Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
 

Mijloc de martie... Întrucât avertizarea de avalanşe era de grad 3-4 în Făgăraş şi Bucegi la peste 1.800 m am optat pentru Iezer să petrecem o noapte la înălţime, aici problemele cu zăpada fiind de obicei mai mici. Mihai a propus să plecăm foarte devreme din Piteşti aşa că la 5 dimineaţa eram cu rucsacii în maşină. În drum spre Câmpulung cerul începe deja să se lumineze către est dar deocamdată nu suficient de mult ca să ne dăm seama cum va fi vremea. Prognoza anunţase posibile ploi slabe şi izolate în partea de sud a ţării, informaţii insuficiente ca să ne facem o idee cât de cât.

Pe la 6 dimineaţa intrăm în Lereşti; s-a luminat destul şi pare bine către nord, oricum nu sunt nori compacţi. Până la baraj, la Râuşor, sunt vreo 10 km şi apoi încă vreo 10 km până la Voina, la cabană. Întâlnim în drum şi un autobuz local (de mare folos pe vremuri când trebuia să apelăm la mijloacele de transport locale). După Lereşti, un mic sat de rromi, "pitoresc" ca toate satele de acest gen. Drumul este însă mult mai bun ca altădată. Mai departe însă, până la baraj şi mai sus, până la cabană, este destul de prost şi trebuie să faci slalom printre gropile de pe şosea... dar Dacia se descurcă bine.

În fine, ajungem la cabană... pustiu după cum ne aşteptam dar şi foarte uscat... mă refer la noroi care este îngheţat bine şi la lipsa zăpezii; chiar şi pe sus, petice mari de iarbă, nicidecum zăpada la care ne aşteptam. Rămânem totuşi la varianta de dormit în cort în speranţa că o să găsim o zonă cu zăpadă suficientă să ancorăm cortul întrucât n-avem cuie, acesta fiind planul. Pe la 7 suntem gata echipaţi (bocanci de iarnă, colţari în rucsac, piolet, beţe, rachete de zăpadă... tot tacâmul, mai bine să le cărăm degeaba decât sa avem nevoie şi să nu le avem la noi...) şi pornim. Mihai propune să urcăm pe Găinaţul Mare aşa că ne întoarcem puţin pe şosea, traversăm Râul Târgului şi urcăm pe Valea Largă, pe drumul forestier pe unde merg (împreună deocamdată) banda roşie şi triunghiul roşu. Dupa cca. 3 km ajungem la "Căprărie" unde cele două marcaje se despart. Triunghiul roşu merge către dreapta şi începe să urce pe piciorul împădurit din faţă având ca destinaţie finală Cojocaru, în valea Dâmboviţei, posibilă legatură cu Piatra Craiului. Noi continuăm pe banda roşie către stânga şi... trosc... rucsacul meu rămâne într-o mână... catarama de la cureaua dreaptă îşi dă obştescul sfârşit. Era de aşteptat să se întâmple odată şi-odată însă nu este momentul cel mai potrivit. Noroc că se poate improviza un nod care se va dovedi suficient, numai că nu se mai poate ajusta lungimea curelei în aceste condiţii dar asta e mai puţin important. Bem puţină apă din pârâul pe care tocmai îl traversăm, ne mai dezbrăcăm întrucât drumul până aici ne-a mai încălzit puţin şi pe la 7.50 începem să urcăm poteca şerpuită prin pădure.

Marcajul este în regulă, oricum nu prea este zăpadă ca să nu se cunoască poteca deci nu sunt probleme de orientare. Urcăm încet pentru că nu ne grăbim şi nici nu vrem să transpirăm (prea tare) mai ales dacă vrem să rămânem la cort peste noapte (chiar dacă avem haine de schimb). Pe măsură ce urcăm cerul se cam acoperă, sperăm să fie doar ceva temporar. Pe alocuri mai abruptă, uneori mai cu noroi, alteori îngheţată, poteca ne duce susţinut în sus şi după circa o oră ieşim într-o zona mai luminată de unde putem vedea Iezerul Mare printre copacii mai rari. De aici poteca se abate oarecum către dreapta şi continuă prin pădure, pe alocuri urcând uşor pe versantul estic pe unde începe chiar să se arate soarele. Peticele de zăpadă sunt tot mai dese ceea ce este mai comod pentru bocancii de iarnă decât pe pământul îngheţat sau printre bolovani. Dupa încă cca. 20 de minute ieşim într-un luminiş; ca punct de reper sunt câţiva brazi căzuţi, unul mai uscat chiar lângă unul dintre ultimii brazi cu marcaj, util ca punct de reper când vii de sus şi doreşti să nimereşti poteca de coborâre prin pădure dar, sigur, nu poţi să ştii cât timp vor mai exista brazii căzuţi şi nu vor fi folosiţi ca lemn de foc.

După 10-15 minute lăsăm în spate ultimii brazi şi vedem în stânga, la limita pădurii, stâna de pe Găinaţul Mare. Facem o scurtă pauză de ciocolată cu rom (senzaţii tari !) şi ne punem ceva de vânt fiindcă aici e mai răcoare. În principiu poteca ar trebui să cam ocolească Găinaţul Mare dar urcăm către vârf pentru o vizibilitate mai bună, ghidaţi de antena care se vede tot mai bine aproape de vârf. Probabil că marcajul este doar pe pietrele acoperite de zăpadă deci inutil pe vreme de iarnă. E mai plăcut de urcat pe zăpadă dar stratul nu este continuu. Când ajungem aproape de antenă cotim totuşi către stânga ca să nu ocolim prea mult. Acum deja se vede bine Păpuşa pe care-l luam ca punct de reper (nu c-ar fi vreo problemă de orientare dar pe vreme proastă, ceaţă, este). Pe alocuri mai apare şi banda roşie pe câte-o piatră neacoperită de zăpadă.

În Şaua Găinaţul Mare, pe la 1.780 m, poteca noastră se intersectează cu banda albastră care vine dinspre Şaua Argeşel - Plaiul Păpuşii (care porneşte tocmai de jos, din Lereşti). Noi continuăm către nord, către Şaua Grădişteanu, alt punct important de intersecţie de poteci (şi de rătăcire pe vreme proastă !). Până atunci însă facem o scurtă pauză de masă pe la 10.45 într-o şeuţă mai adăpostită de vânt pentru că la sculare, la 4.30 dimineaţa, n-am mâncat mare lucru la o oră aşa matinală. Deja de-aici vedem cam tot masivul. De partea cealaltă a potcoavei, Iezerul Mare şi vârful Roşu par să aibă mai multă zăpadă. Chiar dacă bate uşor vântul, atmosfera e un pic neclară, la distanţă e puţin pâclă aşa că pozele vor avea probabil doar valoare de documentare...

Vedere spre şaua Grădişteanu cu vf. Păpuşa în ceaţă, foto Marius

Cu forţe proaspete ne punem iar în mişcare şi mai urcăm câteva pante domoale şi ajungem în Şaua Grădişteanu cam pe la 11.20. Aici puteam urca şi venind de la Cuca pe banda albastră via Culmea Grădişteanu dar aveam de făcut cei 4,5 km de drum între Voina şi Cuca. În Şaua Grădişteanu ajunge şi crucea albastră care vine dinspre Piscul Ars - Şaua Tefeleica - Piscul Calului - Muntişoru - Rucăr. De-acum începe o bucată serioasă de urcuş către Păpuşa, marcată de câţiva stâlpi. Dacă pe vreme bună (cum este acum) poţi urca după cum te inspira peisajul, pe vreme proastă poţi foarte uşor să deviezi de la traseu în absenţa altor puncte de reper.

Spre Păpuşa, în fundal Iezerul Mare şi vf. Roşu, foto Marius

Marius cu vf. Păpuşa în fundal, foto Mihai

Vedere către Iezerul Mare – Roşu – Bătrâna, foto Marius

Creasta Iezerului cu Iezerul Mare – Roşu – Bătrâna, foto Marius

Panoramă cu creasta Iezerului de la culmea Văcarea până la vf. Păpuşa, foto Marius

Acum însă, aproape tot timpul cu Păpuşa în faţă, urcăm de voie când mai de-a dreptul, când în zig-zag, când pe zăpadă, când pe păşunea uscată. Pe masură ce urcăm privirea este atrasă deseori către dreapta unde se vede, din păcate, destul de neclar, Piatra Craiului. Chiar dacă e ceva pâclă conturul cunoscut al crestei, Poieniţa Ascunsă, Marele Grohotiş şi alte puncte de reper ale Craiului se lasă descoperite. În spate, în vale, lacul strâns în spatele barajului de la Râuşor luceşte uşor în soare. Cam la jumătatea urcuşului, după vreo 45 minute, ne tragem puţin sufletul vreo 10 minute şi mai facem nişte poze cu Iezerul Mare. Dupa încă vreo 45 minute suntem aproape sus, sub Păpuşa; am urmat poteca ce ocoleşte practic vârful prin stânga abătându-se către Spintecatura Păpuşii.

070315-033-w

Mici cornişe sub vârf, foto Marius

Am urcat pe vârf fără rucsac, evident, cu mai mult spor, doar cu aparatul foto. Ultimele două dăţi când am mai încercat să urcăm pe Păpuşa ceaţa odată şi ninsoarea abundentă altă dată ne-au tăiat entuziasmul şi ne-am întors. Acum însă e soare, e călduţ, e zăpadă, e minunat... Mai sunt urme pe-aici dar destul de vechi, nu par din zilele trecute. Versantul dinspre Crai are chiar şi nişte mici cornişe care sporesc farmecul vârfului şi nişte pante cu zăpadă... Am stat vreo 15 minute sus admirând totul împrejur, Craiul, Făgăraşii, restul Iezerului... parcă nu-ţi vine să mai pleci... o odihna binemeritată după cei peste 1.400 m diferenţă de nivel pe care i-am făcut până aici dar, sigur, merită oboseala.

Înapoi în poteca şi pe la 13.30 ne mobilizăm şi coborâm cu atenţie către Spintecătura Păpuşii. Zăpada nu e foarte mare dar suficientă iar panta destul de accentuată ca să zbori destul dacă nu eşti atent. În căldarea din spatele vârfului vântul aproape nu bate deloc şi este foarte cald... şi foarte multă zăpadă adunată aici. Dar nu pare să fie nicio problemă, nu sunt pante periculoase ca zăpada să o ia la vale. Coborâm totuşi în tăcere şi cu atenţie.

La vale, spre Spintecătura Păpuşii, foto Marius

Spintecătura Păpuşii, foto Marius

Cam în 15 minute suntem jos şi privim panta pe care trebuie s-o urcam în partea cealaltă. Faţa sudică a muntelui (Tambura) este bine acoperită aici cu zăpadă, panta este mare şi se vede şi o linie de ruptură a zăpezii. Însă urcăm chiar pe muchie şi, chiar dacă este abrupt pe alocuri, nu este nicio problemă... ne descurcăm doar cu beţele, fără piolet... Mihai de fapt pentru că eu profit de urmele lui şi oricum rămân în spate ca să fac poze fiindcă sunt nişte unghiuri interesante aici. Până sus pe Tambura ar fi de urcat vreo 70 m dar poteca ocoleşte uşor pe faţa sudică şi nu considerăm foarte interesant să mergem chiar pe creasta matematică. Pe alocuri poteca este mai expusă, zăpada moale cu o crustă foarte fină de gheaţă deasupra. Probabil că dimineaţa este beton şi nu s-ar putea fără colţari; acum însă trebuie să ai grijă să nu derapezi în zăpada moale aşa că beţele se dovedesc utile.

Din Spintecătura Păpuşii spre Tambura, foto Marius

Spre vf. Tambura, foto Marius

Încet-încet Păpuşa rămâne în spate. Pe la 2 şi ceva ne oprim să mai luăm o gustare şi să mai bem ceea ce este chiar mai important; doi litri ar fi un minim necesar pe soarele asta, ideal vreo trei litri pe zi dar cine să care atâta apă; ne mulţumim cam cu un litru de fiecare şi ne promitem să recuperăm la cort. De-acum încolo, până în zona vârfului Bătrâna cel puţin, e mai mult promenadă, "creasta" fiind de fapt o spinare largă, plată... o plimbare plăcută ţinând cont de oboseala care s-a acumulat până aici.

Cu Păpuşa în fundal, foto Marius

Continuăm în tăcere, fiecare cu gândurile lui, cu soarele în faţă, admirând zonele învecinate. Când nu adie vântul nu se aude absolut nimic afară de propria respiraţie. Păsărelele încă nu s-au dezmorţit suficient ca să urce până aici şi alte vietăţi chiar nu sunt. După încă o oră ne mai oprim pentru vreo 5 minute căci începe o oarecare pantă către zona Bătrâna. Nu mai mergem însă mult şi Mihai sugerează să ne oprim căci pare o zonă bună de pus cortul, relativ plată şi cu suficientă zăpadă să-l putem ancora, ceva mai jos de creastă într-un loc ferit cât de cât de vântul care pare să sufle predominant dinspre nord. Aşa că pe la 15.40 ne dăm jos rucsacii şi ne pregătim să campăm. Este devreme dar pregătirile de seară oricum durează destul aşa că e bine să le faci pe lumină... iar locul este plăcut.

Pregătiri pentru campare, foto Marius

O privire critică :) foto Marius

Şi dacă tot am cărat rachetele de zăpadă până aici le punem în picioare şi încercăm să nivelăm puţin locul... cât de cât... Cortul interior îl fixăm cu 2 beţe şi cei doi pioleţi care intră vreo 30-40 cm în zăpadă, suficient de mult. Pentru cortul exterior mai folosim 2 beţe şi prelungitoarele de la rachete pe care le îngropăm bine ca nişte ancore; este mai mult decât suficient, n-o sa fie niciun uragan peste noapte.


Atenţie

Unele trasee montane descrise pe site sau prezente în albumele foto pot prezenta un risc important de accidentare gravă. Parcurgerea lor necesită o minimă pregătire tehnică prealabilă şi experienţă în mersul pe munte. Traseele montane pot suferi modificări în timp şi pot fi diferite faţă de cum sunt ele prezentate aici; autorul nu-şi poate asuma nicio răspundere dacă informațiile nu sunt exacte sau de actualitate. Folosirea oricăror informații prezentate aici se face integral pe propria răspundere. Autorul nu-şi poate asuma nicio răspundere pentru consecințele ce pot decurge din folosirea, în orice fel, a informaţiilor prezentate pe site.

Afișări articole
974554

romania-natura.ro