Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Bănuţ *
(bell-p)
(Materia Medica, W.Boericke)
Acționează pe fibrele musculare ale vaselor de sânge. Durere musculară accentuată. Şchioapătă, ca după o entorsă. Congestie venoasă, din cauze mecanice. Primul remediu de considerat în traumatismele țesuturilor profunde, după o intervenție chirurgicală majoră. Simptome după leziuni ale nervilor cu dureri intense și intoleranță la apa rece. După gută, slăbiciune a membrelor.
Bovista lycoperdon
(bov)
(Materia Medica, W.Boericke)
Are un efect puternic asupra tegumentelor producând erupţii cum sunt eczemele precum şi asupra circulaţiei cu predispoziţie la hemoragii; oboseală şi moleşeală accentuate. Util pentru copii care se bâlbâie, femei celibatare cu palpitaţii, pacienţi predispuşi la micoze cutanate ("pecingine"). Amorţeală şi furnicături în nevrite multiple. Asfixie cauzată de fumul de mangal.
Moschus
(mosc)
(Materia Medica, W.Boericke)
Un remediu pentru isterie şi atacuri (paroxistice) de nervozitate, crize de leşin şi convulsii, catalepsie, etc. Este caracteristică agravarea la frig; sensibilitate mare la aer (aerul liber - n.t.). Tremurături nervoase şi leşin frecvent. Flatulenţă pronunţată. Bolile nu au o evoluţie obişnuită. Senzaţie de rece. Tensiune în muşchi, piele, minte.
În 1790 Hahnemann a avut curiozitatea să facă un experiment pe propria lui persoana cu scoarţa arborelui de Cinchona (din care mai târziu se va izola chinina) folosită, la acea vreme, pentru tratamentul malariei, despre care însă nu se ştia cum acţionează în acest scop. Administrându-şi substanţa respectivă a observat că dezvoltă simptome ca şi cum ar avea malarie, simptome care dispar la un timp după ce opreşte administrarea.
