Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
 

Infecţiile acute ale tractului respirator superior (IACRS) sunt foarte frecvente mai ales la copiii de vârstă preşcolară (dar şi la copii mai mari şi chiar la adulţi). Mulţi dintre ei încep să facă faringite, rinofaringite, laringite, amigdalite, otite repetate, etc. odată ce intră în comunitate, schimbul de agenţi infecţioşi făcându-se foarte uşor între copii. Pe măsură ce cresc, imunitatea lor se îmbunătăţeşte şi devin mai rezistenţi la astfel de infecţii. Însă o anumită predispoziţie moştenită asociată cu unii factori de mediu şi, eventual, excesul (nejustificat) de medicamente (antibiotice, preparate cortizonice, uneori vaccinuri, etc.) fac ca această perioadă să se prelungească sau, oricum, să fie neplăcută atât pentru parinţi cât şi pentru cei mici.

Sigur, ideal ar fi să încercăm să prevenim astfel de probleme. Mijloacele nemedicamentoase pe care le avem la dispoziţie sunt multe, de exemplu tinctura de Echinaceea, tinctura de propolis, unele macerate glicerinice (Rosa Canina, Ribes Nigrum, etc.) sau alte preparate din plante. Un supliment de vitamina C este oricum binevenit în sezonul rece, de preferat din citrice: o limonadă în fiecare zi / suc proaspăt de lămâie-portocală-grapefruit. Sportul (de exemplu înotul) este o modalitate eficientă de călire pentru copii care nu trebuie neglijată de părinţi. Nu în ultimul rând, tratamentul homeopatic constituţional ajută copiii (şi nu numai) să-şi formeze, în timp, o imunitate adecvată şi să se dezvolte armonios din toate punctele de vedere. Episoadele infecţioase se reduc în intensitate şi frecvenţă. Remediul este diferit pentru fiecare caz în parte funcţie de totalitatea simptomelor aşa că nu există unul anume recomandat în acest sens.

Ce facem dacă totuşi ne îmbolnăvim ?

În primul rând să nu uităm ca multe din afecţiunile respiratorii uşoare trec de la sine în câteva zile dacă nu apar la un organism slăbit. Deasemenea, nu trebuie sa recurgem la antibiotice decât dacă este absolut necesar şi numai la sfatul medicului. Multe din aceste infecţii sunt virale şi antibioticele nu se justifică. Dacă simptomele nu sunt foarte supărătoare este bine să ne limităm la mijloace mai nespecifice: ceaiuri calde cu lamâie şi miere, propolis, sare (grunjoasă) caldă pe gât şi pe piept, băi la picioare seara cu apă fierbinte şi sare, inhalaţii cu ulei de pin / brad, Imunogrip / Imunorezistan / Polygemma nr. 17, somn şi odihnă.

Echinaceea, foto Marius

Echinaceea

Remediile homeopatice sunt foarte utile atât în viroze / răceli uşoare cât şi în situaţii mai serioase. Pentru cei care sunt deja în tratament (homeopatic) este posibil ca episodul acut să se poată ameliora cu remediul de fond (eventual repetat mai des); acest lucru îl hotărăşte medicul homeopat al cărui sfat trebuie cerut imediat. Uneori însă, funcţie de simptomele care apar, este necesar un remediu specific pentru această afecţiune acută, poate un remediu complementar sau unul complet diferit. Întrucât administrarea remediului este individualizată (aşa cum este cazul în orice situaţie în homeopatie), chiar dacă simptomele sunt (aparent doar) cele obişnuite pe care le au şi alti pacienţi, foarte probabil medicul homeopat va administra fiecăruia un alt remediu.

Remediile de mai jos sunt doar orientative, nu indicaţii (absolute) de auto-tratament !

Dacă răceala are debut rapid după expunere la vânt rece (şi uscat), simptomele sunt intense şi apar în timpul nopţii (la câteva ore după expunere), remediul poate fi Aconitum. Febra este mare, faţa îmbujorată, uneori cu un obraz roşu şi celălalt palid (Chamomilla), extremităţile calde (spre deosebire de Belladonna unde extremităţile sunt reci în febră), gâtul inflamat, arzător, de culoare roşie închisă cu dureri înţepătoare, uneori cu spasm glotic şi sufocare dacă este afectat şi laringele (Aconitum este unul din principalele remedii pentru crup). În aceasta fază (acută) coriza este de obicei apoasă, clară, fierbinte şi tusea uscată, aspră, zgomotoasă. Simptomele sunt însoţite de sete mare pentru lichide reci, anxietate şi nelinişte marcată, chiar palpitaţii şi teamă de moarte. Aconitum este util doar în această fază, supra-acută.

Dacă ceea ce predomină este coriza cu o secreţie apoasă abundentă "ca de la robinet", excoriantă (irită nasul şi buza superioară), remediul poate fi Allium cepa. Este util în astfel de situaţii acute de natură alergică sau infecţioasă (mai degrabă virală) în care coexistă şi o secreţie lacrimală abundentă, însă neiritantă şi durere de cap agravată în camere calde şi ameliorată în aerul liber, deschis.

La Euphrasia coriza este deasemenea abundentă însă neiritantă, mai abundentă noaptea şi secreţia lacrimală iritantă (exact opusul faţă de Allium cepa). Ochii sunt în mod deosebit afectaţi în acest caz cu dureri arzătoare, fotofobie şi clipit frecvent. Tusea este însoţită de lacrimi abundente.

Daca ceea ce predomină este curbatura musculară şi, în special, durerile de oase, "ca şi cum ar fi rupte", remediul este Eupatorium perfoliatum. Febra apare mai ales între 7 şi 9 dimineaţa, capul este greu, trebuie să-l susţină cu mâinile, setea este mare pentru lichide reci mai ales în timpul frisonului.

Debutul brusc al simptomelor şi febra mare sugerează şi remediul Belladonna. Într-o stare febrilă capul este foarte congestionat şi fierbinte iar extremităţile reci. Durerea de cap este pulsatilă, explozivă, agravată la căldură, lumină, trepidaţii şi zgomote. Faringele este roşu aprins, inflamat mai ales pe dreapta, laringele este uscat iar amigdala dreaptă este de obicei afectată cu dureri accentuate la deglutiţie. Ca şi Aconitum, Belladonna este în mod special utilă în faza acută a afecţiunii.

Debutul insidios al simptomelor, pe parcursul a 2-3 zile, cu alterarea progresivă a stării generale, este caracteristic pentru alte remedii. Pacientul Bryonia devine, pe parcursul acestor zile, tot mai iritabil şi nu doreşte decât să fie lăsat în pace; refuză să răspundă şi îti întoarce spatele daca îl întrebi ceva. Durerile sunt accentuate şi agravate la cea mai mică mişcare; de obicei sunt dureri înţepătoare, junghiuri. Durerea de cap este de obicei pe stânga, agravată chiar de mişcarea ochilor. Setea este mare şi doreşte să bea mult o dată (spre deosebire de Arsenicum care preferă să bea puţin şi des). Remediul poate fi util chiar în forme mai grave; inflamaţia se extinde cu uşurinţă la plămâni, mai ales pe dreapta. În pneumonie tusea este urmata de dureri mari în cap sau piept aşa că îşi ţine pieptul cu mâinile când tuşeşte, sputa este ruginie sau chiar cu striuri de sânge. Durerile de piept, foarte accentuate în pleurezie, sunt ameliorate dacă se întinde pe partea dureroasă (ceea ce limitează mişcările cutiei toracice care accentuează durerea).

Gelsemium este un alt remediu cu debut insidios al simptomelor. O stare de oboseală extremă se instalează treptat însoţită de somnolenţă şi greutate a capului şi a pleoapelor, încât de-abia îşi poate ţine ochii deschişi. Simte frisoane ca nişte fiori în sus şi-n jos de-a lungul spatelui. Corpul este acoperit de o transpiraţie lipicioasă. Extremităţile au tendinţa să tremure. Gura şi buzele sunt foarte uscate dar fără senzaţie de sete. Durerea de cap este aproape nelipsită; începe la spate şi se extinde către frunte; este ameliorată dacă urinează. Durerile musculare difuze dar accentuate completează tabloul unei stări torpide, lipsite de energie, ca o "stare gripală".

O stare de torpoare chiar mai accentuata se întâlneşte la Baptisia. Pacientul este chiar confuz, cu mintea greoaie şi uneori delirează. În gripă durerile musculare sunt atât de accentuate încât practic nu gaseşte nicio poziţie confortabilă; oricum ar sta, simte patul prea tare (Arnica, Pyrogenum). Mirosul pacientului este puternic respingător: respiraţia, transpiraţia, scaunele, dovadă a unui proces toxic avansat. Gâtul şi amigdalele sunt roşii întunecate dar, în ciuda inflamaţiei evidente, nedureroase. Poate înghiţi însă numai lichide.

Ferrum phosphoricum este indicat în stadiul iniţial al unei faringite de exemplu. Deşi febra poate fi mare şi inflamaţia faringelui evidentă, simptomele generale sunt nespecifice, fără a fi caracteristice pentru un remediu anume; astfel, remediul poate fi ales mai mult prin excluderea altora. Setea este moderată, pacientul se simte greoi, obosit. Faţa poate fi palidă dar se îmbujorează uşor sau are zone bine delimitate de roşeaţă.

La Phytolacca gâtul este congestionat, roşu întunecat. Înghiţitul este dureros, urmat de dureri care iradiază către urechi (Nitricum acidum). Gâtul este foarte dureros, inflamaţia fiind mai accentuată pe dreapta. Paradoxal, durerea este ameliorată de lichide reci şi agravată de lichide calde. Ganglionii cervicali pot fi inflamaţi şi dureroşi.

Hepar sulphuris este indicat într-o fază mai avansată când apar puncte de puroi pe faringe sau amigdale, cu un miros respingător. Durerea de gât este particulară, cu senzaţia de înţepătură sau aşchie / os înfipt în gât. Pacientul este foarte sensibil la durere. Frigul şi curenţii de aer agravează starea generală, are frisoane chiar dacă scoate o mână de sub pătură.

Arum tryphillum afectează mai ales laringele cu răguşeală şi chiar pierderea vocii. Poate fi util la cei care-şi folosesc vocea foarte mult (cântăreţi, prezentatori, etc.). Buzele sunt foarte uscate şi crăpate. Toată zona peribucală de altfel este foarte roşie şi iritată. Îşi muşcă buzele tot timpul şi îşi rupe cojile uscate până sângerează.

Inflamaţia la Mercurius solubilis este însoţită de o salivaţie abundentă, chiar noaptea în somn. Respiraţia are un miros neplăcut iar în gură simte un gust metalic. Limba are de obicei un depozit murdar, este mărită şi indentată, cu urmele dinţilor vizibile pe margini. Aftele sunt un lucru obişnuit. Transpiraţia este abundentă dar nu aduce nicio uşurare.

La Lycopodium inflamaţia este mai accentuată pe dreapta (Mercurius iodatus flavus) sau se extinde de la dreapta la stânga. Gâtul este foarte dureros, ameliorat dacă bea lichide calde. Simptomele sunt agravate după amiaza, între 4 şi 8.

Lachesis, în schimb, afectează mai ales partea stângă (Mercurius iodatus ruber) sau simptomele se extind de la stânga la dreapta. Gâtul este roşu-violaceu, cu o durere ca de rană deschisă şi o senzaţie de constricţie sau de nod în gât ceea ce-l face să înghită într-una. La exterior, gâtul şi laringele sunt foarte sensibile la atingere, nu suportă nimic strâns pe gât.

Acestea sunt doar câteva dintre remediile folosite mai frecvent în afecţiuni respiratorii... dar nu singurele. Alegerea remediului se face întotdeauna funcţie de simptomele prezente şi totalitatea cazului aşa încât orice situaţie, chiar aparent simplă, necesită o investigaţie atentă ! În homeopatia clasică nu există scurtături !

Nota bene

Informaţiile despre homeopatie prezente pe site au rol informativ general şi nu se raportează la cazuri particulare. Ele nu sunt în mod obligatoriu atotcuprinzătoare, detaliate sau permanent actualizate. Ele nu pot să înlocuiască sfatul calificat al unui medic homeopat în cadrul unei consultaţii şi nu sunt destinate auto-tratamentului.

Afișări articole
972221