Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Latir (specie de mazăre din familia Fabaceae)
(lath)
(Materia Medica, W.Boericke)
Remediul afectează coloanele laterale şi anterioare ale măduvei spinării. Nu produce durere. Reflexele sunt întotdeauna accentuate. Afecţiuni paralitice ale extremităţilor inferioare; paralizie spastică; scleroză laterală; Beri-beri. Atetoză. Paralizie infantilă. Util după gripă sau boli debilitante cu o slăbiciune fizică accentuată şi senzaţie de greutate, recuperare lentă a funcţiei nervilor. Somnolenţă, cască frecvent.
Ruşcuţa de primăvară
(adon)
(Materia Medica, W.Boericke)
Un remediu pentru afecţiuni cardiace, după reumatism sau gripă sau nefrită (boala Bright), unde miocardul este într-o stare de degenerare grasă; regularizează pulsul şi creşte puterea de contracţie a inimii, cu îmbunătăţirea fluxului urinar. De mare valoarea în edemul de origine cardiacă. Vitalitate scăzută, inimă slăbită, puls slab, încetinit. Hidrotorax, ascită. Anasarcă.
Remediile homeopate se prepară din substanţe naturale: plante, minerale şi produse de origine animală. Uneori se folosesc substanţe toxice în stare naturală (fosfor, arsenic, mercur), veninuri de şerpi sau păianjeni... alteori substanţe "inerte" din punct de vedere chimic (fără vreun efect evident asupra corpului) care se elimină aşa cum se ingeră, de exemplu nisipul (dioxid de siliciu, remediul Silicea) sau cărbunele vegetal (remediul Carbo vegetabilis). Cum este posibil ca astfel de substanţe să fie utile în tratarea unor afecţiuni ?
Infecţiile acute ale tractului respirator superior (IACRS) sunt foarte frecvente mai ales la copiii de vârstă preşcolară (dar şi la copii mai mari şi chiar la adulţi). Mulţi dintre ei încep să facă faringite, rinofaringite, laringite, amigdalite, otite repetate, etc. odată ce intră în comunitate, schimbul de agenţi infecţioşi făcându-se foarte uşor între copii. Pe măsură ce cresc, imunitatea lor se îmbunătăţeşte şi devin mai rezistenţi la astfel de infecţii. Însă o anumită predispoziţie moştenită asociată cu unii factori de mediu şi, eventual, excesul (nejustificat) de medicamente fac ca această perioadă să se prelungească sau, oricum, să fie neplăcută atât pentru parinţi cât şi pentru cei mici.
