Evaluare utilizator: 4 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță inactivă
 

Buddha Jayanthi, mai. Ziua de naştere a lui Buddha este una din cele mai importante zile pentru budişti dar nu numai. Buddha s-a născut acum circa 2.500 ani în Lumbini, pe teritoriul actual al Nepalului. Cu toate că Nepalul este o ţară eminamente hindusă, această zi este sărbătorită de toată lumea. Stupa din Boudhanath şi cea din Swayambhu sunt locurile unde se adună cei mai mulţi oameni. Mănăstirile (budiste) sunt împodobite şi statuile curaţate, roţile de rugăciune sunt unse iar steagurile de rugăciune schimbate cu altele noi. Ca şi la Losar în mănăstiri sunt ceremonii speciale, dansuri şi mese festive. Dimineaţa devreme tibetanii fac "kora" (ca de altfel în fiecare zi): merg în jurul stupei în sens orar, învârt roţile de rugăciune fixate în perete sau pe cele personale, îşi rostesc rugăciunile şi mantrele (Om Mani Padme Hum) şi fac ofrande imaginilor de Buddha expuse. Seara, mii de candele şi lumânări sunt aprinse în jurul stupei.

Stupa, Boudhanath, foto Marius

Gunla, iulie-august. În această perioadă a anului musonul este instalat în toată puterea sa iar câmpurile sunt deja plantate. Buddha a hotărât ca acesta să fie un timp pentru rugăciune, post, meditaţie, muzică religioasă. Astfel, mănăstirile sunt luminate de numeroase candele cu unt, îmbodobite cu steaguri de rugăciune, statui şi "thanka" - picturi pe pânză cu teme religioase. Aerul este înmiresmat de diverse tipuri de tămâie şi răsună de cântecele "lama"-şilor acompaniate de tobe, clopote, talgere, trompete. Învăţăturile lui Buddha sunt reamintite în timp ce ploaia hrăneşte recolta de orez, principala cultură în Nepal.

Ghanta Karna sau Ghantemangal, iulie-august. În "noaptea vrăjitoarelor" copiii străzii construiesc "baricade" şi solicită "donaţii" celor care vor să treacă. Seara este simulată o procesiune funerară, urmată de o petrecere. La intersecţiile din oraş sunt ridicate efigii ale demonilor făcute din bambus şi frunze.

Nag Panchami. O legendă spune că demult toată valea Kathmandu era un mare lac infestat cu şerpi, lac care a fost drenat de Manjusri ce a lovit munţii cu sabia lui şi a permis astfel apelor să se retragă. Şarpele (nag) a rămas respectat şi temut în acelaşi timp de către locuitorii văii. În această zi sunt ţinute ceremonii (puja) speciale în care le sunt oferite lapte şi miere. Preotul brahman pune o imagine a şarpelui deasupra uşii casei pentru a o proteja.

Gokarna Aunsi. Ziua tatălui este asemănătoare cu cea a mamei. Cei ai căror taţi sunt decedaţi fac o baie rituală în Bhagmati la Gokarna. Se organizează picnicuri pe malul râului iar bărbaţii primesc daruri, bani şi dulciuri de la copii.

Janai Purnima şi Raksha Bandhan, august. În această zi, Janai Purnima, zi cu lună plină, hinduşii din castele superioare fac o baie rituală în apele sfinte ale lui Vishnumati şi Bhagmati, cântă puternica mantră a lui Gayatri şi îşi reînoiesc "anai" - "firul sacru" din jurul pieptului. Alţi hinduşi şi budişti îşi leagă în jurul pumnului "raksya bandhan", un cordon galben cu rol de protecţie. Pelerinii se îndreaptă către munţii din nordul Kathmandu-ului şi se scaldă în apele sacre ale lacului Gosainkund. Conform legendei acest lac a apărut când Shiva a lovit munţii cu tridentul său (trisul) pentru a-şi potoli setea cauzată de o otravă pe care el a înghiţit-o. Se spune că lacul are o legatură subterană cu un mic bazin de lângă Kumbeshwar Mandir, un templu al lui Shiva din Patan (la circa 60 km distanţă !). Astfel, cei care nu pot ajunge la Gosainkund se pot scălda aici după care se închină la lingam-ul de aur şi argint al lui Shiva care, în această zi, este scos din templu.

Gai Jatra, august. Vaca (gai) este un animal sfânt pentru hinduşi. Ea o reprezintă pe Lakshmi, zeita bunăstării şi-a abundenţei şi ghidează sufletele celor morţi în "lumea de dincolo". Dar Gai Jatra este un motiv de veselie şi nu de tristeţe. Glume, costume fanteziste, procesiuni pline de culoare caracterizează aceste zile în amintirea unui rege din sec. al XVIII-lea care încerca astfel să-şi înveselească regina după pierderea fiului lor. Cei care au avut rude decedate în anul care a trecut îşi împărtăşesc suferinţa şi se alină cu gândul că "gai" le-a condus sufletele pe acest drum. Respectivele familii trimit o vacă sau un copil deghizat în vacă pentru a participa la o procesiune în amintirea celor decedaţi. Aceasta este urmată de un carnaval unde se râde de orice şi oricine, nici persoanele importante nefiind ocolite. Jurnaliştii au voie să critice sau să calomnieze pe oricine !

Krishna Jayanthi, august-septembrie. Krishna este unul din cele mai îndrăgite (de către hinduşi) avatar-uri ale lui Vishnu. Ziua de naştere a zelui este sărbătorită cu fast în Patan, la templul lui Krishna (Krishna Mandir). Acesta este un templu de piatră în care doar hinduşii au voie să intre (ca în majoritatea templelor hinduse dealtfel), bogat decorat cu scene sculptate reprezentând scene din mitologia hindusă. Fetele şi femeile fac ofrande din nişte flori speciale şi cântă toată noaptea imnuri religioase şi cântece de dragoste cu partenerii lor.

Teej Brata, septembrie. Pashupati, templul lui Shiva (Pashupati, stăpânul animalelor, este o variantă "paşnică" a lui Shiva) pe malul lui Bhagmati, este "asaltat" de femei îmbrăcate în sari de nuntă de culoare roşie şi împodobite cu bijuterii masive. Ele o celebrează pe Parvati, credincioasă soţului ei, Shiva, prin post (de la răsărit până la miezul nopţii), cântece şi dansuri. Femeile măritate îşi vizitează părinţii. Toate fetele şi surorile primesc daruri de la rudele de sex masculin şi o masă festivă este pregatită pentru ele. Se sărbătoreşte până noaptea târziu. Femeile nemăritate ce postesc acum vor avea noroc să-şi găsească un soţ bun iar cele măritate vor avea soţi credincioşi şi iubitori. Binecuvântările cuplului Shiva-Parvati asigură familiei o viaţă fericită.

Indra Jatra, septembrie. Indra, Stăpânul Cerurilor şi zeu al ploii, a binecuvântat încă o dată Valea Kathmandu. După încheierea musonului ţăranii aşteaptă timpul secerişului, mulţumind zeului pentru ajutorul acordat. Legenda spune că demult mama lui Indra avea nevoie de nişte flori speciale cu un miros puternic pe care nu le-a putut găsi în grădinile Paradisului. Indra a descoperit aceste flori în Kathmandu şi a încercat să le fure pentru ea. A fost însă prins de oamenii din vale şi închis. Când mama lui a venit să-l caute ei şi-au dat seama că cel închis este un zeu şi l-au eliberat. Pentru a menţine relaţii bune cu el oamenii au organizat acest festival. Astfel, timp de 8 zile Piaţa Palatului din Kathmandu este centrul unei festivităţi care-l celebrează pe Indra. În prima zi este ridicat un stâlp (dwaj) în apropiere de Hanuman Dhoka pentru a-l îmbuna pe Indra. Masti şi statui reprezentându-i pe Vishnu, Bhairab şi Shiva sunt aratate publicului. Kumari, fetiţa-zeiţă, asista şi ea la sărbătoare, acompaniată de Ganesh şi Bhairab, reprezentaţi de doi băieţi. Oamenii îi mulţumesc lui Indra pentru ploile bogate şi-l asigură că este respectat în vale.

Dasain, octombrie. Dasain (sau Durga Puja) este cea mai lungă şi poate cea mai iubită sărbătoare din Nepal. Toată lumea stă acasă, petrecându-şi timpul în familie, magazinele şi birourile sunt închise (marea majoritate) iar la radio se transmite muzică specială pentru acest eveniment. Cerul este colorat de zmeiele pe care le înalţă copiii iar pieţele sunt pline de ţăranii care vin să-şi vândă animalele: bivoli, capre, găini. Acestea vor fi sacrificate în zilele care urmează în cinstea zeiţei Durga care a răpus un demon cu chip de bivol. Mii de animale sunt omorâte prin decapitare cu faimoasele cuţite kukuri. Templul zeiţei Taleju din Piaţa Palatului, Kathmandu, este deschis o singură zi pe an, în timpul acestui festival. Maşinile şi casele sunt stropite cu puţin sânge pentru a fi ocrotite astfel de marea zeiţă. În ultima parte, Bijaya Dasami, oamenii îşi pun haine noi şi-şi vizitează rudele în vârstă iar bătrânii le pun pe frunte "tika" din orez şi "sindur" (culoare minerală de un roşu aprins). Familiile se reunesc, mesele sunt bogate, se împart daruri şi toată lumea petrece. Festivalul se încheie într-o noapte cu lună plină.

Mani Rimdu este o sărbătoare organizată toamna la mănăstirea Tengboche în regiunea Everest. Timp de 5 zile şerpaşii şi lama-şii mănăstirii se adună şi se roagă pentru "bunăstarea lumii". Oamenii participă la jocuri, dansuri cu măşti, rugăciuni, mese festive. Demonii sunt potoliţi iar cei pioşi sunt răsplătiţi.

Puja, Boudhanath, foto Marius

Tihar, noiembrie. Tihar sau Festivalul Luminilor (este numit şi Deepawali sau Diwali ca-n India) durează 5 zile timp în care sunt cinstite anumite animale, fiecare în câte o zi. Ciorile, în prima zi, îl simbolizează pe Yama Duta, mesagerul morţii. În a doua zi câinii sunt hrăniti şi împodobiţi cu ghirlande de flori; câinele este cel care-l "transporta" pe Bhairab, una din formele distrugătoare de demoni ale lui Shiva. Vaca este privită ca o încarnare a lui Lakshmi, zeiţa bunăstării şi a belşugului şi este venerată ca atare. În această zi, a treia, femeile se trezesc dis de dimineaţă şi fac curat în toată casa. Se spune că Lakshmi nu va intra în casele celor care stau degeaba aşa că toata lumea face câte ceva prin casă. În noaptea de Lakshmi Puja se atârnă ghirlande şi se aprind mii de lumânări şi candele pentru a o invita pe Lakshmi în case.

Originea lui Lakshmi Puja este arătată în următoarea legendă: un rege, foarte mândru de bogăţia regatului său, le-a întrebat pe cele 3 fete ale sale care cred ele că este motivul prosperităţii sale. Primele două au răspuns linguşitor că din cauză că el este un mare conducător. Cea mică, Deepa, a spus cu sinceritate că numai datorită bunăvoinţei zeilor ţara lor este bogată. Supărat, regele a izgonit-o de acasă, într-o padure îndepărtată. Curând însă după aceea n-a mai plouat, râurile au secat, recoltele n-au mai fost bogate şi oamenii au sărăcit iar regele, cu toată iscusinţa lui, n-a putut să facă nimic. Deepa însă s-a rugat tot timpul lui Lakshmi să readucă belşugul în ţara lor. Impresionată de devoţiunea ei, zeiţa i-a spus fetei să se reîntoarcă acasă căci totul va fi ca înainte. Într-adevar după venirea fiicei celei mici acasă lucrurile au revenit la normal. Regele şi-a recunoscut greşeala şi mândria, şi-a cerut iertare şi a rugat-o pe Deepa să aprinda o mulţime de candele în altarul lui Lakshmi pentru a-i mulţumi pentru bunăvoinţa ei.

Maha Puja este o zi în care oamenii se binecuvântează pe ei înşişi (!) pentru a fi sănătoşi şi fericiţi în continuare. În cea de-a patra zi taurii sunt cei care primesc onorurile; este şi Anul Nou în tradiţia newari. În ultima zi, Bhai Tika, fetele fac cadouri fraţilor lor, dulciuri şi ghirlande de flori, ele în schimb primind bani de la ei. Ritualul complex - spargerea unei nuci, ghirlandele de flori "makhamali" şi "inelele" de ulei de muştar - are rolul de a-i proteja de Yama, zeul morţii.

Baia Chaturdarsi, decembrie. Această zi festivă se sărbătoreşte în pădurile ce înconjoară templul de la Pashupatinath. Familiile care au avut un deces în familie în anul respectiv petrec o noapte de veghe în pădure, aprind candele cu ulei şi cântă. Dimineaţa, după o baie rituală în apele sfinte lui Bhagmati, oamenii merg prin pădure. De-a lungul potecii şi lingam-urilor lui Shiva aruncă 7 tipuri de grâne în amintirea respectivelor rude şi pentru a curăţa păcatele lui Bala, personaj mitologic care a fost transformat în demon.

Bibah Panchami, decembrie. Bibah Panchami arată devoţiunea hinduşilor faţă de Ram (eroul din Ramayana), una din cele mai populare încarnări (avatar) ale zeului Vishnu şi faţă de soţia lui, Sita, un model pentru orice femeie hindusă. Legenda spune că regele Janak, tatăl Sitei, a organizat un concurs pentru a testa peţitorii fiicei sale, şi anume să întindă arcul cel mare al lui Shiva. Nimeni însă n-a reuşit cu excepţia lui Ram care, încercând să întindă arcul, l-a sfărâmat în mâinile lui puternice. Căsătoria dintre Ram şi Sita a avut loc în Janakpur, în sudul Nepalului. În fiecare an se rememorează evenimentul în timpul acestui festival ce durează o săptămână.

Yomari Punhi, decembrie. Yomari este a prăjitură specială făcută din făină de orez. O foaie de aluat se umple cu zahăr topit şi se fierbe în abur. Este oferită zeilor în semn de mulţumire pentru recolta bogată care tocmai a fost strânsă. Apoi se consumă, fiind o mâncare sfinţită. Astfel, hambarele fiind pline, atât oamenii cât şi zeii sunt mulţumiţi.


A- A A+

Atenţie

Unele trasee montane descrise pe site sau prezente în albumele foto pot prezenta un risc important de accidentare gravă. Parcurgerea lor necesită o minimă pregătire tehnică prealabilă şi experienţă în mersul pe munte. Traseele montane pot suferi modificări în timp şi pot fi diferite faţă de cum sunt ele prezentate aici; autorul nu-şi poate asuma nicio răspundere dacă informațiile nu sunt exacte sau de actualitate. Folosirea oricăror informații prezentate aici se face integral pe propria răspundere. Autorul nu-şi poate asuma nicio răspundere pentru consecințele ce pot decurge din folosirea, în orice fel, a informaţiilor prezentate pe site.

Afișări articole
1132915