Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Dorstenia contrajerva (Snakewort)
(seneg)
(Materia Medica, W.Boericke)
Simptomele catarale, mai ales ale tractului respirator şi simptomele oculare specifice de tip paralitic, sunt cele mai caracteristice pentru remediu. Pete circumscrise pe piept care persistă după inflamaţii.
Iarba sfântă, Yerba santa
(eriod)
(Materia Medica, W.Boericke)
Un remediu pentru afecțiuni astmatice și bronșice. Ftizie * bronhică, însoţită de transpirații nocturne și emaciare. Astm ameliorat de expectorație. Tuse după gripă. Favorizează absorbția exudatului din cavitatea plurală. Apetit scăzut și digestie afectată. Tuse convulsivă.
Răşina de Lignum Vitae (lemnul vieţii)
(guaj)
(Materia Medica, W.Boericke)
Acționează asupra țesutului fibros și este util în special pentru diateza artritică, reumatism și amigdalită. Sifilis secundar. Foarte important în reumatismul acut. Secreții abundente și fetide. Miros neplăcut al întregului corp. Favorizează supurația abceselor. Sensibilitate și agravare la căldura locală. Contracția membrelor, rigiditate și imobilitate. Senzația că trebuie să se întindă.
Cercetările de arhivă ale Dr. Nicolae Marcu (1) arată că homeopatia a devenit cunoscută în ţara noastră, pe teritoriul Principatelor Române, după anul 1830, destul de timpuriu, cam în aceeaşi perioadă în care homeopatia se răspândea în alte ţări europene.
