Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Sugarul îşi manifestă curiozitatea privind fix şi zâmbind la cei din jur, explorând tot ceea ce prinde în mână. Când este bolnav poate fi foarte iritabil, plângând dacă are febră mare, rash sau diaree.
Traista ciobanului (Shepherd's Purse)
(thlas)
(Materia Medica, W.Boericke)
Este un remediu antihemoragic şi anti-acid-uric. Albuminurie în sarcină. Nevralgie cronică. Iritaţie renală şi vezicală. Hemoragii cauzate de fibrom uterin cu durere (surdă) în spate sau durere generală ca şi cum ar fi bătut. Durere între scapule. Hemoragie uterină cu crampe şi eliminare de cheaguri. Dorinţă pentru lapte bătut. Probleme cauzate de supresia afecţiunilor uterine (Burnett).
Rock rose
(cist)
(Materia Medica, W.Boericke)
Un remediu anti-psoric cu acţiune profundă, cu efect important în afecţiuni glandulare, erupţii herpetice, tumefacţii cronice, când pacientul este extrem de sensibil la frig. Senzaţie de rece în diferite zone ale corpului. Oftalmie scrofuloasă *. Răni infectate, muşcături, ulcer tropical (fagedenic). Afecţiuni maligne ale ganglionilor cervicali. Remediul are afinitate pentru nazofaringe; opreşte din evoluţie răcelile care se dezvoltă în zona posterioară a nasului. "Îşi trage nasul" ("adulmecă").
În 1790 Hahnemann a avut curiozitatea să facă un experiment pe propria lui persoana cu scoarţa arborelui de Cinchona (din care mai târziu se va izola chinina) folosită, la acea vreme, pentru tratamentul malariei, despre care însă nu se ştia cum acţionează în acest scop. Administrându-şi substanţa respectivă a observat că dezvoltă simptome ca şi cum ar avea malarie, simptome care dispar la un timp după ce opreşte administrarea.
