Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
La moartea lui Hahnemann homeopatia era cunoscută şi practicată nu numai în Germania şi Franţa, ţări în care el însuşi a lucrat, dar şi în Anglia, Italia, Spania, ţările Scandinave, Polonia, Rusia, India şi cele două Americi. Urmaşii lui Hahnemann nu s-au mulţumit să se limiteze la cele scrise de maestru ci au preluat conceptele sale şi le-au dezvoltat.
Fiind o terapie holistică, homeopatia tratează pacientul ca pe un ansamblu coerent, indivizibil, caracteristic şi unic la un moment dat al existenţei sale. Chiar dacă este vorba doar de o durere de stomac de exemplu sunt importante nu numai toate detaliile legate de acest simptom dar şi întreg contextul în care el apare şi "fondul" pe care el se grefează.
Părintele homeopatiei, Samuel Hahnemann, a fost un medic cu o gândire originală care a devansat mult lumea medicală de la începutul sec. XIX, o personalitate controversată, uneori mai greu de înţeles chiar şi pentru noi, astăzi, la peste 200 de ani de la naşterea homeopatiei.
Rock rose
(cist)
(Materia Medica, W.Boericke)
Un remediu anti-psoric cu acţiune profundă, cu efect important în afecţiuni glandulare, erupţii herpetice, tumefacţii cronice, când pacientul este extrem de sensibil la frig. Senzaţie de rece în diferite zone ale corpului. Oftalmie scrofuloasă *. Răni infectate, muşcături, ulcer tropical (fagedenic). Afecţiuni maligne ale ganglionilor cervicali. Remediul are afinitate pentru nazofaringe; opreşte din evoluţie răcelile care se dezvoltă în zona posterioară a nasului. "Îşi trage nasul" ("adulmecă").
