Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
 

Valea Bucşoiului îşi are obârşia sub vârful Bucşoiul Mare, în zona de confluenţă cu Creasta Bucşoiului Mic (creasta estică a Bucşoiului / creasta Balaurului). Are o orientare preponderent estică şi coboară prin zone stâncoase abrupte, pe alocuri cu aspect de canion sau prin locuri mai domoale acoperite cu pajişti şi jnepeni până în Poiana Bucşoiului, intersectează poteca turistică Pichetu Roşu – Mălăieşti iar în final se pierde în zona de pădure a Văii Glăjăriei. Partea alpină a văii este cea cuprinsă între Poiana Bucşoiului şi zona de obârşie, porţiunea finală a văii fiind o râpă împădurită.

Valea este descrisă ca având gradul de dificultate 1B. Ascensiunea văii durează, vara, 3-5 ore din Poiana Bucşoiului până la Omu' (E.Cristea). Urcuşul, direct pe fir, este întrerupt de câteva săritori care fie se abordează direct fie se ocolesc. Pe zăpadă stabilă ascensiunea văii este mai facilă dacă săritorile sunt acoperite. Totuşi, porţiunea superioară a văii este destul de înclinată, aşa că dificultatea traseului se menţine şi necesită echipament adecvat, colţari şi piolet, eventual o coardă / cordelină pentru asigurare (funcţie de starea zăpezii).

Mai 2012. Marian vine cu ideea... prin Vali aflăm şi noi (eu cu Moniq) şi întrucât prognoza meteo este optimistă dimineaţă devreme ne întâlnim la tren şi pe la 8 suntem în Buşteni.

foto Marius

Buşteniul şi Bucegii ne întâmpină în plin soare.

foto Marius

Florile sunt în întârziere aici faţă de Bucureşti; deşi e soare aici e totuşi munte.

foto Marius

Pe drumul spre Gura Diham admirăm pereţii masivului Coştila încălzindu-se la soarele de mai. Zona refugiului Coştila e uşor de identificat după pata mare de zăpadă care frecvent rămâne vizibilă până către sfârşitul primăverii.

foto Marius

Deasupra complexului de la Gura Diham domneşte Morarul cu Creasta Ascuţită şi Mânuşa Morarului
(separată de restul masivului prin valea Comorilor Morarului).

foto Marius

Luna încă veghează deasupra Caraimanului (stânga) şi Coştilei (dreapta).

foto Marius

Firele de zăpadă de pe văi dezvăluie mai uşor anatomia masivului cu valea Coştilei (stânga) şi valea Mălinului (dreapta).
Dacă ele au încă zăpadă aproape sigur vom avea şi noi pe valea Bucşoiului.

foto Marius

Începem cu un urcuş agale prin pădure pe poteca spre Poiana Izvoarelor.
Deşi e devreme e destul de cald, noroc că prin pădure e relativ răcoare.

foto Marius

În cca. 1 oră ajungem în poiana însorită de sub cabană.
Nu se vede mişcare la cabană, ori e prea devreme ori nu sunt clienţi.

foto Marius

Cabana Poiana Izvoarelor, frumos colorată dar cu servicii nu prea grozave.

foto Marius

Până la Pichetu Roşu sunt câteva luminişuri de unde muntele se lasă dezvăluit privirii aşa că putem admira porţiunea finală a văii Bucşoiului şi punctul terminus al urcuşului nostru, şaua cea mai adâncită din stânga vârfului Bucşoiul Mare.

foto Marius

Poteca între Poiana Izvoarelor şi Pichetu Roşu are şi câteva puncte de belvedere către Acele Morarului; e încă devreme, soarele nu e chiar atât de sus aşa că vizibilitatea e bună; dinspre zona Bucşoiului de obicei Morarul e contre-jour.

foto Marius

foto Marius

Printre brazi... confluenţa între Creasta Balaurului / Bucşoiului Mic (stânga) şi Bucşoiul Mare (dreapta), locul unde vom termina urcuşul pe valea Bucşoiului. Porţiunea superioară a văii pare că se ramifică, M.Ordean vorbeşte de 2 fire care se separă la nivelul Brâului de Sus; probabil noi vom aborda firul sudic unde zăpada pare continuă.

foto Marius

Pichetu Roşu şi puţinul care se mai vede din Bucşoiul Mare.

foto Marius

De la Pichetu Roşu continuăm pe poteca ce duce spre Mălăieşti (pentru moment o porţiune comună cu poteca Deubel ce urcă pe Bucşoiul Mare de la Prepeleag).

foto Marius

Drept în faţă, valea Bucşoiului, frumos conturată de zăpadă.

foto Marius

După mai puţin de 30 minute prin umbra plăcută a pădurii ieşim în zona luminată a poienii Bucşoiului.

foto Marius

Valea Bucşoiului primeşte mai mulţi afluenţi pe ambele părţi, mai bine conturaţi pe faţa sudică, dinspre creasta Balaurului (vâlcelul Portiţelor, vâlcelul Grohotişului, vâlcelul Furcilor) şi Vâlcelul de sub Vârf (cu obârşia aproape de vârful Bucşoiul Mare) şi valea Bucşoaia din partea cealaltă.

foto Marius

O zi perfectă pentru o astfel de plimbare... chiar prea soare...

foto Marius

E aproape 10:30 şi e deja foarte cald, sperăm ca măcar pe la nivelul picioarelor zăpada să "degaje" puţină răcoare.

foto Marius

Piciorul de zăpadă începe aproape chiar din poteca turistică pe care aici o părăsim.

foto Marius

O scurtă pauză în care ne ajustăm încălţămintea iar eu îmi schimb bocancii, ocazie cu care rucsacul se mai uşurează puţin.

foto Marius


foto Marius

Pe la 10:45 ne luăm inima-n dinţi şi pornim.

foto Marius

Zăpada e înmuiată de soare la suprafaţă şi panta nu e mare aici aşa că urcăm lejer.

foto Marius

foto Marius

Vali e primul care-şi pune colţarii sub pretextul că-i alunecă puţin bocancii.

foto Marius

Căldura înmagazinată de pereţii de piatră alungă încet-încet zăpada dând naştere la rimaie chiar de 1-2 metri.

foto Marius

foto Marius

Parcă nici nu mai urcăm pe zăpadă... avalanşele au cărat atâta material încât stratul de zăpadă o să reziste astfel bine-merci mult timp la adăpost de razele soarelui.

foto Marius

Vali, evident, caută zonele mai înzăpezite să beneficieze de colţari dar aici nu prea are succes.

foto Marius

foto Marius

Un loc cât de cât drept, bun pentru popas. Ne punem şi noi colţarii.

foto Marius

Urma de avalanşă pare să vină în principal din stânga, dinspre Creasta Balaurului,
de-a lungul unui vâlcel bine conturat care ar trebui să fie Vâlcelul Portiţelor.

foto Marius

foto Marius

Contre-jour, probabil Vâlcelul Portiţelor; lumina era prea puternică să pot verifica imaginea pe display-ul aparatului
aşa că n-am sesizat că ar fi fost util să ţin puţin umbră cu mâna...

foto Marius

Continuăm să urcăm agale; zăpada parcă s-a mai întărit puţin la suprafaţă şi, oricum,
curând panta va creşte aşa că e mai sigur cu colţarii.

foto Marius

Pe alocuri trebuie să ocolim spărturile din zăpadă; din fericire "mini-crevasele" nu se întind pe toată lăţimea văii.

foto Marius

Ne mai tragem şi sufletul... timp avem destul aşa că la îndemnul lui Marian urcăm încet...

foto Marius

În spate, departe, peste munţi şi văi :-) Piatra Mare.

foto Marius

Pereţii văii se aproprie treptat...

foto Marius

Pe nesimţite şi panta se accentuează.

foto Marius

Nu mergem în direcţii diferite, doar că facem scurte zig-zaguri care mai atenuează panta.

foto Marius

După o scurtă porţiune cu aspect de canion valea se lărgeşte din nou şi ne apropiem de următorul punct de reper...

foto Marius

Vali, având aerisire bună la picioare :-) urcă voiniceşte.

foto Marius

Moniq profită de urmele din faţă pentru un efort cât mai mic.

foto Marius

Marian hotarăşte că e timpul să improvizeze nişte anti-snow-uri... din pungi... care totuşi se vor dovedi eficiente.
Jos în vale se mai ghiceşte poteca turistică.

foto Marius

Vali admiră o zonă prăbuşită pe care-o ocolim pe părţi diferite... oare cum o fi dedesupt ?

foto Marius

foto Marius

În aval e un derdeluş straşnic...

foto Marius

foto Marius

Urmează din nou o porţiune în care valea se mai îngustează.

foto Marius

Turnul cu Jnepeni unde valea Bucşoiului este intersectată de Brâul Mare al Morarului.

foto Marius

Turnul cu Jnepeni

foto Marius

foto Marius

Sus, feţele abrupte ale Bucşoiului în lumina soarelui.

foto Marius

Ocolim o altă crăpătură serioasă în zăpadă...

foto Marius

Turnul cu Jnepeni

foto Marius

Vali ne conduce cu siguranţă în sus :-)

foto Marius

foto Marius

Panta devine tot mai serioasă pe măsură ce câştigăm în înălţime.

foto Marius

Din nou pereţii văii se apropie tot mai mult.

foto Marius

În zona de canion pe care o străbatem sunt nişte săritori care acum nu ne pun probleme...

foto Marius

foto Marius

Când te uiţi la vale peisajul nu e chiar îmbietor...

foto Marius

Dilema băieţilor... stânga sau dreapta...

foto Marius

Se hotărăsc pentru dreapta şi trecem cu grijă peste o punte de zăpadă.

foto Marius

Singurul loc unde norocul n-a ţinut cu noi... apa a topit zăpada cu siguranţă nu prea groasă pe o porţiune foarte înclinată...
aşa că intrăm cu galoşii la apă... la propriu :-)

foto Marius

Din fericire mai sus zăpada este încă într-un strat consistent... însă pe o pantă bine înclinată.

foto Marius

foto Marius

Brrr...

foto Moniq

Măcar aproape de ieşire să apar şi eu în prim-plan :-)

foto Moniq

Tot eu...

foto Marius

Cine nu pierde timpul la poze e deja sus...

foto Marius

Ultimul hop...

foto Marius

foto Marius

După cca 2:40 ore ultimii paşi pe zăpadă...

foto Marius


Odată ajunşi sus, aprox. în zona unde din Bucşoiul Mare se desprinde creasta estică avem mai multe variante: în sus către Bucşoiul Mare şi-n continuare pe poteca Deubel până la Prepeleag şi-napoi la Pichetu Roşu... sau pe traseul de creastă către vârful Omu... sau pe valea Morarului care se întinde la picioarele noastre... sau direct în jos, pe creasta Balaurului, varianta probabil cea mai scurtă din moment ce suntem aici. Optăm pentru ultima variantă, rămânând cât mai mult la înălţime.

foto Marius

Staţia meteo Omu

foto Marius

Odihnă bine-meritată :-)

foto Marius

Căzuţi la datorie... ce poate fi mai plăcut după un efort intens şi-o masă "copioasă" decât puţin somn la soare...

foto Marius

Suntem în punctul aproape final al Crestei Balaurului (pe care vom coborî... când se vor trezi colegii din somn :-))

foto Marius

Eu îmi mai fac de lucru, în picioarele goale, cu ceva imagini ale obârşiei văii Bucşoiului.

foto Marius

foto Marius

Între timp s-au mai adunat nori dar vântul pare să sufle în favoarea noastră
aşa că aversele posibile prognozate nu-şi fac apariţia... cel puţin nu la noi.

foto Marius

Dacă toată lumea doarme ar fi bine să ma culc şi eu :-)

foto Marius

În prim-plan, Creasta Morarului, porţiunea în amonte de ace.

foto Marius

După o pauză de mai bine de 1 oră (ce viaţă :-)) ne mobilizăm şi pornim la vale.

foto Marius

Balaurul nostru se pare că a cam năpârlit... nu ştim cu ajutorul cui dar feţele de iarbă sunt destul de pârlite.

foto Marius

Zonele arse de iarbă arată chiar sinistru; problema e că pământul, şi-aşa puţin pe pantele astea abrupte,
e uşor de spălat de precipitaţii.

foto Marius

foto Marius

O privire în spate, spre Bucşoiul Mare; cred că ce vedem aici în porţiunea superioară e Vâlcelul de sub Vârf,
nu firul văii urcate de noi...

foto Marius

În zare munţii Neamţului şi Azuga.

foto Marius

Valea Morarului, porţiunea superioară.

foto Marius

foto Marius

Jneapăn ars... din fericire focul n-a ajuns prea jos unde sunt pâlcuri mari de jnepeni.

foto Marius

foto Marius

Creasta Balaurului e la fel de impresionantă şi la urcare şi la coborâre...

foto Marius

Valea Morarului încă tentantă pentru pasionaţii de ski în afara pârtiilor.

foto Marius

La nivelul norilor.

foto Marius

De-acolo venim ?

foto Marius

foto Marius

foto Marius

Din fericire am trecut de zona afectată de foc... aici jnepenii te îmbie cu mirosul lor...

foto Marius

Ca de obicei pe creastă, când pe stânga când pe dreapta.

foto Marius

Solzii de piatră ai balaurului...

foto Marius

foto Marius

foto Marius

În stânga se mai poate ghici staţia meteo Omu... în dreapta, Bucşoiul Mare.

foto Marius

Sunt premize pentru o recoltă bună anul ăsta ?

foto Marius

foto Marius

Azuga la picioarele noastre...

foto Marius

Acele Morarului văzute dinspre creasta Balaurului; bine conturate de zăpadă, valea Adâncă şi brâna Acelor.

foto Marius

Ultimii solzi din spinarea balaurului.

foto Marius

Câţiva paşi şi-am ajuns la capul Balaurului.

foto Marius

Peretele nordic al Morarului.

foto Marius

Gemene

foto Marius

Brânduşe de mai

foto Marius

Coborând spre Ţimbal ne bucurăm de soarele după-amiezii.

foto Marius

La Ţimbal o ultimă pauză...

foto Marius

Oare norii prevestesc schimbarea meteo anunţată pentru a doua zi ?

foto Marius

Zadele de la Ţimbal parţial înverzite.

foto Marius

În fine, poiana Morarului, ultimul loc cu soare pe drumul de întoarcere...

mai 2012


Comentarii   

0 # Dumitru Casapu 25-03-2014 09:41
Am urcat Valea Bucsoiului in vara lui 1998 cu fiul meu mai mic (27 de ani) si un coleg de-al lui. La ora 18 eram pe varf, la 21 in gara la Busteni de unde am luat un taxi ca sa prindem din Sinaia un rapid spre Bucuresti.
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
0 # Stefan 25-08-2015 16:50
Si cand te gandesti cati ar avea nevoie sa citeasca asta, dar nu prea stiu de site...
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat

Adaugă comentariu

Comentariile sunt permise numai dacă se referă la articolul curent :-)
Comentariile nepotrivite sau injurioase în orice fel vor fi modificate / şterse :-(


Codul de securitate
Actualizează

Atenţie

Unele trasee montane descrise pe site sau prezente în albumele foto pot prezenta un risc important de accidentare gravă. Parcurgerea lor necesită o minimă pregătire tehnică prealabilă şi experienţă în mersul pe munte. Traseele montane pot suferi modificări în timp şi pot fi diferite faţă de cum sunt ele prezentate aici; autorul nu-şi poate asuma nicio răspundere dacă informațiile nu sunt exacte sau de actualitate. Folosirea oricăror informații prezentate aici se face integral pe propria răspundere. Autorul nu-şi poate asuma nicio răspundere pentru consecințele ce pot decurge din folosirea, în orice fel, a informaţiilor prezentate pe site.

Afișări articole
972076

romania-natura.ro