Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Păianjenul cu cruce / Păianjenul european de grădină
(aran)
(Materia Medica, W.Boericke)
Toate veninurile de păianjen afectează semnificativ sistemul nervos (Tarentula, Mygale, etc).
Toate simptomele remediului Aranea sunt caracterizate de periodicitate şi răceală şi susceptibilitate crescută la umezeală. Este remediul pentru o constituţie predispusă la malarie, la care orice zi umedă sau loc umed favorizează apariţia frisoanelor. Pacientul simte frigul în oase. Frigul nu este ameliorat de nimic. Are senzaţia ca şi cum părţile corpului sunt mărite şi grele. Se trezeşte noaptea cu senzaţia că mâinile sunt de două ori mai mari. Splenomegalie. Constituţie hidrogenoidă adică sensibilitate anormală la rece şi umed; nu poate trăi lângă un curs de apă, râu, lac etc. sau în locuri reci şi umede (Natrum sulphuricum, Thuja).
Unul din lucrurile cunoscute despre homeopatie este că se folosesc cantităţi foarte mici de substanţă activă şi că remediile sunt diluate foarte mult. Prepararea remediilor nu presupune însă doar o simplă diluţie ci un proces mai complex care include şi agitarea soluţiei de remediu, proces numit dinamizare (potenţare).
Latir (specie de mazăre din familia Fabaceae)
(lath)
(Materia Medica, W.Boericke)
Remediul afectează coloanele laterale şi anterioare ale măduvei spinării. Nu produce durere. Reflexele sunt întotdeauna accentuate. Afecţiuni paralitice ale extremităţilor inferioare; paralizie spastică; scleroză laterală; Beri-beri. Atetoză. Paralizie infantilă. Util după gripă sau boli debilitante cu o slăbiciune fizică accentuată şi senzaţie de greutate, recuperare lentă a funcţiei nervilor. Somnolenţă, cască frecvent.
În limba greacă miasmă (miasma) înseamnă pată, murdărie, poluare. Vechii greci considerau miasmele drept emanaţii de vapori sau efluvii nesănătoase cu putere contaminantă care conţineau particule de materie descompusă transmise pe calea aerului. Acestea aveau originea în locurile mlăştinoase sau corpurile în descompunere şi se credea că erau implicate în producerea şi transmiterea bolilor. Teoria miasmatică privind bolile a rămas populară în lumea medicală până către secolul XIX.
