Porţiunea iniţială a crestei, la sud de şaua Netedu este mai domoală.
Pe creasta matematică ori ocolind pe feţele de iarbă privirea este atrasă de măreţia crestelor nordice.
Pe unde creasta matematică nu ne inspiră ocolim pe feţele de iarbă, aproape întotdeauna pe dreapta (cum urcăm). Din cauza soarelui cam toate imaginile sunt de sus în jos, direcţia sud-nord.
În această porţiune a muchiei Buteanu faţa vestică este ceva mai domoală, înierbată, cea estică, mai abruptă.
Deşi nemarcată, poteca pare pe alocuri bine bătută.
În dreapta noastră (cum urcăm) Văiuga şi muchia sa nordică.
Vedere spre nord de pe muchia Buteanu cu vârful Netedu.
Văiuga şi muchia sa nordică dincolo de care Paltinul mărgineşte căldarea Bâlei către vest.
Pe muchia Buteanu.
Deocamdată pare o plimbare uşoară...
Spre vest, căldarea şi vârful Văiuga.
Vedere spre vest cu muchiile nordice care se desprind din creasta principală.
Nu te mai saturi privind...
Pe alocuri nu se mai poate ocoli aşa că ne folosim de mici ferestre pe unde accesul e mai facil.
Feţele de iarbă cam dispar şi ne trezim într-o lume de turnuleţe de piatră...
Punctele de belvedere sunt tot mai spectaculoase...
Traversarea lespezilor înclinate necesită atenţie...
Profităm de o pantă vegetală :-) şi ne abatem puţin pe faţa vestică.
Spre est, valea Arpăşelului.
Pe creasta matematică...
Muchia Albota mărgineşte valea Arpăşelului la est.
La nivelul norilor...
Pe alocuri creasta este chiar ca o muchie de cuţit...
Şi totuşi sunt şi afine :-)
Muchia Albota către est.
Valea Arpăşelului şi muchia Albota.
Creasta Arpăşelului închide valea Arpăşelului către sud.
În continuare către est, Arpaşu Mic, Arpaşu Mare, Podragu, Viştea-Moldoveanu.
Din nou creasta ascuţită ne pune echilibrul la încercare.
Porţiunea finală... un mic ocol pe faţa estică de data asta.
Pantele de iarbă de sub vârf.
Sub noi, creasta Arpăşelului, la fel de abruptă aici, spre nord, pe cât este şi pe partea cealaltă.
În fine, pe vârf, m-am gândit că merit şi eu o poză...
Un serviciu oferit de CComment