Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Cercetările de arhivă ale Dr. Nicolae Marcu (1) arată că homeopatia a devenit cunoscută în ţara noastră, pe teritoriul Principatelor Române, după anul 1830, destul de timpuriu, cam în aceeaşi perioadă în care homeopatia se răspândea în alte ţări europene.
Unul din lucrurile cunoscute despre homeopatie este că se folosesc cantităţi foarte mici de substanţă activă şi că remediile sunt diluate foarte mult. Prepararea remediilor nu presupune însă doar o simplă diluţie ci un proces mai complex care include şi agitarea soluţiei de remediu, proces numit dinamizare (potenţare).
Arnica montana este unul din remediile care n-ar trebui sa lipsească din casă. Arnica (potbal de munte, carul zânelor, carul pădurilor) este o plantă din familia Compositae, de circa 30-50 cm înălţime, cu flori galbene care se deschid în iunie-iulie. După cum îi spune şi numele, creşte mai ales la munte. Tinctura care se foloseşte pentru prepararea potenţelor homeopatice, se prepară din planta proaspătă, întreagă.
Ridichea neagră de grădină
(raph)
(Materia Medica, W.Boericke)
Produce dureri şi înţepături în ficat şi splină. Măreşte secreţia de bilă şi salivă. Simptomele nu apar dacă ridichea este consumată cu sare. Acumulare pronunţată şi încarcerare a gazelor (abdominale). Simptome de tip "globus". Seboree, piele grasă. Pemfigus. Isterie; senzaţie de rece în spate şi braţe. Insomnie de natură sexuală (Kali bromatum). Nimfomanie. Dureri post-operatorii determinate de acumularea de gaze (abdominale).
