Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Unul din principiile de bază în homeopatie este administrarea unui singur remediu la un moment dat, remediul care corespunde cel mai bine stării patologice actuale, constituţiei pacientului, remediul similimum.
Aurul ca atare nu este o substanţă cu valenţe terapeutice deosebite în alopatie. Există săruri de aur care se folosesc în unele afecţiuni reumatismale şi diferite preparate "exotice" de origine asiatică în care se regăsesc urme de aur. Ca remediu homeopatic însă, aurul are nişte indicaţii foarte specifice şi utile, fiind un tip constituţional bine definit, cu trăsături puternice dar şi puncte slabe.
Bromium, brom (element chimic)
(brom)
(Materia Medica, W.Boericke)
Remediul are efect în special asupra simptomelor respiratorii, mai ales la nivelul laringelui şi traheei. Este indicat mai ales pentru copii scrofuloşi * cu ganglioni măriţi în volum. Tipul blond. Glande parotide şi tiroidă mărite în volum. Tendinţă către paroxisme spastice. Oreion pe partea stângă. Senzaţie de sufocare; secreţii excoriante, transpiraţie abundentă şi slăbiciune accentuată. Afecţiuni care apar dacă se supra-încălzeşte. Ganglionii au tendinţa să devină infiltraţi, duri dar rareori supurează.
Deşi plăcut, copilul mic Pulsatilla plânge foarte mult. Are nevoie să fie ţinut mai tot timpul în braţe: plânge de fiecare dată când este lăsat jos, chiar pentru perioade scurte şi nu e mulţumit decât când este luat iar în braţe. Plânsul, chiar dacă devine obositor la un moment dat, nu are ceva deranjant. Îi face pe părinţi să fie mai atenţi la copil şi să-i acorde iubire, exact ce-şi doreşte el tot timpul.
