Arnica montana este unul din remediile care n-ar trebui sa lipsească din casă. Arnica (potbal de munte, carul zânelor, carul pădurilor) este o plantă din familia Compositae, de circa 30-50 cm înălţime, cu flori galbene care se deschid în iunie-iulie. După cum îi spune şi numele, creşte mai ales la munte. Tinctura care se foloseşte pentru prepararea potenţelor homeopatice, se prepară din planta proaspătă, întreagă.
Foto wikipedia
Administrarea remediului homeopatic nu se poate face decât în urma unei consultaţii. Sunt multe aspecte care trebuie considerate fapt care necesită sprijinul unui specialist. Exista totuşi şi situaţii în care putem folosi remedii pentru primul ajutor, până ajungem să cerem sfatul unui medic homeopat.
În fitoterapie Arnica nu se foloseşte decât extern, având rol cicatrizant, antiseptic şi decongestiv. Administrată intern produce tulburări gastro-intestinale şi hipertensiune.
Ca remediu homeopatic însă aplicaţiile practice sunt mult mai variate. Arnica se foloseşte pentru orice fel de traumatisme urmate de extravazare de sânge (hematom, cucui, vânătăi dureroase). Dacă exista soluţii de continuitate la nivelul tegumentului (piele tăiată sau zdrobită), se folosesc mai degrabă alte remedii (de exemplu Calendula sau Hypericum). Arnica favorizează absorbţia hematomului şi duce la o vindecare mai rapidă şi mai puţin dureroasă. Senzaţia caracteristică de durere este cea de lovitură (cu un obiect contondent), "ca şi cum ar fi bătut" ("sore, bruised pain"). Din această cauză poate să apară senzaţia că "patul sau perna este prea tare" ceea ce duce la o oarecare nelinişte fizică, în căutarea unei poziţii confortabile. Pacientul doreşte să fie singur, este morocănos şi închis în el pentru că durerile sunt accentuate dacă cineva îl atinge din greşeală.
Remediul este util mai ales pentru traumatisme ale părţilor periferice: membre (lovituri simple sau fracturi), cap (cu sau fără pierderea cunoştinţei), peretele abdominal sau toracic. În astfel de situaţii se poate administra potenţa 30CH repetată de 2-3 ori pe zi (sau cum este nevoie, funcţie de intensitatea simptomelor) timp de 2-3 ori zile, granulele ca atare sau dizolvate în apă (între timp însă este necesar să fie consultat un medic mai ales după o lovitură la cap, abdomen sau torace). Hematomul cranian la nou-născut, ce poate apărea după un travaliu dificil sau folosirea forcepsului, se resoarbe mai repede cu ajutorul remediului (remediile homeopatice se pot folosi fără nici un pericol şi la copiii foarte mici).
Dacă însă sunt afectate organele interne, eventual cu hemoragie / hematom intern, se foloseşte mai degraba Bellis perennis.
Febra musculară instalată după un efort intens şi prelungit poate fi ameliorată de Arnica. Deşi remediile nu se folosesc extern (dacă remediul este corect este suficientă administrarea internă), în acest caz particular se poate folosi şi tinctura de Arnica în apa de baie (relaxează muşchii). În nici un caz însă NU se aplică tinctura extern, pe piele, mai ales dacă pielea este zgâriată; este foarte iritantă, pot rezulta erupţii asemănătoare cu erizipelul. Pentru leziuni cutanate se poate folosi tinctura de Calendula (gălbenele) care are efect local antiseptic şi cicatrizant.
Arnica se poate folosi şi postoperator dacă persistă durerea şi/sau sângerarea (dacă sunt prezente şi alte simptome).
Remediul este util atât în situaţiile acute cât şi pentru problemele care pot persista după un traumatism, uneori chiar ani de zile; dacă legatura cauzală este clară, remediul poate produce adevărate minuni.
În afară de aceste situaţii, Arnica se poate folosi şi pentru alte afecţiuni atunci când pacientul are simptome caracateristice remediului, lucru valabil dealtfel pentru orice remediu homeopatic.