Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Deşi plăcut, copilul mic Pulsatilla plânge foarte mult. Are nevoie să fie ţinut mai tot timpul în braţe: plânge de fiecare dată când este lăsat jos, chiar pentru perioade scurte şi nu e mulţumit decât când este luat iar în braţe. Plânsul, chiar dacă devine obositor la un moment dat, nu are ceva deranjant. Îi face pe părinţi să fie mai atenţi la copil şi să-i acorde iubire, exact ce-şi doreşte el tot timpul.
Lycopodium este introdus de Hahnemann ca remediu homeopatic în lucrarea "The Chronic Diseases" (Bolile Cronice), fiind menţionat ca unul din cele mai importante remedii antipsorice. Este unul din exemplele cele mai elocvente privind rolul dinamizării (potenţării) în prepararea remediilor.
Sulfat de potasiu
(kali-s)
(Materia Medica, W.Boericke)
Afecţiuni însoţite de descuamare accentuată. Util în stadiile avansate ale proceselor inflamatorii. Secreţii galbene, mucoase şi seroase, abundente şi intermitente. Util în oxalurie.
Infecţiile acute ale tractului respirator superior (IACRS) sunt foarte frecvente mai ales la copiii de vârstă preşcolară (dar şi la copii mai mari şi chiar la adulţi). Mulţi dintre ei încep să facă faringite, rinofaringite, laringite, amigdalite, otite repetate, etc. odată ce intră în comunitate, schimbul de agenţi infecţioşi făcându-se foarte uşor între copii. Pe măsură ce cresc, imunitatea lor se îmbunătăţeşte şi devin mai rezistenţi la astfel de infecţii. Însă o anumită predispoziţie moştenită asociată cu unii factori de mediu şi, eventual, excesul (nejustificat) de medicamente fac ca această perioadă să se prelungească sau, oricum, să fie neplăcută atât pentru parinţi cât şi pentru cei mici.
