Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Iarba sfântă, Yerba santa
(eriod)
(Materia Medica, W.Boericke)
Un remediu pentru afecțiuni astmatice și bronșice. Ftizie * bronhică, însoţită de transpirații nocturne și emaciare. Astm ameliorat de expectorație. Tuse după gripă. Favorizează absorbția exudatului din cavitatea plurală. Apetit scăzut și digestie afectată. Tuse convulsivă.
La moartea lui Hahnemann homeopatia era cunoscută şi practicată nu numai în Germania şi Franţa, ţări în care el însuşi a lucrat, dar şi în Anglia, Italia, Spania, ţările Scandinave, Polonia, Rusia, India şi cele două Americi. Urmaşii lui Hahnemann nu s-au mulţumit să se limiteze la cele scrise de maestru ci au preluat conceptele sale şi le-au dezvoltat.
Unul din principiile de bază în homeopatie este administrarea unui singur remediu la un moment dat, remediul care corespunde cel mai bine stării patologice actuale, constituţiei pacientului, remediul similimum.
Formica rufa (furnici vii zdrobite)
(form)
(Materia Medica, W.Boericke)
Un medicament bun pentru afecţiuni inflamatorii articulare. Gută şi reumatism articular; dureri agravate la mişcare, amelioarate la presiune. Afectează mai ales partea dreaptă a corpului. Gută cronică şi înţepeneală în articulaţii. Exacerbări acute de gută mai ales ca nevralgii. Tuberculoză, carcinom, lupus, nefrită cronică. Probleme după ridicarea de greutăţi. Afecţiuni însoţite de accidente vasculare cerebrale. Încetineşte vizibil formarea polipilor.
