Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Tuberculinum trebuie avut în vedere pentru malformaţiile congenitale care afectează umanitatea tot mai mult. Este vorba de malformaţii grave ale scheletului, extremităţilor, palatoschizis, accidente vasculare intrauterine, pneumonie la naştere, hidrocel, hernie şi alte afecţiuni mai ales cele cauzate de o tulburare în metabolismul calciului sau o disfuncţie a tiroidei, ori cele care afectează linia mediană a corpului. Copiii care răspund bine la Tuberculinum pot să fi avut un frăţior născut cu anencefalie.
Sugarul îşi manifestă curiozitatea privind fix şi zâmbind la cei din jur, explorând tot ceea ce prinde în mână. Când este bolnav poate fi foarte iritabil, plângând dacă are febră mare, rash sau diaree.
Serul de anghilă (Eel Serum)
Serum anguillae / Serum anguillar ichthyotoxin
(Materia Medica, W.Boericke)
Serul anghilei are o acţiune toxică asupra sângelui, distrugând rapid globulele sanguine. Prezenţa albuminei şi-a altor elemente de origine renală în urină, hemoglobinuria, anuria prelungită (24-26 ore) şi rezultatele autopsiilor arată acţiunea sa electivă asupra rinichilor. Secundar sunt afectate ficatul şi inima, modificările observate fiind asemănătoare celor din bolile infecţioase.
În 1790 Hahnemann a avut curiozitatea să facă un experiment pe propria lui persoana cu scoarţa arborelui de Cinchona (din care mai târziu se va izola chinina) folosită, la acea vreme, pentru tratamentul malariei, despre care însă nu se ştia cum acţionează în acest scop. Administrându-şi substanţa respectivă a observat că dezvoltă simptome ca şi cum ar avea malarie, simptome care dispar la un timp după ce opreşte administrarea.
