Muntele Caraiman, subunitate importantă în masivul Bucegi, este o imagine emblematică a oraşului Buşteni, atât pentru aspectul său de cetate de piatră, aparent inaccesibilă, cât şi pentru monumentul care tronează în Şaua Mare a Caraimanului, Crucea Eroilor.

Peretele nordic al muntelui este străbătut de firele abrupte ale Albişoarelor, trasee clasice de alpinism în Bucegi. Pe faţa estică, valea Seacă a Caraimanului adună într-un fir viguros toţi afluenţii din zona de sub Crucea Eroilor. Faţa sudică are un aspect ceva mai prietenos cu văi adânci întretăiate de brâne cu un parcurs mai mult sau mai puţin continuu. Pe acest perete însorit valea Spumoasă este cel mai important afluent al văii Jepilor (Caraimanului). În amonte de bazinul ei, un vâlcel "cuminte" leagă valea Jepilor (cruce albastră) de Brâna Mare a Caraimanului (punct albastru) printr-un traiect abrupt dar frumos, accesibil turiştilor antrenaţi şi familiarizaţi cu zona sălbatică şi mai puţin umblată a muntelui.

Vâlcelul Înţepenit (Radu Ţiţeica) / Poliţelor (Dan Oprescu) / Cuminte (Mircea Ordean) îşi are obârşia în pantele mari de verdeaţă care coboară prăpăstios în direcţia sud-sud-est de sub nivelul potecii turistice (Brâna Mare a Caraimanului) la cca 2.250 m altitudine. Ceva mai jos, zone golaşe de conglomerat se înalţă din feţele de iarbă şi conturează un fir distinct de vale. La cca 1.950 m altitudine vâlcelul trece pe sub o şa largă de verdeaţă adâncită în Creasta Brânelor (poate "poliţa" lui Dan Oprescu), creastă dincolo de care, spre răsărit, se întinde bazinul larg al văii Spumoase. Vâlcelul îşi schimbă orientarea spre sud-sud-vest şi coboară abrupt printre pereţi înalţi. Intersectează hăţaşul de pe Brâna Portiţei la cca 1.800 m altitudine, ceva mai jos primeşte din dreapta un afluent scurt şi în final se varsă în valea Jepilor printr-un horn larg, aproape vertical, la cca 1.600 m altitudine, puţin mai jos de locul unde, vis-a-vis, începe urcuşul pe Brâna lui Răducu.

Pe cât de largă şi prietenoasă, deşi abruptă, este zona de obârşie a vâlcelului, pe atât de sălbatică este confluenţa cu valea Jepilor. Pe peretele aproape vertical, deseori umed, stau uneori bine înfipte trunchiuri de brad sau zadă cărate de ape şi zăpezi, poate motivul pentru care înaintaşii l-au numit vâlcelul Înţepenit (sau poate pentru pereţii înalţi din amonte, talvegul vâlcelului fiind pe alocuri destul de îngust). Denumirea apare pe o schiţă a lui Radu Ţiţeica din anii 1920 (publicată în "Al doilea Anuar al Bucegilor") şi este preluată ulterior în harta tipărită de TCR (Turing Club România) sub îndrumarea lui Mihai Haret, Ioan Protopopescu şi Radu Ţiţeica în anii 1930. O regăsim mai târziu şi la Ion Ionescu Dunăreanu dar în hărţile mai noi numele pare că se pierde, zona de abrupt fiind prezentată cu mai puţine amănunte.

Mai aproape de anii noştri, Dan Oprescu, în schiţele cu faţa sudică a Caraimanului, foloseşte numele de vâlcelul Poliţelor iar Mircea Ordean pe cel de vâlcelul Cuminte. În mod cert fiecare autor are argumentele sale şi în "folclorul montan" local aceste nume sunt folosite poate în mod egal. Istoric vorbind îi dăm însă credit celui care a fost printre primii care au explorat şi documentat zona de abrupt, neobositul Radu Ţiţeica.

Vâlcelul se poate parcurge relativ uşor în urcare pornind din valea Jepilor. Primăvara târziu, după ce se topesc zăpezile, faţa sudică a muntelui se înverzeşte rapid şi îndeamnă la explorare. Vara este de obicei prea cald şi alte zone de abrupt, eventual umbrite, sunt mai atrăgătoare. Toamna e poate anotimpul cel mai potrivit pentru o astfel de drumeţie. Soarele e blând dar suficient de puternic să menţină zona uscată. Zadele se colorează în galben-auriu şi sunt o încântare vizuală dar iarba ofilită poate fi destul de alunecoasă deci e nevoie de multă atenţie.

Urcăm din Buşteni pe poteca turistică (cruce albastră) cca o oră şi jumătate. La vreme de toamnă suntem în umbră, poate cu chiciură pe jos, dar când ajungem la intrarea pe Brâul lui Răducu, vis-a-vis, faţa sudică a Caraimanului este deja în soare. Joncţiunea dintre vâlcelul Înţepenit şi valea Jepilor este inaccesibilă, poteca ocoleşte această zonă pe faţa dinspre Jepii Mici apoi traversează firul apei. Ceva mai sus o buclă a potecii ne apropie de un loc potrivit de unde putem să intrăm pe firul vâlcelului, chiar deasupra zonei impracticabile.

O scurtă pauză la soare e binevenită. De-acum casca e obligatorie. Pietrele pot fi dislocate fără voie de cei din faţă dar şi de caprele care se fugăresc fără grijă pe feţele abrupte. Gradul de dificultate este minim, 1A, însă nu e traseu turistic şi nu este recomandat începătorilor. Chiar dacă nu sunt pasaje grele, participanţii trebuie să aibă o condiţie fizică bună şi să fie familiarizaţi cu depăşirea obstacolelor prin căţărare liberă. O coardă de 20-30 m trebuie să fie la îndemână iar echipa cât mai redusă numeric.

Din poteca de pe valea Jepilor traversăm cu atenţie faţa înclinată, cu iarbă alunecoasă şi intrăm în firul îngust al vâlcelului. Chiar dacă piatra e rece, urcuşul ne încălzeşte. Pe alocuri pereţii sunt atât de apropiaţi încât soarele nu pătrunde în talveg şi nu lasă nicio posibilitate de înaintare decât strict pe fir.

Ceva mai sus se conturează un mic horn deseori cu resturi de copaci înţepeniţi printre bolovani. Uneori trunchiurile sunt de ajutor, alteori sunt înşelătoare. La fel bolovanii încastraţi; pot fi un punct de sprijin solid sau se pot mişca uşor din lăcaşul lor temporar. Orice priză trebuie încercată cu atenţie într-un pasaj mai greu, conglomeratul din Bucegi fiind destul de friabil. Avem ocazia să înaintăm şi prin ramonaj şi prin şpraiţ funcţie de inspiraţia de moment şi configuraţia terenului.

Curând după horn vâlcelul se lărgeşte. Un fir se abate uşor spre stânga şi se pierde undeva în pereţii de deasupra. Rămânem pe firul din dreapta, firul principal, discret conturat pe feţele abrupte înierbate, care ne scoate imediat în hăţaşul pe unde urcă Brâna Portiţei.

Suntem la cca 1.800 m şi am făcut cam 45 minute din poteca turistică până în brână. Lumina caldă filtrată de zadele îngălbenite îndeamnă la o pauză. Deseori şi caprele poposesc în aceste locuri tihnite dar prezenţa oamenilor le alungă către înălţimi. Privind vis-a-vis peretele întunecat al Jepilor Mici, ne bucurăm că aici suntem la soare.

Vâlcelul continuă cu un prag înclinat de piatră frământată şi smocuri de iarbă puţin stabile. Mai sus se îngustează şi călcăm atent pe pietrele instabile care de-abia aşteaptă să zboare la vale. Pe alocuri pereţii se apropie la mai puţin de o deschidere de braţe dar înaintăm uşor, prin căţărare liberă. O succesiune de câteva praguri înclinate este urmată de o zonă largă, acoperită de iarbă. În dreapta, puţin în afara direcţiei de înaintare, se deschide o şa primitoare unde merită să urcăm pentru perspectivă.

Am făcut până aici cca 45 minute de la Brâna Portiţei. Suntem pe Creasta Brânelor şi spre est se deschide bazinul superior al văii Spumoase. În amonte acesta e mărginit de un perete inaccesibil străbătut totuşi de o diagonală de vegetaţie care se strecoară printre feţe aproape verticale până spre şaua vâlcelului Mortului (unde, pe faţa estică, îşi are obârşia vâlcelul omonim). Este Brâul Mic de Sus (Dan Oprescu) care vine tocmai din valea Jepilor (pe alocuri cu mici întreruperi). Firul cel mai estic al Spumoasei, Scocul Bun (Dan Oprescu), deşi aparent vertical privind de-aici, pare să fie singura cale de acces în imensa căldare de piatră. Vâlcelul e practicabil de la Brâna Portiţei până sus, în şaua vâlcelului Mortului (photos.app.goo.gl/fpRC841sdJqzcsr59, photos.app.goo.gl/mcL5JFyYGqWCKJhv6, photos.app.goo.gl/qVK8SBAR2DZQRnUz6, photos.app.goo.gl/NF8uFE4nG5uvaKNp8). Din şaua în care ne aflăm o brână subţire încearcă să se strecoare pe la jumătatea "căldării" cu o mică întrerupere în locul unde ajunge în Scocul Bun (poate e practicabilă dar n-am avut ocazia să o explorăm).

Dacă ne depărtăm puţin de şaua în care stat la soare vedem clar în amonte firul vâlcelului până spre poteca turistică (Brâna Mare a Caraimanului). în jos, pe Creasta Brânelor, vedem şaua largă de la Târla Berbecilor pe unde urcă Brâna Portiţei. În linie dreaptă pare aproape dar probabil nu se poate urca direct pe muchie.

Părăsim creasta şi revenim în firul vâlcelului pentru ultimul segment de urcuş. De la acest nivel direcţia de înaintare se schimbă uşor către stânga. Înaintăm cum ne inspiră terenul... mai spre stânga... mai spre dreapta... Mici praguri de piatră friabilă alternează cu pante înclinate de iarbă alunecoasă. Pentru ambele e nevoie de multă atenţie; nu prea ai cum să te asiguri şi picioarele n-au voie să alunece. Nu e nicio ruşine să folosim şi mâinile şi picioarele.

Căzută cine ştie de unde dinspre poteca turistică, o placă grea de fontă (probabil), stă înţepenită de ani de zile între smocurile de iarbă. Martora unor timpuri de tristă amintire, pare că face parte din peisaj şi probabil va rămâne acolo încă mulţi ani până când capriciile vremii o vor mâna în cele din urmă la vale.

Vâlcelul devine tot mai larg şi către zona de obârşie se transformă practic într-o faţă de iarbă înclinată punctată ici-colo de colţani de conglomerat. Urcuşul e susţinut, pe alocuri panta are vreo 45 de grade aşa că finalul e puţin obositor, chiar cu zig-zag-urile de rigoare.

Puncte de belvedere se deschid către valea Spumoasă şi îndeamnă la odihnă. Curând apare şi Crucea Eroilor iar vocile celor din Brâna Mare a Caraimanului ne anunţă că poteca turistică e aproape. Această a treia bucată de urcuş ne solicită încă 45-60 minute (socotind din creasta Brânelor).

În total facem 2:30-3 ore (cu pauzele de rigoare) din valea Jepilor (cca 1.600 m) până în Brâna Mare a Caraimanului (cca 2.250 m). Funcţie de timpul disponibil putem continua către Crucea Eroilor şi mai departe pe platou în orice direcţie dorim sau ne retragem direct către cabana Caraiman şi înapoi în Buşteni.

Mai multe imagini în albumele din ultimii ani în care am urcat pe vâlcelul Înţepenit.

photos.app.goo.gl/D6vQ9YL51H9umBo1A (2021)
photos.app.goo.gl/T82bv76moEEzWmRN6 (2019)
photos.app.goo.gl/7K7QqgFmvKnt6OMq2 (2017)
goo.gl/photos/m84LBST239TrAPcF9 (2015)
goo.gl/photos/oHbuEuyFYGTsB5jQ6 (2014)
goo.gl/photos/AjTNsmkUGEefT4rw8 (2013)
photos.app.goo.gl/qVK8SBAR2DZQRnUz6 (2011)