În inima Carpaţilor, munţii Făgăraşului, cea mai masivă unitate alpină din România, impresionează prin diversitatea peisajelor şi atrage iubitorii de munte în orice anotimp. Creasta este o înşiruire de vârfuri înalte şi şei adânci iar cei doi versanţi, nordic şi sudic, o succesiune de creste şi văi bine delimitate. Partea de nord a muntelui este mai sălbatică, punctată de culmi scurte dar puternice, aspre şi stâncoase care contrastează cu picioarele sudice, lungi şi domoale. Câteva din muchiile nordice sunt trasee alpine în adevăratul sens al cuvântului, unele dificile. Există şi excepţii însă, cum este muchia Lăiţa (1B), accesibilă şi turiştilor experimentaţi.

Peretele Vulturilor, îndrăgit în masivul Coştila pentru multe trasee de alpinism, este traversat de patru brâne, respectiv Brâna Policandrului, Brâna Suspendată, Brâna Interzisă şi, cea mai de sus, Brâna Aeriană (W.Kargel), căi de legătură între traseele de căţărare din perete dar şi de retragere din zona de abrupt.

Când iarna îmbracă muntele în haine albe, văile şi crestele din Bucegi sunt mai greu accesibile şi malul stâng al văii Prahovei oferă mai multe variante de drumeţii prin zăpadă. Dealurile care mărginesc Azuga spre nord, puternic împădurite, se ridică prin vârfurile lor, Clăbucetul Taurului şi Clăbucetul Azugii, la peste 1.500 m. Ambele sunt străbătute de poteci turistice care pot fi abordate tot timpul anului cu menţiunea că iarna zăpada, vântul şi gerul trebuie luate în serios. Este important să avem echipament de iarnă, condiţie fizică bună, să consultăm prognoza meteo şi să nu mergem singuri pe munte.

Vâlcelul cu Fereastră este o denumire generică pentru un traseu care de fapt se desfăşoară pe parcursul a 3 vâlcele, respectiv Vâlcelul cu Fereastră, Vâlcelul cu Smirdar şi Canionul Ciorânga (zona de obârşie sub Creasta Nordică a Pietrei Craiului). Fereastra care dă numele vâlcelului este săpată într-o arcadă naturală elegantă pe o coamă de piatră desprinsă din Muchia Ţimbalului Mare şi face legătura între Vâlcelul cu Fereastră şi Vâlcelul cu Smirdar.

Ne propusesem de ceva timp să mai ajungem prin Făgăraş, în partea de nord a muntelui şi o mini-vacanţă de septembrie s-a dovedit ocazia potrivită, progoza meteo fiind bună pentru următoarele câteva zile. Am optat pentru Sâmbăta, accesul în munte fiind relativ uşor.

Dâmboviţa ia naştere în perimetrul delimitat de extremitatea estică a crestei Făgăraşului la nord (Comisul-Luţele-Berivoiu-Brătila), zona centrală a Iezerului la sud (Roşu-Piscanu-Bătrâna-Păpuşa) şi culmea care leagă aceste două masive muntoase la vest (Brătila-Căţunu-Mezea-Oticu). După ce se formează prin unirea pâraielor Boarcăşu, Oticu, Vladului şi primeşte mulţi alţi afluenţi din zonele menţionate, cursul ei - între timp, captat în lacul de acumulare Pecineagu - este dirijat către sud-est de culmea Tămaşului şi mai departe către sud prin culoarul dintre Piatra Craiului şi zona estică a potcoavei Iezerului.