Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
 

Lycopodium este introdus de Hahnemann ca remediu homeopatic în lucrarea "The Chronic Diseases" (Bolile Cronice), fiind menţionat ca unul din cele mai importante remedii antipsorice. Este unul din exemplele cele mai elocvente privind rolul dinamizării (potenţării) în prepararea remediilor.

"[...] polenul de lycopodium pluteşte în alcool şi apă fără să reacţioneze cu nici unul din lichide - în stare crudă nu are niciun gust şi este inactiv odată ce pătrunde în stomacul omului; dar când este preparat prin triturare nu numai că devine solubil atât în alcool cât şi în apă dar dezvoltă în plus astfel de puteri medicinale extraordinare încât este nevoie de multă atenţie în administrarea sa în scop medicinal."

Dincolo de simpla enumerare a simptomelor caracteristice ale remediului aşa cum sunt ele menţionate într-o lucrare de materia medica este important să înţelegem esenţa remediului. J.T.Kent a fost cel care a introdus prezentarea "teatrală" a remediilor în scopul înţelegerii mai facile şi totodată mai profunde a remediilor vorbind de pacientul Calcarea carbonica, pacientul Lycopodium sau pacientul Sulphur punând astfel oarecare ordine didactică într-o pleiadă de simptome greu de reţinut şi de folosit. Unele din portretele cele mai cunoscute ale remediilor se datorează lui G.Vithoulkas care a reuşit să sintetizeze cele mai importante date ale remediilor într-o imagine vie, uşor de înţeles şi de folosit în practică.

Astfel, nucleul personalităţii lui Lycopodium ar putea fi laşitatea, lipsa de încredere în sine şi sentimentul de inferioritate. Se simte slab şi inadecvat, incapabil să-şi asume responsabilităţile inerente vieţii de zi cu zi. Este o slăbiciune fizică dar şi emoţională şi mentală. Are în general un tonus muscular scăzut, partea superioară a corpului emaciată, este agravat de efortul fizic şi poate acuza o oboseală cronică, părul încărunţeşte prematur şi are în general o expresie de om serios, matur, încruntat (sau copil cu aspect bătrânicios) cu tenul palid sau palid-gălbui (expresie a suferinţei hepatice).

Iniţial laşitatea se manifestă în relaţiile cu sexul opus; este interesat doar de relaţii superficiale în care caută să-şi satisfacă rapid şi fără consecinţe pulsiunile sexuale. Se teme de ideea de căsătorie considerând că nu va fi capabil să facă faţă unor asemenea responsabilităţi. Căsătoria duce la disfuncţii sexuale (ejaculare precoce sau lipsa erecţiei) care însă nu se manifestă în relaţiile extraconjugale ! In extremis, evitând o relaţie de durată, poate ajunge singuratic şi celibatar.

Această imagine negativă însă este ascunsă cu dibăcie. Compensator, Lycopodium prezintă celor din jur o imagine de curaj, putere şi competenţă. Cunoştinţele, performanţele intelectuale, relaţiile cu cei din jur... totul este afişat într-o lumină favorabilă dar nu este decât un balon de săpun, o imagine frumoasă care ascunde o realitate mai puţin interesantă. Este un mecanism psihologic de adaptare şi apărare. Prin exacerbarea ego-ului încearcă să se convingă pe el însuşi că nu este un tip slab. Trăieşte însă permanent cu teama că ceilalţi vor descoperi slăbiciunea lui interioară şi este preocupat de ceea ce cred ceilalţi despre el. Suferă de o anxietate anticipatorie şi are emoţii puternice când este nevoit să vorbească în public şi înainte de examene (dar de îndată ce reuşeşte să se mobilizeze, îşi duce sarcina la bun sfârşit cu uşurinţă).

Exacerbarea ego-ului îl face să devină dictatorial însă doar faţă de cei slabi (de exemplu cei din subordine sau din familie) şi cu timpul începe să iubească tot mai mult puterea. Îi critică pe ceilalţi, este certăreţ, se supără dacă este contrazis şi îşi impune părerile în încercarea de a camufla cât mai bine propriile slăbiciuni. Cu superiorii însă este maleabil şi supus, o atitudine tipică pentru un individul lipsit de încredere în forţele proprii. Este ambiţios în demersurile sale şi este descris ca un tip care utilizează orice mijloace pentru a-şi satisface ambiţia.

Pe măsură ce această laşitate se accentuează, se conturează tot mai bine frica şi anxietatea (chiar dacă nu sunt făţişe). Lycopodium se teme de singurătate, întuneric, moarte, stafii, locuri înguste, persoane străine, etc. Anxietatea vis-a-vis de propria sănătate se poate transforma în ipohondrie. Starea generală de frică îi afectează în principal  tractul gastro-intestinal, digestia fiind unul din punctele slabe la Lycopodium. Egoul exacerbat îşi găseşte corespondentul fizic într-o stare de balonare accentuată care-l chinuie după multe tipuri de alimente.

Este posibil ca latura autoritară compensatorie să nu se dezvolte şi Lycopodium să rămână un individ dominat de sentimente de inferioritate, ruşinos, timid, introvertit, fricos şi singuratic. Simptomele generale însă se regăsesc la ambele tipuri de Lycopodium şi anume: preponderenţa simptomelor pe partea dreaptă a corpului, agravarea după amiaza (4-8 pm sau 3-7 pm), agravarea şi dispoziţia proastă dimineaţa după trezire, agravarea în timpul perioadelor de post sau dacă sare peste o masă, simptomele digestive caracteristice (dorinţa de dulciuri, balonarea ameliorată de eliminarea gazelor, zgomotele abdominale, saţietatea rapidă, apetitul nocturn), ameliorarea generală în aerul liber, deschis, pielea uscată.

La fel ca alte policreste, Lycopodium poate fi util într-un număr foarte mare de afecţiuni. Simptomele fizice propriu-zise sunt descrise în cărţile de materia medica pe zeci de pagini şi acoperă o patologie variată a cărei descriere nu face obiectul acestei scurte introduceri.


A- A A+

Nota bene

Informaţiile despre homeopatie prezente pe site au rol informativ general şi nu se raportează la cazuri particulare. Ele nu sunt în mod obligatoriu atotcuprinzătoare, detaliate sau permanent actualizate. Ele nu pot să înlocuiască sfatul calificat al unui medic homeopat în cadrul unei consultaţii şi nu sunt destinate auto-tratamentului.

Afișări articole
1053575