Dacă munţii Bucegi şi-au înscris numele pe primele file ale istoriei alpinismului din Carpaţi, Picătura ocupă un loc de frunte în aceste pagini. Creasta Picăturii separă faţa estică a Caraimanului brăzdată de valea Seacă a Caraimanului şi
Muntele Bucşoiul, cel mai însemnat şi mai masiv din culmile nordice ale munţilor Bucegi, atinge prin vârful Bucşoiul Mare 2.492 m. De la baza sudică a vârfului se lasă spre est o creasta stâncoasă, accidentată şi foarte spectaculoasă, creasta Bucşoiului
Muntele Caraiman, subunitate importantă în masivul Bucegi, este o imagine emblematică a oraşului Buşteni, atât pentru aspectul său de cetate de piatră, aparent inaccesibilă, cât şi pentru monumentul care tronează în Şaua Mare a
17 ianuarie, prima plimbare la munte în 2009. Vremea se anunţă bună deşi seara a nins puţin chiar în Bucureşti şi foarte probabil şi la munte. Mugur e punctual ca de obicei. Ne ia cu maşina la 6:30, pe mine şi pe Moniq, apoi pe Tudor. Pornim la drum şi-n circa două ore ajungem la Buşteni. Cerul
Valea Bucşoiului îşi are obârşia sub vârful Bucşoiul Mare, în zona de confluenţă cu Creasta Bucşoiului Mic (creasta estică a Bucşoiului / creasta Balaurului). Are o orientare preponderent estică şi coboară prin zone stâncoase abrupte, pe
Muntele Morarul, una din culmile nordice ale masivului Bucegi, se desprinde din zona cea mai înaltă a masivului, către est, printr-o culme foarte accidentată şi spectaculoasă în zona Acelor Morarului. Un brâu de verdeaţă în adevăratul sens al
Peretele Vulturilor, îndrăgit în masivul Coştila pentru multe trasee de alpinism, este traversat de patru brâne, respectiv Brâna Policandrului, Brâna Suspendată, Brâna Interzisă şi, cea mai de sus, Brâna Aeriană (W.Kargel),
