesant un popas la cabană cu o masă copioasă şi-un duş (probabil) cald dar ar fi fost un contact prea brutal cu civilizaţia.

foto Marius

La final de zi, bomboana de pe colivă, urcuşul pe Iezerul Caprei.

foto Marius

Pe Iezerul Caprei (2.417 m). Efortul de cca. 20 minute este răsplătit cu panorama Făgăraşului către est.

foto Marius

Spre nord-est, vârfurile Vânătoarea lui Buteanu şi Capra, în afara traseului principal de creastă. De la Călţun până pe Iezerul Caprei am făcut cam 3,5 ore, mai mult decât în mod normal dar am mers mai încet şi-am socotit şi pauzele. Tot ce-avem acum de făcut este să coborâm la lacul Capra şi să montăm cortul. Din păcate jos nu mai e soare dar nu poţi să le ai pe toate...


foto Marius

Lacul Capra şi vârful Muşeteica pe care se suprapune monumentul alpiniştilor, următoarea dimineaţă. Spre deosebire de Călţun, Capra are mai multe izvoare care alimentează lacul şi care reprezintă surse bune de apă.

foto Marius

Vârful Iezerul Caprei şi şaua Capra. În şa ajunge atât poteca ce coboară de pe vârf cât şi poteca ce urcă de la Bâlea. De asemenea către dreapta (Văiuga) merge o potecă ce urcă spre Vânătoarea lui Buteanu, plimbare plăcută de care am beneficiat altă dată.

foto Marius

Puţin după ora 9:00 suntem gata cu programul de dimineaţă şi pornim la drum. Lacurile Capra şi Căpriţa rămân în spate.

foto Marius

Şoseaua Transfăgărăşan şi Cota 2.000.

foto Marius

Traversăm piciorul Caprei şi deodată avem în faţă creasta Arpăşelului (Vârtopelului). Poteca turistică traversează către dreapta la limita limbilor de grohotiş. În mulţi ani aici rămâne zăpadă chiar până în iunie-iulie, acum nu este cazul.

foto Marius

În dreapta noastră, valea Fundu Caprei unde iarna avalanşele colectează metri buni de zăpadă.

foto Marius

Piciorul Caprei, detaliu cu "acul revolver". Pentru vârfurile Capra şi Vânătoarea lui Buteanu piciorul se poate urca direct, în lung, fără probleme.

foto Marius

Traversând pe sub creasta Arpăşelului întâlnim câteva izvoare precum şi nelipsitele oi.

foto Marius

Mult deasupra potecii, creasta Arpăşelului.

foto Marius

Doi dintre vaşnicii apărători ai turmei dormitau chiar în potecă. Noroc că aşa de dimineaţă nu aveau chef nici de lătrat.

foto Marius

Destul de aproape de poteca ce urcă din valea Fundu Caprei, refugiile din Fereastra Zmeilor, cel vechi şi cel nou (după acelaşi model ca la Scara). N-am coborât să le vedem mai îndeaproape, sper ca sunt încă în stare bună, nefiind chiar în drumul turiştilor "de creastă". Este menţionat şi izvor în apropiere. O ştire "caldă" (26 august 2011) merită menţionată (green-report.ro/stiri/premiera-romania-panouri-fotovoltaice-la-refugiile-de-creasta-din-masivul-fagaras): panouri fotovoltaice montate la refugiu de către Asociaţia pentru Ecologie şi Turism Montan Ecoxtrem cu sprijinul Serviciului Salvamont Argeş, iniţiativă mai mult decât lăudabilă, să sperăm şi durabilă !

foto Marius

Portiţa Arpaşului, la intersecţia potecii de creastă cu poteca ce traversează în stânga către Podrăgel (bandă albastră) şi în dreapta către valea Fundu Caprei (triunghi galben).

foto Marius

Ne răsfăţăm cu o scurtă pauză...

foto Moniq

Am şi eu parte de unul din puţinele momente în care sunt protagonist într-o poză.

foto Marius

Timp să ai să pierzi căci soluţii de a imortaliza fereastra sunt multe...

foto Marius

O vedere în spate; în soare, piciorul Caprei care culminează cu vârfurile Capra şi Vânătoarea lui Buteanu; în ultimul plan, în stânga, Lespezi - Călţun.

foto Marius

Urmează porţiunea cea mai spectaculoasă din această zonă a crestei numită "La trei paşi de moarte" :-) chiar dacă situaţia nu e chiar aşa de tragică.

foto Marius

Porţiunea puternic crenelată a crestei numită Fereastra Zmeilor este poate porţiunea cea mai dificilă după custura Sărăţii fără să pună însă probleme deosebite.

foto Marius

În ultimul plan, în soare, Capra - Vânătoarea lui Buteanu, în umbră, o porţiune din creasta Arpăşelului.

foto Marius

Porţiunile mai delicate sunt echipate cu cabluri utile pe vreme rea.

foto Marius

Fereastra Zmeilor văzută din partea cealaltă, de pe faţa muntelui Arpaşu Mic.

foto Marius

Poteca de creastă ocoleşte practic muntele Arpaşu Mic. În spate, în umbră, Muchia Albotei care se lasă către nord din vârful Fântâna de pe creasta Arpăşelului.

foto Marius

În stânga, cum înaintăm, marea căldare a Vârtopului.

foto Marius

Ocolul muntelui Arpaşu Mic se termină cu un urcuş către o şa largă dincolo de care se află căldarea şi lacul Buda. Aici, monumentul Nerlinger (Richard Nerlinger şi Herta Ruzicka, 1934).

foto Marius

Lacul Buda, un loc minunat de popas cu locuri bune de cort, apă din izvoarele ce alimentează lacul şi... multe marmote :-)

foto Marius

În continuare, principalul obstacol este Arpaşu Mare dar înainte de asta încă un vârf intermediar, Paru de Fier.

foto Marius

De pe Paru de Fier urmează o scurtă coborâre în şaua Vârtopul.

foto Marius

Chiar înainte de şaua Vârtopul poteca este destul de expusă, loc numai bun să întâlneşti un grup mare din sensul opus :-)

foto Marius

Până pe Arpaşu Mare avem de urcat cca 200 m. În spate, vârfurile Buda (stânga) şi Arpaşu Mic (dreapta) şi porţiunea de creastă tocmai parcursă.

foto Marius

Odată ajunşi pe creasta Arpaşu Mare - Mircii vedem deja căldarea următoare cu iezerul Podul Giurgiului şi o surpriză (deocamdată plăcută), un refugiu nou pe malul său.

foto Marius

Coborârea de pe vârful Mircii este destul de expusă pe alocuri, abruptă şi plină de lespezi (relativ) instabile, comparativ cu poteca bine bătută de pe Arpaşu Mare.

foto Marius

Iezerul Podul Giurgiului şi creasta Podrăgelului care culminează cu vârful Podragu (2.462 m) care lasă spre nord Piscul Podragului (nu se vede aici).

foto Marius

Spre est, evident, începe să se vadă piramida Viştea Mare - Moldoveanu.

foto Marius

Iniţial refugiul de la iezerul Podul Giurgiului a fost un motiv de bucurie. Văzând apoi în ce stare se află mi-am schimbat imediat părerea. Deşi nou, interiorul e devastat complet, nu mai există nicio placă pe paturi, doar plasa de fier pe care poţi dormi, la nevoie, ca la închisoare. Mizerie multă înăuntru iar uşa pare să nu mai reziste mult... asta ca să nu menţionez gunoaiele din jur, din lac şi din pârâul emergent. Practic nu prea poţi dormi aici decât în caz de forţă majoră. E foarte trist că unele refugii în loc să fie o oază de siguranţă în caz de necesitate sunt de fapt o sursă de murdărie şi infecţie pe faţa muntelui. Probabil că nu avem încă un nivel de civilizaţie atât de ridicat încât să apreciem un bun comun care la nevoie poate salva vieţi. E aproape imposibil să crezi că un om cu mintea întreagă poate să strice în mod deliberat sau prin neglijenţă un lucru care a fost construit cu trudă de alţii. Dezavantajul zonelor foarte circulate din zona centrală a masivului, Bâlea - Podragu - Moldoveanu.

NB: În prezent refugiul nu mai există, nu va faceţi planuri care să includă o noapte petrecută la refugiu, la Iezerul Podul Giurgiului ! Imaginile de mai sus sunt doar de arhivă !

foto Marius

Locul este minunat, păcat că a fost pângărit de vizitatori. Un lucru bun de menţionat, lacul are izvor cu apă bună de băut, în niciun caz n-aş recomanda apa din lac.

foto Marius

Plecăm cu dezamăgirea în suflet şi cu speranţa că mizeria de la iezerul Podul Giurgiului e doar un caz izolat. A-propos... pata galbenă inestetică de pe rucsacul Monicăi care apare persistent în imagini şi creşte de la zi la zi nu e altceva decât punga cu gunoaie care, inevitabil, se adună. Nu e atât de greu să duci la baza muntelui cutiile goale de conserve pe care le-ai cărat pline. Trebuie doar să vrei şi să-ţi pese. În spate culmea Mircii - Arpaşu Mare.

foto Marius

În faţă, şaua Podragu şi vârful Tărâţa.

foto Marius

Din şaua Podragu, spre nord, căldarea, lacul şi cabana Podragu. N-am coborât la cabană pentru că nu aveam intenţia dar din păcate n-am citit şi n-am auzit nimic de bine despre cabană în ultimul timp (aici, în şa, chiar de la cineva care dormise la cabană cu fiul său, experienţă pe care a zis că n-o va mai repeta !).

foto Marius

Lacul Podragu, cel mai adânc din Făgăraş (15,5 m).

foto Marius

Lăsând vârful Tărâţa în stânga, poteca merge de-a coasta, pe faţa muntelui Podul Giurgiului. Din şaua Podul Giurgiului vedem ce avem de urcat şi coborât în continuare !

foto Marius

Piramida Viştea Mare - Moldoveanu pare tot mai aproape dar mai sunt ceva vârfuri de ocolit... Corabia, Ucea Mare, Ucişoara...

foto Marius

Şaua Ucei Mari şi vârful Corabia.

foto Marius

Avem de coborât peste 150 m până în şaua Ucei Mari... nicio problemă, imediat o să-i urcăm la loc :-)

foto Marius

Viştea Mare - Moldoveanu... mai-mai să le atingi cu mâna...

foto Marius

În continuare ocolim vârful Ucea Mare şi ne îndreptăm către şaua Ucişoarei. În centru, în soare, şaua Orzănelei.

foto Marius

Deşi soare, pe alocuri vedem urme de picături; probabil unul din norii care tot dau târcoale s-a scuturat puţin.

foto Marius

Din şaua Ucişoarei admirăm vârful Ucişoara şi muchia Viştea Mare care se lasă către nord.

foto Marius

În fine, un ultim ocol pe faţa sudică a Ucişoarei între şaua Ucişoarei şi şaua Orzănelei.

foto Marius

Aproape de şaua Orzănelei şi o bine-meritată pauză înainte de urcuşul pe Viştea Mare.

foto Marius

Din şaua Orzănelei vedere către est: dincolo de Portiţa Viştei, vârful Hârtopul Ursului care lasă un picior nordic scurt, muchia La Padina Oţelei şi vârful Gălbenele (Galbenele) care lasă spre nord muchia Zănoaga.

foto Marius

După o scurtă pauză la soare urmează urcuşul pe Viştea Mare, cca 220 m.

foto Marius

În fine, din nou la peste 2.500 m pe Viştea Mare (2.527 m). Avem noroc că acum norii sunt mai sus şi avem vizibilitate bună.

foto Marius

Cu mare plăcere lăsăm rucsacii şi pornim spre Moldoveanu...

foto Marius

Vedere spre est din spintecătura de pe creasta spre Moldoveanu.

foto Marius

N-am mai fost pe Moldoveanu din 2008. Steagul României arată bine aici, să vedem cât rezistă.

foto Marius

Punctul cel mai înalt al ţării, 2.544 m.

Pe Moldoveanu

Fotografie de familie pe Moldoveanu.

foto Marius

Către sud, o zonă mai puţin umblată şi cunoscută... doar 15 ore până în Nucşoara !

foto Marius

E o plăcere oricând să revii aici. Profităm de cerul senin şi stăm aproape 30 minute desfătându-ne vizual către toate punctele cardinale.

foto Marius

În curând însă un val de ceaţă se apropie aşa că e timpul să ne întoarcem la bagaje. Ajungem pe Viştea Mare într-o ceaţă totală.

foto Marius

În mai puţin de 30 minute ajungem în Portiţa Viştei, din nou o intersecţie de poteci, în stânga către valea Viştea, în dreapta către valea Rea a Moldoveanului. Noi facem dreapta şi coborâm minimul necesar până găsim un loc bun de cort şi un firicel de apă aproape.

foto Marius

La ora 18:00 cortul e deja montat şi ne pregătim pentru programul de seară, spălat, mâncat, culcat.


foto Marius

După o scurtă ploaie de seară, din fericire când aveam cortul montat şi o noapte liniştită, doar cu ceva vânt şi nori trecători, urmează o dimineaţă senină, după tipicul ultimelor zile. Ce poate fi mai plăcut decât să te trezeşti la poalele celui mai înalt vârf din ţară ?

foto Marius

Iezerul Triunghiular din căldarea superioară a văii Rele. Am fi putut coborî până la lac dar n-avea rost; e mai bine să fim cât mai aproape de creastă dacă ăsta e traseul propus.

foto Marius

Pentru astăzi însă ne-am propus o zi de odihnă (activă). Vremea pare să fie bună în continuare şi mâncarea ne va ajunge la limită aşa că merităm o plimbare prin zonă fără bagaj. Urcăm din nou pe vârf să mergem puţin spre sud. Piciorul sudic al Moldoveanului se continuă cu Piscul Roşu - Galbena - Scărişoara (cel mai înalt care se vede aici).

foto Marius

Ziua însă e mai ceţoasă ca până acum. Din fericire e şi ceva vânt aşa că sperăm că n-o să plouă. Vedere către Portiţa Viştei şi refugiul de pe creastă.

foto Marius

Coborâm pe piciorul sudic al Moldoveanului şi ne îndreptăm către vârful Piscul Roşu. Evident, pe-aici nici picior de turist.

foto Marius

Către vest, căldarea Moldoveanului şi picioarele sudice care se desprind din creastă. Avantajul locurilor mai la sud sau mai la nord de creastă este că-ţi permit să vezi creasta din alt unghi, în ambele direcţii; din păcate acum creasta e acoperită aşa că de prea multe detalii n-avem parte.

foto Marius

Vedere din zona Galbena către nord cu piciorul pe care tocmai am coborât.

foto Marius

Vedere din zona Galbena către sud cu căldarea Galbena. Din acest unghi lacul mare din Galbena nu se vede, doar unul din cele mici. Ar trebui să mergem către Scărişoara pentru a vedea mai bine toată căldarea dar întrucât trebuie să revenim pe acelaşi drum nu ne depărtăm prea mult.

foto Marius

Preferăm să explorăm valea Rea în zona de sub lac aşa că ne întoarcem şi mergem de-a coasta pe poteci ciobăneşti înapoi spre piciorul care coboară din Piscul Roşu. Pe acest picior putem coborî până la obârşia cascadelor din valea Rea. Către est, picioarele sudice care se desprind din creastă iar în ultimul plan creasta dintre Urlea (în ceaţă) şi Fundu Bândei.

foto Marius

"Mini-delta" din valea Rea a Moldoveanului.

foto Marius

Avem timp să ne bucurăm pe îndelete de plantele întâlnite.

foto Marius

Coborâm până într-un punct de belvedere de unde putem admira începutul cascadelor de pe valea Rea. Poteca turistică (triunghi roşu) merge pe partea cealaltă aşa că e un loc mai dosebit pentru această primă cascadă.

foto Marius

Cascadele văii Rele.

foto Moniq

Pe partea cealaltă se vede poteca şerpuind pe malul destul de înclinat, faţa vestică a piciorului scurt care se lasă din vârful Hârtopul Ursului.

foto Marius

Cascadele continuă în jos pe abrupturile văii Rele dar noi ne îndreptăm spre căldarea largă de sub Iezerul Triunghiular. Pentru puţin timp este şi Moldoveanu vizibil.

foto Marius

Un unghi mai puţin obişnuit pentru Moldoveanu dar cu atât mai interesant.

foto Marius

Pârâul din valea Rea, vedere spre sud.

foto Marius

Zonă mlăştinoasă cu multe canale şi ochiuri de apă cu maluri bogate în vegetaţie.

foto Marius

Rămăşiţe ale fostului refugiu din valea Rea, victimă a forţelor naturii. Fiind distrus de avalanşe, ploi, vânt şi zăpadă, s-a decis mutarea lui pe creastă şi-aşa a apărut refugiul de piatră.

foto Marius

Seara la cort prea multe n-avem de făcut decât să urmărim cum mai evoluează norii...

foto Marius

Încet-încet unii din nori împrumută culorile asfinţitului.

foto Marius

Treptat se lasă seara şi încerc diverse imagini în lipsa unei alte ocupaţii...

foto Marius

Sigur, unii preferă să admire natura din confortul sacului de dormit :-)


foto Marius

Urmează o dimineaţă ceţoasă de la bun început. Pentru prima dată ceaţa vine şi din sud, de-a lungul văilor.

foto Marius

Efectele sunt interesante şi modelele de lumină şi umbră se schimba de la minut la minut.

foto Marius

Destul cu poezia matinală... azi pornim din nou la drum cu căsuţa în spate. Din păcate nu e soare ca să se usuce prea bine aşa că ne bazăm mai mult pe vânt.

foto Marius

Ca de obicei, pornim pe la ora 9. Urcăm în diagonală spre refugiu. Unii dintre locatari au fost mai matinali, alţii îşi dezmorţesc oasele. Sunt sigur că la cort a fost mai confortabil, pare destulă lume pe-aici.

foto Marius

Refugiul are acoperiş nou şi cel puţin pe-afară arată bine dar din păcate e foarte multă mizerie în jur, aşa cum se întâmplă în fiecare astfel de loc.

foto Marius

În continuare avem de urcat. Ocolim vârful Hârtopul Ursului şi ne îndreptăm către şaua care-l desparte de vârful Gălbenele (Galbenele). Norul se menţine destul de jos şi e cea mai întunecată dimineaţă de până acum. Oare se schimbă vremea ?

foto Marius

Feţele de munte pe care le străbatem au de obicei mult soare aşa că sunt pline de flori variate şi mari.

foto Marius

Undeva sub vârful Gălbenele (Galbenele) o mică minune a naturii, un firicel de apă dintr-un bloc de stâncă pe care cineva a avut inspiraţia să-l dreneze ca să poată fi folosit mai eficient.

foto Marius

Reuşim să vedem, parţial în ceaţă, lacul Gălăşescu (Mioarelor).

foto Marius

În şaua Viştişoara, înainte de Gălăşescu Mare, o căpriţă singuratică paşte netulburată de nimeni; pe măsură ce ne apropiem înaintează şi ea, aparent fără să fie deranjată de prezenţa noastră.

foto Marius

Spre căldările nordice nu se vede nimic...

foto Marius

De-abia pe piciorul Gălăşescului întâlnim primii turişti.

foto Marius

Coborâm către şaua Răcorelelor; nu vedem nimic. Începem să urcăm spre Gălăşescu Mic şi curând nimerim între oi. Ne conversăm puţin cu băiatul care avea grijă de oi.

foto Marius

Viaţă de cioban.

foto Marius

Oiţele n-au treabă cu vremea, mănâncă orice-ar fi :-)

foto Marius

Coborâm către Fereastra Mică a Sâmbetei. Măgarii stau aici, ei nu par să aibe chef să se cocoaţe atât de mult ca oile :-)

foto Marius

O altă surpriză în Fereastra Mică a Sâmbetei, un refugiu nou. Faţă de cel de la Podul Giugiului arată mai bine, mai puţină mizerie înăuntru şi afară dar paturile lipsesc şi aici. Doar două paturi au plăcile pe care să poţi dormi, celelalte doar grilajul de fier. Apă nu ştiu dacă este. Oricum, în cca. 2 ore se poate coborî la cabana Valea Sâmbetei în caz de nevoie.

foto Marius

Ceaţă în continuare. Urcăm pe vârful Slănina şi apoi coborâm către Fereastra Mare a Sâmbetei. Către nord, valea Sâmbetei. De la locul de cort de sub Portiţa Viştei am făcut până aici cca. 3 ore.

foto Marius

Din Fereastra Mare a Sâmbetei se poate coborî la cabana Valea Sâmbetei în cca. 2 ore.

foto Marius

Către sud, marea căldare a Bândei.

foto Marius

După cca. 30 minute din Fereastra Mare a Sâmbetei un alt punct de răscruce: spre cabana Valea Sâmbetei prin Cheia Bândei (2 ore, punct roşu) şi spre refugiul Trăznita prin muchia Sâmbetei (2 ore, punct albastru).

foto Marius

Poteca noastră continuă spre est. Ocolim vârful Mogoş şi ne îndreptăm spre curmătura Mogoşului. În faţă se vede vârful Urlea.

foto Marius

Din curmătura Mogoşului o potecă urcă spre vârful Urlea pe un marcaj vechi cu triunghi albastru (către fosta cabană Urlea). Noi continuăm spre Curmătura Urlei (Portiţa Lacului).

foto Marius

Din Curmătura Urlei (Portiţa Lacului) se desprinde o potecă ce coboară la lacul Urlea (punct albastru). Vârful Urlea rămâne în spate.

foto Marius

Din vârful Urlea se lasă către est culmea Urlea - Somnului - Moşuleaţa - Moşu.

foto Marius

Continuăm să înaintăm către sud pe această porţiune a crestei. În spate, vârful Urlea.

foto Marius

O mică pauză. Către sud vârful Dara (2.500 m) în afara traseului de creastă dar care merită explorat cu altă ocazie.

foto Marius

Lacul Urlea şi... ultima zonă cu marmote...

foto Marius

În zona vârfului Fundu Bândei poteca se abate din nou către est.

foto Marius

Vârful şi lacul Urlea.

foto Marius

Zona devine pastorală. Lăsăm în dreapta (sud) marea căldare Hârtoapele Leaotei cu mai multe lacuri care din păcate nu sunt decât puţin vizibile din drumul nostru; necesită un ocol mai mare şi acum nu mai avem timpul necesar.

foto Marius

Înaintăm peste mai multe culmi domoale, ne "răfuim" cu nişte câini care din lipsă de activitate ne iau pe noi în vizor şi înaintăm către zona Leaota - Zârna (corect se pare că vârful la vest de curmătură este Leaota / Leaota-Zârna iar cel la est de curmătură este Zârna). Micul lac mâlos din căldarea din dreapta probabil este lacul Zârna.

foto Marius

Aici ne aflăm probabil în zona vârfului Leaota-Zârna dincolo de care, imediat, începem să coborâm.

foto Marius

Până în curmătura Zârnei avem de coborât aproape 300 m şi vom ajunge curând sub 2.000 m. În valea din dreapta se ghiceşte un fir de apă, un pic cam departe. Probabil este pârâul Zârna; lacul nu arăta grozav văzut de sus aşa că rămâne de văzut cam cum ar fi apa pârâului...

foto Marius

Un vechi stâlp de marcaj, victimă a forţelor naturii.

foto Marius

Curmătura Zârnei e un loc frumos, sunt multe ochiuri de apă (nepotabilă însă).

foto Marius

Refugiul nou din curmătura Zârnei, o surpriză plăcută, cel vechi fiind de mult compromis.

foto Marius

Refugiul nou arată foarte bine pentru că este bine făcut (spre deosebire de celelalte două pe care le vom întâlni, în curmătura Brătilei şi Comisului) şi pentru că zona nu este atât de circulată. Nici în jur nu este prea multă mizerie, aşa că impresia este pozitivă. Singurul aspect neplăcut este lipsa apei potabile; un semn de întrebare pentru pârâul Zârna la 15-20 minute către sud.

foto Marius

Interiorul arată bine, sunt două priciuri unde încap la nevoie câte 5 oameni, uşa e întreagă şi pare să funcţioneze bine, lucru vital pentru durabilitatea unui refugiu. Era un singur locatar când am ajuns noi, un neamţ singuratic, trecut de a doua tinereţe, şi el plăcut impresionat de starea refugiului.

foto Marius

O pasăre de apă la ochiul de apă din spatele refugiului.

foto Marius

Din Fereastra Mare a Sâmbetei am făcut până în curmătura Zârnei, la pas lejer, cca. 3,5 ore. Spre fosta cabană Urlea se lasă spre nord o potecă marcată cu punct roşu (cca. 3 ore). Pe noi însă ne interesează estul: până în curmătura Brătilei cca. 2 ore. M-am gândit să mai mergem pentru că este încă devreme şi acolo am citit că apa este mai aproape de refugiu.

foto Marius

Zona este fotogenică şi mai prietenoasă decât viitorul nostru loc de campare (curmătura Brătilei) dar am zis să mai scurtăm drumul de a doua zi către Rudăriţa.

foto Marius

Pornim la drum printre lacurile din curmătură şi ne pregătim de un nou urcuş, aici fiind doar puţin peste 1.900 m. Trebuie să depăşim vârful Zârna deci avem de recuperat cei 300 m pe care i-am coborât !

foto Marius

Vechiul refugiu din curmătura Zârnei este demult doar o amintire. Poate ar fi util să fie desfiinţat complet şi zona curăţată... sigur, e uşor de spus şi mai greu de făcut dar dacă se găsesc fonduri pentru refugii noi bănuiesc că se pot găsi resurse şi pentru ecologizare.

foto Marius

Vedere către sud din curmătura Zârnei. În ultimul plan, munţii Iezer.

foto Marius

Vedere de ansamblu asupra curmăturii Zârnei dinspre est. Se vede clar pârâul situat la sud de zona refugiului (stânga-sus în imagine) cu apă potabilă ?

foto Marius

O surpriză plăcută de care ne avertizase turistul neamţ de la Zârna: un izvor minunat chiar în potecă la mai puţin de o oră din curmătură.

foto Marius

Puţin mai sus, o privire înapoi către vest asupra zonei străbătute în ultimele ore. În ultimul plan vizibil vârfurile Urlea - Fundu Bândei - Dara - Muşetescu (de la dreapta la stânga).

foto Marius

Peisajul rămâne în continuare domol cu culmi largi, înierbate. Poteca e vizibilă, marcajul destul de bun pe pietre presărate ici-colo. Totuşi, pe ceaţă, ar putea fi o problemă, stâlpii fiind destul de rari. Spre sud, munţii Iezer.

foto Marius

Pare o plimbare prin parc...

foto Marius

În zona vârfului Ludişoru, cea mai înaltă de când tot urcăm din curmătura Zârnei (cca 2.300 m) vedem pentru prima dată, spre est... Piatra Craiului (din păcate mascat parţial de culmea întunecată din faţă).

foto Marius

Piatra Craiului este încă departe dar sentimentul că ne apropiem e totuşi foarte plăcut. Până jos, în curmătura Brătilei, doar o azvârlitură de băţ :-)

foto Marius

Ştiam că în curmătura Brătilei a apărut un refugiu şi chiar ne bucuram că arată bine (cel puţin de la distanţă).

foto Marius

Coborând spre curmătura Brătilei în dreapta (sud) vedem tot timpul munţii Iezer.

foto Marius

Refugiul din curmătura Brătilei şi munţii Iezer. Pe-afară refugiul arată bine dar dacă priveşti mai de-aproape observi că zonele de lipitură dintre panouri dau semne de slăbiciune. Uşa (care se închide prin propria greutate, cu balama în partea superioară) este ruptă, jumătatea inferioară lipseşte aşa că vântul (care suflă destul de tare aici) şi intemperiile o să-l şubrezească destul de repede dacă nu este reparat în timp util. În interior un miros pronunţat de mucegai aşa că în ciuda vântului puternic am ales să montăm cortul...

foto Marius

Vedere spre sud din curmătura Brătilei către munţii Iezer. Dealtfel, spre sud, există un drum care leagă Făgăraşul de Iezer prin culmea Brătila - Mezea - Oticu (triunghi roşu). Panoul indicator arată 8-9 ore până la refugiul Iezer şi 14 ore până la cabana Voina. Poteca se continuă către nord, spre Dejani (6 ore).

foto Marius

Până să dispară soarele din curmătură reuşim să avem cortul montat. Nu mai coborâm la apă pentru că pentru programul de seară ne ajunge cea pe care am luat-o din potecă, de la ultimul izvor.

foto Marius

Micul lac din curmătură este, probabil sezonier, deci o simplă baltă cu apă bună doar pentru animale. Izvorul se găseşte spre nord, pe poteca ce coboară spre Dejani, la doar 5 minute. Dacă vântul nu bate tare pârâul se aude şi poţi coborî chiar dacă nu ştii unde se află. Apa e foarte bună, debitul mare.

foto Marius

După o dimineaţă plină de nori şi ceaţă, seara este senină şi liniştită... sigur, când nu bate vântul...


foto Marius

După o noapte în care vântul ne-a zgâlţâit serios pe alocuri, o dimineaţă absolut superbă. Luna, deşi în descreştere, nu se lasă bătută cu una cu două şi rămâne pe cer destul de mult până când soarele se ridică suficient de sus.

foto Marius

În spatele nostru, spre vest, muntele Ludişoru.

foto Marius

Un vizitator matinal... afară de obişnuitele oi (aici ale lui Nea Ticu şi tovarăşului său care cu o seară în urmă îşi căuta măgarii care dispăruseră... căutarea continuând şi-n dimineţa asta :-)).

foto Marius

Puţin după ora 9:00 suntem gata de plecare aşa că e momentul pentru o ultimă fotografie de familie.

foto Marius

Poteca urcă, ocolind pe la nord vârful Brătila. Curmătura rămâne jos iar vârful Ludişoru în spate. Având soarele în faţă pe perioada dimineţii sunt mai reuşite imaginile spre vest.

foto Marius

Altă culme de munte, altă turmă de oi.

foto Marius

Trecând dincolo de vărful Brătila în dreapta (sud) se conturează marea vale a Vladului. În ultimul plan culmea Roşu - Bătrâna din Iezer.

foto Marius

După cca. 75 minute din curmătura Brătilei, pe faţa de sud-vest a muntelui Berivoiu Mare (Berevoescu) întâlnim o zonă umedă. Apa musteşte din pământ şi e mai dificil de colectat. Vederea este către vest, la est de acest izvor.

foto Marius

Câţiva metri mai departe un alt izvor mult mai bun, captat şi semnalizat din potecă. Apă foarte bună. Vedere către sud de la izvor cu munţii Iezer în fundal şi fostul refugiu Berevoescu pe culmea înierbată din faţă.

foto Marius

Izvorul din potecă, sub vârful Berivoiu Mare (Berevoescu).

foto Marius

O ultimă privire înapoi către vest cu Urlea în dreapta şi Dara - Muşetescu în stânga.

foto Marius

Ocolind pe la sud muntele Berivoiu Mare (Berevoescu) continuăm să coborâm către Luţele. În căldarea din dreapta sunt mai multe lacuri mici.

foto Marius

O privire înapoi către Berivoiu Mare (Berevoescu). Pe piciorul care se desprinde către nord (Belia Mare - Scoarţa) am văzut, de la distanţă, alte două refugii, probabil acelaşi model ca cel din curmătura Brătilei şi următorul, la est de Comisul.

foto Marius

În faţă, din păcate contra luminii, Piatra Craiului.

foto Marius

Continuăm să coborâm către zona Comisul - Comisul Mic.

foto Marius

Uşor spre dreapta faţă de direcţia noastră, Piatra Craiului şi barajul de la Pecineagu; lacul însă nu se lasă dezvăluit.

foto Marius

Într-o şa, sub zona Comisul - Comisul Mic un alt refugiu nou-nouţ, de data asta intact. Nu sunt însă foarte sigur că modelul este foarte viabil judecând după starea celui precedent (curmătura Brătilei). Nu ştiu dacă este apă. Panorama asupra Pietrei Craiului este însă impresionantă (mai puţin în această imagine cu soarele în faţă !).

foto Marius

În fine, ne apropiem de pădure, drumeţia noastră este pe sfârşite. Undeva, prin zona defrişată din faţă trebuie să fie şaua Lerescu.

foto Marius

Dincolo de culmile despădurite, Piatra Craiului ne face în ciudă că suntem cu soarele în faţă şi nu putem admira în voie versantul vestic.

foto Marius

Începem să coborâm acest ultim picior împădurit al Făgăraşului. În şaua din spate se află ultimul refugiu menţionat.

foto Marius

Deja pădure... peisajul se schimbă... întâlnim culori pe care nu le-am mai văzut în ultimele zile :-)

foto Marius

Amanita muscaria, frumoasă dar mortală.

foto Marius

Pentru un timp poteca este evidentă şi e plăcut să ne bucurăm de răcoarea pădurii. Curând însă intrăm într-o zonă "accidentată" unde fără semnele de pe copaci (relativ rare) e destul de greu să te orientezi.

foto Marius

O altă scurtă porţiune unde poteca este evidentă...

foto Marius

Din "accidentată" zona devine "calamitată"... şi nu e vorba de vreun dezastru natural ci de unul făcut de mâna omului. Te poţi pierde uşor prin această zonă defrişată.

foto Marius

Am coborât la drum din greşeală, poteca e puţin mai sus printre copacii rămaşi în picioare dar se pare că am ratat marcajul. Îl regăsim deşi e clar că în final ajungem în şaua din faţă. Să fie şaua Lerescu ? Fiind încă marcaj cu bandă roşie, bănuiesc că da... iar dacă nu, următoarea, după vârful defrişat (la care însă nu vom ajunge... ).

foto Marius

Unul din muncitorii care se canoneau cu tractorul din imagine ne spune că poteca urcă vârful şi apoi coboară spre drumul spre Rudăriţa dar mai bine scurtăm pe urma de tractor direct în vale. E mult noroi dar putem merge pe margine. Facem ca el.

foto Marius

Zona arată trist. Tractorul se descurcă iar noi alegem malul din dreapta care pare mai puţin accidentat. Sper să merite scurtătura !

foto Marius

Soluţia se dovedeşte bună. În cca. 15 minute ajungem la drumul principal dar reuşim să ne murdărim cum n-am făcut-o în ultima săptămână !

foto Marius

15 minute mai jos pe drum întâlnim locul unde-am fi ajuns pe "drumul clasic". Cu siguranţă am scurtat cel puţin vreo 30 minute şi nu sunt sigur că poteca ar fi fost mult mai bună.

foto Marius

Ultimii km sunt întotdeauna cei mai grei, mai ales pe un drum forestier şi soare. Noroc că prin pădure avem şi umbră şi ne mai delectăm şi cu diverse delicii vizuale.

foto Marius

După 30 minute de la marcajul întâlnit ajungem la cantonul Rudăriţa. De-acum totul e clar, mai avem încă 10 km până la Plaiu Foii, bomboana de pe tort.

foto Marius

Fără prea mult entuziasm pornim la drum. Noroc că nu e foarte cald şi, pe măsură ce ne apropiem, ne bucurăm de Piatra Craiului care se tot iveşte printre culmile împădurite.

foto Marius

Silueta muntelui ne este familiară dar unghiurile oferite de drumul şerpuit sunt interesante.

foto Marius

O parte din creasta nordică de dincolo de vârful Ascuţit (stânga) până la Ţimbalul Mic (dreapta).

foto Marius

Dac-am fi putut şi noi zbura până la Plaiu Foii...

foto Marius

N-am avut plăcerea să facem în totalitate cei 10 km până la cabană. Cu vreo 2-3 km înainte o maşină de lemne a oprit şi ne-a invitat (fără să cerem) să ne urcăm în spate că mai era loc lângă buşteni. Nu e frumos să refuzi aşa că ne-a dus exact unde trebuie... la terasă... şi aşa s-a încheiat periplul nostru prin Făgăraş (13-19 august 2011).


Rezumat cu sursele de apă întâlnite (sau menţionate în literatură) de la vest la est (în limita a 15-20 minute de potecă):

  • mănăstirea Turnu Roşu: izvor sub troiţa de peste drum faţă de mănăstire şi 500 m în sus pe drum la un fost canton forestier.
  • în zona vârfului Prislop, la cca. 45 minute din şaua de sub Chica Pietrelor, chiar în potecă.
  • şaua Apa Cumpănită dar izvorul vzut de noi, în ceaţă, mustea din pământ şi parea mai degrabă potrivit pentru animale; se spune că sunt mai multe izvoare, de ambele părţi ale şeii.
  • la obârşiile pârâului Suru între şaua Suru şi şaua Roşiile, mai multe izvoare, posibil sezoniere.
  • lacul Budislavu dar trebuie coborât la lac.
  • lacul Avrig; apa din lac n-aş recomanda-o pentru consum, există un pârâu în stânga potecii (cum coborâm din Portiţa Avrigului), la nord-vest de lac, având apă, cu siguranţă mai bună.
  • în şaua Scara, spre sud, la 5 minute de refugiu.
  • sub şaua Cleopatrei, spre sud, la cca. 20-30 minute (de interes eventual pentru cine ocoleşte custura Sărăţii).
  • lacul Călţun, din câte ştiu doar pârâul emergent (cu riscurile de rigoare).
  • în şaua dintre Turnul Paltinului şi vârful Lepşiţa; greu de colectat şi n-aş avea mare încredere întrucât zona e circulată de oi.
  • lacul Capra, izvoarele care alimentează lacul (mai degrabă decât pârâul emergent).
  • sub creasta Arpăşelului poteca intersectează mai multe izvoare posibil sezoniere.
  • în zona refugiilor de sub Fereastra Zmeilor este citat izvor (n-am coborât).
  • lacul Buda, izvorul mare care alimentează lacul, de coborât 15-20 minute.
  • iezerul Podul Giurgiului, izvorul care alimentează lacul; lacul şi pârâul emergent sunt foarte murdare.
  • lacul Podragu (probabil sunt şi izvoare), trebuie coborât 20-30 minute.
  • Portiţa Viştei, izvoare sub creastă, trebuie coborât 10-30 minute.
  • pe coasta muntelui Gălbenele (Galbenele) un izvor minuscul chiar în potecă, posibil sezonier.
  • în Fereastra Mare a Sâmbetei e menţionat izvor la 5 minute spre sud.
  • în curmătura Zârnei, pârâul Zârna, 15-20 minute spre sud, apă potabilă ?
  • dincolo de curmătura Zârnei, la cca. o oră de mers, izvoare chiar în potecă, apă bună.
  • curmătura Brătilei, izvor bun la 5 minute spre nord (pe poteca spre Dejani).
  • izvorul de sub Berevoescu, semnalat în potecă cu vopsea roşie, la 60-75 minute de curmătura Brătilei.
  • sub refugiul din zona Comisul, aproape de intrarea în pădure, stâlp indicator care arată, printre altele şi un izvor la 300 m.

La nevoie se poate coborî, mai mult sau mai puţin, la orice lac sau fir de apă vizibil din potecă dar, desigur, sunt de preferat sursele pe care le întâlnim chiar în drum sau cât mai aproape de locul de campare.

Rezumat cu refugiile alpine şi starea lor actuală (august 2011):

  • şaua Scara, refugiul nou în stare bună, minim 16 locuri, relativ curat; refugiul vechi transformat în toaletă publică şi ghenă de gunoi; apă spre sud la 5 minute.
  • lacul Călţun, refugiul T.Boerescu încă în stare bună; apă din pârâul emergent.
  • sub Fereastra Zmeilor, de la distanţă ambele refugii, nou şi vechi, par întregi; e menţionată apă aproape de refugiu; "ultima oră" (26 august 2011) (green-report.ro/stiri/premiera-romania-panouri-fotovoltaice-la-refugiile-de-creasta-din-masivul-fagaras): panouri fotovoltaice montate la refugiu de către Asociaţia pentru Ecologie şi Turism Montan Ecoxtrem cu sprijinul Serviciului Salvamont Argeş, iniţiativă mai mult decât lăudabilă, să sperăm şi durabilă.
  • iezerul Podul Giurgiului, refugiul deşi nou este într-o stare deplorabilă, multă mizerie înauntru şi afară; apă din izvorul la vest de lac.
  • Portiţa Viştei, refugiul în stare bună, acoperiş nou, multă mizerie în jur; apă sub creastă.
  • Fereastra Mică a Sâmbetei, refugiu nou în stare relativ bună.
  • curmătura Zârnei, refugiul nou în stare foarte bună, maxim 10 locuri la prici; refugiul vechi transformat în depozit de gunoaie.
  • curmătura Brătilei, refugiu nou dar într-un proces de degradare, uşa ruptă pe jumătate; apă spre nord la 5 minute.
  • refugiul Berevoescu, inactiv de mult timp, locuri de cort şi apă.
  • şaua Comisul, refugiu nou-nouţ în stare bună, interiorul în curs de amenajare.
  • pe muchia Berivoiu Mare - Belia Mare - Scoarţa se văd două refugii asemănătoare celor din Brătila şi Comisul (?)

Concluzia finală este că soluţia cea mai bună o reprezintă camparea la cort. Locurile potrivite sunt foarte multe, sursele de apă deasemenea. Pentru situaţii extreme însă, refugiile pot constitui o soluţie salvatoare aşa că ar fi indicat să avem grijă de ele.

Timpi intermediari pe parcurs. Sunt timpi medii de parcurs care pot sa varieze mult în plus sau în minus funcţie de greutatea bagajului, condiţiile meteo, pregătirea fizică, mărimea grupului, etc.

  • gara Turnu Roşu - mănăstirea Turnu Roşu: 1-1:30 ore
  • mănăstirea Turnu Roşu - Chica Pietrelor: 3-3:30 ore
  • Chica Pietrelor - izvoarele din zona Prislop: 45 minute
  • Chica Pietrelor - şaua Apa Cumpănită: 1:30 ore
  • şaua Apa Cumpănită - şaua Suru: 1:30-2 ore
  • şaua Suru - şaua Roşiile: 30-45 minute 
  • şaua Roşiile - vârful Budislavu: 30 minute
  • vârful Budislavu - Portiţa Avrigului: 30-45 minute
  • Portiţa Avrigului - lacul Avrig: 30 minute
  • lacul Avrig - creasta Ciortei: 45-60 minute
  • lacul Avrig - şaua de est a Gârbovei: 50-60 minute
  • şaua de est a Gârbovei - vârful Scara: 30 minute
  • vârful Scara - şaua Scara: 30 minute
  • şaua Scara - Mâzgavu - şaua Şerbotei: 40-50 minute
  • şaua Şerbotei - vârful Şerbota: 30-40 minute
  • vârful Şerbota - şaua Cleopatrei (ocolind custura Sărăţii, banda galbenă): 1:30-2 ore
  • şaua Cleopatrei - vârful Negoiu: 30 minute
  • vârful Negoiu - strunga Doamnei (banda galbenă): 30-45 minute
  • strunga Doamnei - Portiţa Negoiului: 15-20 minute
  • Portiţa Negoiului - lacul Călţun: 15 minute
  • lacul Călţun - vârful Lăiţel: 1 oră
  • vârful Lăiţel - şaua Doamnei: 1 oră
  • şaua Doamnei - vârful Paltinul (intersecţia cu poteca spre Bâlea): 30-45 minute
  • vârful Paltinul (intersecţia cu poteca spre Bâlea) - Fereastra Bâlei: 30 minute
  • Fereastra Bâlei - vârful Iezerul Caprei: 20 minute
  • vârful Iezerul Caprei - şaua Capra - lacul Capra (monumentul alpiniştilor): 30 minute
  • lacul Capra (monumentul alpiniştilor) - Fereastra Zmeilor: 1-1:15 ore
  • Fereastra Zmeilor - monumentul Nerlinger: 1 oră
  • monumentul Nerlinger - Paru de Fier - şaua Vârtopul: 15-20 minute
  • şaua Vârtopul - Arpaşu Mare - Mircii: 30 minute
  • vârful Mircii - iezerul Podul Giurgiului: 20 minute
  • iezerul Podul Giurgiului - şaua Podragu: 20 minute
  • şaua Podragu - şaua Orzănelei: 2 ore
  • şaua Orzănelei - Viştea Mare: 20-30 minute
  • Viştea Mare - Moldoveanu: 15-20 minute
  • Viştea Mare - Portiţa Viştei (refugiu): 30 minute
  • Portiţa Viştei (refugiu) - şaua Viştişoara: 1 oră
  • şaua Viştişoara - Fereastra Mică a Sâmbetei: 1 oră
  • Fereastra Mică a Sâmbetei - Fereastra Mare a Sâmbetei: 20 minute
  • Fereastra Mare a Sâmbetei - curmătura Mogoşului: 1 oră
  • curmătura Mogoşului - Portiţa Lacului: 15 minute
  • Portiţa Lacului - Fundu Bândei: 30 minute
  • Fundu Bândei - curmătura Zârnei: 1 oră
  • curmătura Zârnei - izvor potecă: 45 minute
  • curmătura Zârnei - curmătura Brătilei: 2-2:30 ore
  • curmătura Brătilei - izvor Berevoescu: 1-1:15 ore
  • curmătura Brătilei - refugiul Comisu: 2:30-3 ore
  • refugiul Comisu - şaua Lerescu: 1:30-2 ore
  • şaua Lerescu - drum forestier Rudăriţa (scurtătură drum tractor): 15 minute
  • drum forestier Rudăriţa (scurtătură drum tractor) - canton Rudăriţa: 45 minute
  • canton Rudăriţa - Plaiu Foii: 2-2:30 ore

august 2011


Comentarii   

+1 # Florin Leahu 31-08-2012 20:27
salut! as dori si eu un sfat. crezi ca se poate face intr-o zi traseul (est-vest) de la lacul avrig pana la saua corbului (sub chica pietrelor) ? si as dori sa imi spui daca este loc bun de campat acolo si daca risc vreo intalnire nocturna cu mos martin. multumesc!
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Marius 02-09-2012 12:51
Noi am urcat de la T.Rosu pina la Avrig deci se poate ;-) si-n sens invers. Despre campare ce sa zic, n-as recomanda un loc izolat sau aproape de padure... Mai sigur cobori la T.Rosu sau spre V.Marului (Fratelui) dar nu stiu cum e marcajul pe-acolo (asta-i motivul pt care n-am urcat pe-acolo).
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
-1 # FLORIN LEAHU 04-09-2012 01:58
Citez pe Marius:
Despre campare ce sa zic, n-as recomanda un loc izolat sau aproape de padure...

Motivul pentru care intreb de campare este ca in ultima zi vrem sa prindem trenul de 12:05 de la turnu rosu si vreau ca in ultima noapte sa campam cat mai aproape de turnu rosu. daca nu recomanzi saua corbu ce crezi despre saua La Apa Cumpanita? am putea ajunge pana la 12 in turnu daca plecam de acolo la sase dimineata, tinand cont si de oboseala acumulata. multumiri.
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
-2 # Marius 04-09-2012 18:58
Mie nu mi-a placut prea mult saua Apa Cumpanita, mai ales ca apa din izvoarele de-acolo nu mi s-a parut de incredere (turme de oi)... dar e o chestiune de gust. Eu am estimat in urcare 5-6:30 ore de la T.Rosu la Apa Cumpanita (dupa cum am scris in finalul povestirii) cu bagaj greu si dupa o noapte nedormita... asa ca in jos banuiesc ca se pot face 6 ore. N-am facut asta in coborare sa ma pot pronunta mai exact. Alt tren nu mai aveti ? La sfarsitul unei ture nu e prea placut sa alergi dupa tren.
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Florin Leahu 04-09-2012 22:37
Ar mai fi un tren la 18:00 dar vreau sa il prind pe cel de 12:00 ca sa ajung in Brasov la 15:30. pe mine ma intereseaza daca se poate pune cortul acolo la apa cumpanita fara pericol de urs. si inca o rugaminte. noi am vrea sa evitam custura saratii dar si ocolirea de banda galbena. m-am gandit la traseul saua cleopatrei-cabana negoiu-muchia serbotei-serbota. stii cumva daca e ok poteca pe muchia serbotei? (de la cleopatra la cabana negoiu stiu cum e traseul)
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Marius 05-09-2012 14:53
Sincer n-am de unde sa stiu daca ursul va avea treaba prin saua La Apa Cumpanita cand veti dori voi sa stati acolo :sad: Cat despre ocolirea custurii Saratii coborand la cabana Negoiu mi se pare un ocol foaaaarte luuuung justificat doar daca vrei sa stai la cabana sau vrei sa faci muchia Serbotei in urcare (n-am facut-o asa ca nu stiu cum este).
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Florin Leahu 05-09-2012 18:26
Intr-adevar, o sa ramanem la negoiu o noapte. vom pierde o zi, dar scopul este sa ocolim custura (eu as vrea sa o fac, dar nu merg doar eu). iti multumesc mult pentru bunavointa si informatii.
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Adrian 30-03-2013 21:13
Frumos traseu si luuung :)
Fotografii deosebite si informatii foarte utile.
Felicitari!
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
+1 # Csaba Papp 28-05-2013 12:56
Frumoasa si bogata relatare. Am citit cu placere. Pe 15 Iunie 2013 pregatesc traversarea crestei de la V-E (T.Rosu -> Rudarita). Pozele de aici sunt o excelenta documentatie.
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Iza 10-07-2013 17:30
ffffffffff frumos. Chiar va apreciez. Vreau si eu sa urc macar pana la Negoiu sapt viitoare. Felicitari (mai ales pt faza cu stransul gunoaielor). Va imbratisez.
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Sorin 14-08-2013 22:04
Superb, multumesc pentru fotografii si informatii, am de gand sa fac si eu tura aceasta undeva in jurul datei de 21-23 Aug. Prima zi cab. Balea - Vistea iar a doua zi, cu o urcare rapida pe Moldoveanu, spre Fereastra Mare a Sambetei - cabana Sambata. Stie cineva cum mai este la refugiul Vistea? Se poate campa/dormi in conditii cat de cat normale?
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Marius 15-08-2013 11:19
Refugiul trebuie sa fie OK (desi n-am mai fost recent pe-acolo) e doar din piatra :-) ramane de vazut cum mai arata inauntru. Cat despre campare se poate oriunde aproape de refugiu sau mai bine, mai jos, spre Iezerul Triunghiular, mai aproape de o sursa de apa.
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Sorin 16-08-2013 12:12
Multumesc Marius si zile senine!
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Ilie Valentin Mihaita 11-03-2014 09:53
Felicitari, foarte frumos si va multumesc pentru toate informatiile utile pe care le-am gasit aici.
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Gabi 05-06-2014 20:16
Minunat.
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # mihai 12-06-2014 00:01
Buna,

mersi pt documentare. Voi merge si eu in iulie. As avea 2 intrebari: care au fost temperaturile in timpul noptilor? Cum v-ati organizat cu mancarea... se poate lua ceva pe traseu (ciobani, etc.)?
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Marius 07-07-2014 12:18
Citez pe mihai:
... care au fost temperaturile in timpul noptilor?

Cand am fost noi a fost destul de cald, mai mult de un polar si-o haina de vant n-am folosit seara niciodata... dar trebuie sa ai si haine mai groase si de ploaie, chiar si vara se poate raci brusc si poate ninge...

Citez pe mihai:
... Cum v-ati organizat cu mancarea... se poate lua ceva pe traseu (ciobani, etc.)?

N-am folosit decat ce-am avut in rucsac; daca te abati de la creasta sunt si cabane la care gasesti mancare, mai ales in zona centrala a masivului.
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # theunchiu2 13-03-2015 13:42
Felicitari, foarte frumoasa drumetia voastra, m-am bucurat foarte mult de poze, dar si mai mult de explicatiile tale.Pentru cineva care ara de gand sa faca creasta sunt foarte utile. Tot in aceeasi perioada am facut-o si eu, doar ca am plecat in data de 12 din Turnu Rosu. Mi-ar placea sa ne intalnim vreodata pe undeva pe acolo pe sus ! Drumuri cu soare va doresc !
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
-1 # Crina Stanciu 14-08-2015 22:14
Grozav articol, felicitari si multumiri pentru descrieri si imagini. Poteci cu soare sa aveti !
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
+1 # Zina 23-12-2015 21:02
Multumesc pentru articol si fotografii! Am facut cindva traseul in sens invers, din Plaiul Foii in creasta si am coborit la cabana Bircaciu. Am dormit in refugiul vechi de la Curmatura Zirnei!! Formidabile fotografii, muntii se pare ca au ramas la fel de frumosi ca in 1987....
Numai bine!
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Marius Claudiu 24-07-2016 22:10
Salut. Doresc sa fac traseul acesta saptamna viitoare. Mi-ar fi de ajutor daca mi-ai spune cate ore ai facut din Turnu Rosu pana la Avrig. Daca iti mai amintesti:). Eu nu pot ajunge in Turnu Rosu asa de dimineata si e esential sa imi planific ziua. Multumesc.
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Marius 02-08-2016 14:14
Scuze pentru raspunsul tardiv... dar informatiile sunt prezente in ultima pagina din articol "Surse de apa, refugii, timpi de parcurs". De la T.Rosu la lacul Avrig cca. 10 ore. Drum bun!
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
+1 # Ileana Rus 23-08-2016 20:40
Nu doresc decât să vă mulțumesc pentru relatare și imaginile cu aceste minunății ale Naturii, atât de dragi mie. Tocmai m-am întors de la Bâlea Lac și sunt încă sub influența peisajelor alpine. Vă mulțumesc!
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
+2 # Clamba 03-10-2016 20:12
As avea si eu o intrebare. Sper ca mai verificati :) nu e graba. Ai cum sa imparti traseul in 7 zile? Nu pt impartire mai lejera. Intreb daca mai sunt puncte de vizitat pentru a lungi traseul.
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
+1 # Marius 13-10-2016 09:48
Poti sa lungesti sau sa scurtezi traseul de creasta cum doresti :-) Noi am stat o zi la Moldoveanu sa vizitam zona Moldoveanu - Galbena - Valea Rea (partea superioara), in afara traseului de creasta. Poti face astfel de incursiuni in multe locuri: Ciortea, Negoiu-Caltun, Balea-Capra, Podragu, Moldoveanu, Sambata, etc functie de zona care te intereseaza. Deasemenea te poti abate pe la cabane si atunci se poate lungi traseul. Fagarasul are multe de oferit si in afara crestei principale :-)
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Clamba 30-10-2016 10:25
Iti multumesc.
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Ovidiu Petria 03-04-2017 15:43
Salut Marius, ati gasit pesterile de pe Ciortea - Capul Gemenilor?
Multumesc, Ovidiu
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Marius 25-04-2017 11:31
Nici n-am cautat ;-)
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Bogdan Costea 06-06-2017 18:56
Salut. Am si eu nevoie de un sfat. Am sa urc din Greblesti in Saua Apa Cumpanita cu bicicleta si as vrea sa cobor spre Turnu Rosu. As vrea sa stiu cum este poteca de sus spre manastirea Turnu Rosu. Pot merge cu bicicleta pe ea ? Sunt pregatit pentru portiuni de carat bicla in spate sau de mers la pas insa as vrea sa stiu daca vor fi doar portiuni sau tot drumul. Multumesc.
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Marius 07-06-2017 09:15
Din ce mi-amintesc sunt portiuni de poteca pt picior, mai ales prin padure, nu stiu cat de mult se preteaza pt bicicleta dar poate mai intrebi pe cineva care-a fost mai recent ;-)
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
+1 # Flavius 18-07-2017 20:27
Salut, dacă vrei cu bike-ul, coborârea de la Chica Pietrelor spre Mănăstire e superbă. Am fost in perioada 12-14 iulie 2017 în zonă.
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Alina 27-08-2017 20:36
E foarte complet blogul! Si pozele sunt superbe! Am facut si eu traversarea si am vrut sa scriu in mare despre ce am avut cu noi si timpii de parcurs :) Am vrut sa scriu... in mare pentru ca ne-am intalnit doar cu straini care faceau toata traversarea... romanii faceau trasee mult mai scurte.

Am pus un link pe blogul meu catre articolul tau :D traversarea-muntilor-fagaras.b logspot.fr
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Marius 28-08-2017 08:24
Ma bucur daca ti-a fost de folos cu ceva descrierea noastra... chiar daca au trecut ani buni de-atunci :-)
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
A- A A+

Atenţie

Unele trasee montane descrise pe site sau prezente în albumele foto pot prezenta un risc important de accidentare gravă. Parcurgerea lor necesită o minimă pregătire tehnică prealabilă şi experienţă în mersul pe munte. Traseele montane pot suferi modificări în timp şi pot fi diferite faţă de cum sunt ele prezentate aici; autorul nu-şi poate asuma nicio răspundere dacă informațiile nu sunt exacte sau de actualitate. Folosirea oricăror informații prezentate aici se face integral pe propria răspundere. Autorul nu-şi poate asuma nicio răspundere pentru consecințele ce pot decurge din folosirea, în orice fel, a informaţiilor prezentate pe site.

Afișări articole
1089754

Floarea de Colț București
romania-natura.ro