Constantine Hering, nume de referinţă în istoria homeopatiei în America, s-a născut pe 1 ianuarie 1800 în Oschatz, Saxonia.

Constantine Hering (1800-1880)

În 1817 s-a înscris la Academia de Chirurgie din Dresda iar în 1820 la Universitatea din Leipzig unde a studiat medicina devenind elevul favorit al unui chirurg eminent, Henrich Robbi.

Cunoscut ca oponent al homeopatiei, H.Robbi a fost solicitat să scrie o carte în care să combată ideile lui Hahnemann dar, din lipsă de timp, l-a recomandat pe tânărul Hering. Hering nu s-a pronunţat înainte să studieze atent conceptul. A repetat experimentul cu Cinchona făcut de Hahnemann şi altele. A citit literatura homeopată, a încercat remediile şi a ajuns să fie convins de adevărul principiilor homeopatiei enunţate de Hahnemann.

În 1824 o rană la un deget dobândită după o disecţie - cu tendinţă la gangrenă - i-a fost vindecată de un homeopat (Kummer) cu Arsenicum album, ceea ce i-a confirmat lui Hering cele studiate despre homeopatie. Ulterior l-a cunoscut şi pe Hahnemann şi au devenit prieteni pe viaţă.

În 1826 a primit titlul de Doctor în Medicină cu teza "Medicina Viitorului" (De Medicina Futura).

În 1827 regele Saxoniei l-a trimis în Surinam pentru cercetări de botanică şi zoologie la Paramaribo. Printre altele acolo a studiat lepra şi în 1830 a scris articolul "Tratamentul leprei cu remedii homeopate" şi în 1831 "Remediile antipsorice şi relaţia lor cu lepra".

Ca medic al guvernatorului din Paramaribo, Hering s-a concentrat pe descoperirea şi prepararea unor noi remedii homeopate, trimiţând observaţiile sale lui Hahnemann (Paris) şi lui Stapf (Germania). Proving-ul remediului Lachesis datează din această perioadă.

În 1833 s-a stabilit în Philadelphia. La acea vreme în Statele Unite nu existau nici şcoli de homeopatie, nici texte de homeopatie în engleză. Câţiva practicieni de pe coasta de est se foloseau de lucrările existente în limba germană. Hering a înfiinţat "Societatea Hahnemann din Philadelphia". Pe lângă alte publicaţii cu care a colaborat, Hering a fondat şi "Jurnalul American de Materia Medica Homeopată".

În 1835, alături de mai mulţi colegi şi prieteni, a înfiinţat în Allentown "Academia Americii de Nord pentru Arta Vindecării prin Homeopatie", prima instituţie de acest gen din America, din păcate cu viaţă scurtă din motive financiare.

Hering însă n-a fost descurajat şi împreună cu Jacob Jeanes şi Walter Williamson a înfiinţat în 1848 "Colegiul de Homeopatie din Pennsylvania" unde a predat ca profesor de materia medica. În 1869 colegiul s-a unit cu "Colegiul Medical Hahnemann din Philadelphia" unde Hering a fost decan până în 1871. În anii de vârf ai colegiului erau cca 70 de profesori şi cca 300 studenţi pe an ceea ce a favorizat apariţia altor instituţii de învăţământ în domeniul homeopatiei... unul din motivele pentru care Hering a fost considerat părintele homeopatiei în America.

A făcut proving pentru 72 de remedii. Cărţile sale sunt şi în prezent texte clasice de homeopatie. Cele 10 volume din "The Guiding Symptoms of Our Materia Medica" au apărut postum (sub îngrijirea lui Calvin B. Knerr, Charles G. Raue şi Charles Mohr). A fost primul care a folosit nitroglicerina pentru dureri de cap şi probleme cardiace (mult înainte ca ea să capteze atenţia medicilor alopaţi). Din păcate tocmai un atac de cord a fost acela care i-a curmat viaţa, în 23 iulie 1880.