O zi de odihnă activă în Piatra Craiului. Suntem în a 5-a zi de vreme bună într-un circuit în jurul izvoarelor Dâmboviţei (Cu cortul la izvoarele Dâmboviţei). Am intrat prin Făgăraş, am trecut prin Iezer iar acum suntem la cabana Garofiţa. Nu ne grăbim să ne întoarcem acasă, se anunţă o zi frumoasă, aşa că pornim într-o tură prin Piatra Craiului, în zona sudică a muntelui. Fără cort, doar cu un rucsac mic în spate, plecăm devreme (pe la 7:30) în sus, spre Marele Grohotiş (cruce galbenă). Ne udăm bine prin vegetaţia înaltă cât noi şi sperăm că nu ne vom întâlni cu Moş Martin.

Pentru mini-vacanţa de Paşte prognoza meteo e amestecată, vremea pare uşor instabilă, caracteristică perioadei de primăvară. Moniq propune să mergem la Peştera şi aşa rămâne, pornim spre inima Bucegilor. Aici avem multe opţiuni de trasee, nu e nevoie să ne facem un plan foarte exact, putem improviza la nevoie, drumuri mai lungi sau mai scurte.

În Parâng ajungem mai rar dar întotdeauna cu aceeaşi bucurie ca prima dată, cu mulţi ani în urmă (2010). Fără să fie un munte mare sau cu trasee dificile, lacurile ascunse în căldările glaciare îi dau un farmec aparte. Într-o zi lungă de vară poţi parcurge toată creasta principală din staţiunea Parâng (Petroşani) până în Transalpina dar farmecul muntelui e mai evident dacă îl străbaţi încet, cu cortul şi explorezi şi locurile mai puţin umblate.

Muntele Caraiman, subunitate importantă în masivul Bucegi, este o imagine emblematică a oraşului Buşteni, atât pentru aspectul său de cetate de piatră, aparent inaccesibilă, cât şi pentru monumentul care tronează în Şaua Mare a Caraimanului, Crucea Eroilor.

În inima Carpaţilor, munţii Făgăraşului, cea mai masivă unitate alpină din România, impresionează prin diversitatea peisajelor şi atrage iubitorii de munte în orice anotimp. Creasta este o înşiruire de vârfuri înalte şi şei adânci iar cei doi versanţi, nordic şi sudic, o succesiune de creste şi văi bine delimitate. Partea de nord a muntelui este mai sălbatică, punctată de culmi scurte dar puternice, aspre şi stâncoase care contrastează cu picioarele sudice, lungi şi domoale. Câteva din muchiile nordice sunt trasee alpine în adevăratul sens al cuvântului, unele dificile. Există şi excepţii însă, cum este muchia Lăiţa (1B), accesibilă şi turiştilor experimentaţi.

Peretele Vulturilor, îndrăgit în masivul Coştila pentru multe trasee de alpinism, este traversat de patru brâne, respectiv Brâna Policandrului, Brâna Suspendată, Brâna Interzisă şi, cea mai de sus, Brâna Aeriană (W.Kargel), căi de legătură între traseele de căţărare din perete dar şi de retragere din zona de abrupt.