Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Lycopodium este introdus de Hahnemann ca remediu homeopatic în lucrarea "The Chronic Diseases" (Bolile Cronice), fiind menţionat ca unul din cele mai importante remedii antipsorice. Este unul din exemplele cele mai elocvente privind rolul dinamizării (potenţării) în prepararea remediilor.
Constantine Hering, nume de referinţă în istoria homeopatiei în America, s-a născut pe 1 ianuarie 1800 în Oschatz, Saxonia.
Ignama sălbatică (Wild Yam)
(dios)
(Materia Medica, W.Boericke)
Folosit pentru multe tipuri de durere, mai ales colici şi afecţiuni dureroase ale organelor din abdomen şi pelvis, Dioscorea este la fel de important ca remediile policreste. Este indicat pentru pacienţii cu digestie slabă, băutori de ceai, cu multă flatulenţă. Colici biliare.
Silicea (Silicea terra, Silica) este un remediu mineral. Dioxidul de siliciu nu este cunoscut pentru vreo întrebuinţare medicală de vreun fel în afară de folosirea lui ca remediu homeopatic, prin triturare şi diluţie progresivă. Remediul a fost preparat de Hahnemann şi este o constituţie des întâlnită în populaţia generală.
Citrullus colocynthis
(coloc)
(Materia Medica, W.Boericke)
Remediul este indicat deseori în perioadele de tranziţie când aerul este rece dar soarele este încă suficient de puternic să încălzească sângele.
Cele mai multe simptome sunt la nivelul abdomenului şi capului, cu nevralgii intense. Remediul este indicat pentru persoanele iritabile, care se înfurie uşor şi efectele care apar după aceea. Femei cu menstruaţie abundentă, cu tendinţă la sedentarism. Persoane cu tendinţă la îngrăşare. Durerile nevralgice sunt aproape întotdeauna ameliorate de presiune. Crampe, fasciculaţii şi contracturi musculare. Constricţii şi contracţii. Spasm al vezicii urinare după intervenţii chirurgicale pe sfinctere (Hypericum). Transpiraţie cu miros de urină (Berberis, Nitricum acidum). Dureri agonizante în abdomen, fac pacientul să se îndoaie de durere, simptom foarte caracteristic. Senzaţii de tăietură, răsucire, măcinare, contracţie şi lovitură; ca şi cum ar fi strâns cu o bandă metalică.
James Tyler Kent a fost cel care a influenţat cel mai mult homeopatia la cumpăna dintre sec XIX şi XX. Practic astăzi termenul de homeopatie clasică aproape se suprapune peste cel de homeopatie kentiană deoarece Kent a preluat ideile lui Hahnemann şi le-a dus mai departe în acelaşi spirit non-materialist.
Muşeţelul este una din cele mai cunoscute plante folosite în fitoterapie. Principiile active prezente în plantă fac ca ea să aibă efect antiinflamator, antispastic, cicatrizant, epitelizant, antialgic, antiulceros, imunomodulator, antitoxinic, radioprotector etc. Astfel, muşeţelul, sub diverse forme începând de la banalul ceai şi până la produse fitoterapice complexe, este indicat în afecţiuni cutanate, digestive, respiratorii, urinare, oculare etc.
Părintele homeopatiei, Samuel Hahnemann, a fost un medic cu o gândire originală care a devansat mult lumea medicală de la începutul sec. XIX, o personalitate controversată, uneori mai greu de înţeles chiar şi pentru noi, astăzi, la peste 200 de ani de la naşterea homeopatiei.
