Pentru mini-vacanţa de Paşte prognoza meteo e amestecată, vremea pare uşor instabilă, caracteristică perioadei de primăvară. Moniq propune să mergem la Peştera şi aşa rămâne, pornim spre inima Bucegilor. Aici avem multe opţiuni de trasee, nu e nevoie să ne facem un plan foarte exact, putem improviza la nevoie, drumuri mai lungi sau mai scurte.
În drum spre Peştera facem o pauză în şaua Dichiu. E devreme, muntele e pustiu. Câteva maşini continuă spre Padina, altele spre Piatra Arsă dar nu e cine ştie ce trafic. Urcăm pe vârful Vânturiş să ne dezmorţim, oricum e prea devreme să continuăm spre schit, pentru cazare. E soare dar şi nori, ici-colo persistă câte-un petec de zăpadă, vedem o vulpiţă, în aer se-aud câţiva corbi... dar în rest e linişte şi nici ţipenie de om. Atracţia principală o constituie pâlcurile de brânduşe, la apogeu acum după topirea zăpezii.
Nu zăbovim pe vârf căci oricum nu prea e soare, coborâm şi ne continuăm drumul. Şoseaua pe stânga lacului Bolboci (malul drept geografic) este asfaltată recent dar sunt încă două porţiuni cu pământ şi versanţi neconsolidaţi unde e umezeală şi mai cad pietre. În zona Padina-Peştera e soare şi cald. Dup-amiază vizităm peştera, n-am mai fost de ani de zile. Taxa de 20 lei pare justificată. Primim şi cască :-) Traseul prin peşteră e frumos amenajat. Cel mai interesant loc este sala Urşilor dar şi cascadele sunt impresionante, apă vie din inima muntelui (tot e la modă subiectul :-)).
Seara la biserică puţină lume, dealtfel este puţină lume aici la mănăstire, doar câteva camere sunt ocupate, poate oamenii s-au speriat de vremea instabilă dar pentru noi e bine că este linişte.
Sâmbătă, înainte de Paşte, facem o plimbare pe munte. Ne gândim şi alegem zona Doamnele. În valea Ialomiţei e o mare de brânduşe, aproape că nu ai pe unde să calci dar lumina nu e prea bună pentru poze. Urcăm agale pe piciorul Doamnele (punct roşu). Nu e nimeni pe-aici şi doar păsărelele se-aud voioase. Norii se aşează tot mai bine peste munte, mai mult către Obârşia-Coştila. Cumva interiorul potcoavei Bucegilor este mai ferit de ceţurile şi norii negri care înconjoară muntele. Urcuşul abrupt de la început ne încălzeşte dar sus, pe culmea domoală, vântul se simte rece şi ocazional aduce stropi de ploaie şi măzăriche măruntă. Valea Ialomiţei se întinde în dreapta noastră, un mozaic de pete de zăpadă luminoasă şi zone de iarbă maronie, întunecată. În partea cealaltă, ocazional, vedem Leaota prin ceaţă.
Marcajul merge spre şaua Doamnele traversând o limbă mare de zăpadă dar noi continuăm pe picior, drept în sus. În 3 ore suntem pe vârful Doamnele. Spre Omu-Coştila e destul de întunecat deşi dimineaţă era mai lumină. Continuăm pe drumul Grănicerilor (bandă roşie) privind în dreapta spre valea Gaura, înecată în ceaţă în partea inferioară. În zona de jnepeniş se arată iar soarele. Dacă altă dată aici ne luptam cu jnepenii, acum poteca e mai largă, jnepenii au mai fost tăiaţi aşa că se circulă mai uşor.
La refugiul Bătrâna facem o pauză, e puţin soare dar spre Moieciu-Bran e în continuare o ceaţă consistentă, abia vedem puţin spre Piatra Craiului şi Păpuşa. Se pare că aşa a fost toată ziua după cum ne spune o pereche care-a urcat dinspre Guţanu, singurii oameni pe care-i întâlnim pe munte.
Coborâm pe valea Doamnele (triunghi roşu) pe limbi lungi de zăpadă puţin moale; dac-am fi urcat pe-aici ar fi fost puţin obositor dar la coborât e foarte comod. Feţele însorite sunt pline de brânduşe, bine-nţeles. Locul e foarte pitoresc, mai jos întâlnim alte fire de vale care pot fi explorate. Vara când sunt oi (şi câini) e poate mai puţin interesant, acum însă nu ne deranjează nimeni.
Ceva mai jos ajungem în zona cascadelor şi continuăm pe potecă printre jnepeni. Mai admirăm covoarele de brânduşe, stăm la poze şi ajungem "acasă" la schit relativ devreme după cca 8 ore de drumeţie. Avem timp să ne odihnim înainte de slujba de Paşte.
Seara e ceva mai multă lume la biserică dar majoritatea dispar repede după ce aprind lumânările. Oricum şi noi suntem în pat la ora 1 ca să profităm şi ziua următoare de o drumeţie pe munte după câteva ore de somn şi tradiţionalele ouă roşii de dimineaţă.
În ziua de Paşte reuşim să plecăm înainte de ora 9. E soare şi cer senin aici jos dar peste noapte a fost frig, maşinile sunt acoperite de brumă. Brânduşele arată mult mai bine în lumina soarelui chiar dacă nu s-au deschis complet după frigul de peste noapte. Suntem din nou pe valea Ialomiţei dar de data asta urcăm drept în sus (bandă albastră). Norii din aval sunt fotogenici şi îndeamnă la pauze. Nici acum nu se vede nimeni pe munte, cu siguranţă e prea devreme după noaptea de Înviere. Umbra ne cuprinde când ajungem în zona cascadei. Norii negri se menţin la distanţă dar ne-aşteptăm ca pe la orele prânzului să se descarce cumva.
Mai sus de cascadă zăpada e aproape continuă dar sunt urme şi se merge uşor. Este însă un strat mic evident de zăpadă şi măzăriche proaspătă, probabil de ieri dup-amiază. Ne depăşeşte un băiat şi-l lăsăm să adâncească urmele :-) După ce ocolim Mecetul iese iar soarele şi dintr-odată se face cald. Tunetele însă se aud constant dincolo de Coştila chiar dacă pe noi ne mângâie razele soarelui. Mergem pe poteca "normală" prin dreapta întrucât sunt urme către şaua care precede vârful Ocolit (Bucura Dumbravă).
Urcăm pe vârf şi facem o scurtă pauză să ne energizăm :-) apoi continuăm până la Omu. Deşi nu mai e soare, pe băncuţa din faţa cabanei e cald. Evident cabana este închisă, ca în fiecare iarnă, o ruşine pentru turismul montan din Bucegi.
Facem o scurtă pauză de masă, aruncăm o privire spre valea Morarului şi Bucşoiu Mare şi plecăm când ceaţa pare că se aşează peste Omu. Curând începe un pic de ploaie amestecată cu măzăriche dar se opreşte după ce trecem de hornul de la conductă. Pe jos însă pământul musteşte de apă şi tunete înfundate se aud împrejur fără pauză. Continuăm pe drumul de iarnă până în şaua Şugărilor. Nu sunt semne că vremea se ameliorează, privim încă o dată spre Colţii Morarului şi coborâm pe valea Şugărilor, oricum asta intenţionam întrucât n-am coborât niciodată pe-aici.
Coborâm uşor pe limbi lungi de zăpadă, puţin întrerupte de feţe de iarbă. Panta nu e mare, se merge bine şi înaintăm repede. În treimea inferioară a văii întâlnim o singură zonă mai abruptă dar zăpada e bună, nu e nevoie de piolet (care, dealtfel a şomat ambele zile). Apa însă întrerupe stratul de zăpadă aşa că trecem pe feţele de iarbă să nu avem surprize că se rupe zăpada sub noi. Între timp începe ploaia dar suntem deja pregătiţi. Curând se transformă în grindină care albeşte pământul dar pe brânele domoale coborâm fără probleme. Mâinile au apucat fără mănuşi aşa că se înroşesc de la biluţele de gheaţă dar în rest suntem protejaţi. Ceva mai jos, aproape de poteca turistică, se văd şi câţiva turişti coborând de pe munte în capul gol şi cu nişte încălţări aproximative dar asta e ceva obişnuit; problema lor :-)
Brânduşele par că rezistă asaltului grindinei. Frigul le-a închis şi stau cuminţi aşteptând vremuri mai bune :-) Ajungem şi noi pe potecă şi accelerăm. Am mai întâlnit rupere de nori cu ploaie torenţială dar mai rar cu grindină aşa deasă. Ajungem cu bine în cameră şi, după încă o repriză de ploaie zdravănă (dar ce mai contează, suntem la adăpost), în cele din urmă iese iar soarele, aşa cum se întâmplă în zilele capricioase la munte.
A doua zi de Paşte pornim spre casă. Oprim puţin la Bolboci, acum e lumină bună pentru câteva imagini cu lacul. E din nou soare, plăcut, nori albi pufoşi pe cer.
Mai facem o pauză şi în şaua Dichiu, acum plină de lume. Dacă spre Vânturiş am mers de multe ori, pe Dichiu n-am avut ocazia aşa că profităm acum, mai ales că nu sunt oile la stână. Chiar dacă nu e impresionant la 1.700m, vârful oferă o perspectivă unică asupra Bucegilor. Toată potcoava e vizibilă de la Tătaru-Scara până vis-a-vis la Vânturiş... inclusiv lacul Bolboci, zona de abrupt care se ridică din pădurea verde şi Leaota în fundal. Ne clătim ochii cu aceste ultime imagini şi pornim în cele din urmă spre casă. A fost o vacanţă scurtă dar cu de toate, soare şi flori, vânt şi nori, furtună cu grindină... ca la munte :-)
Mai multe imagini: photos.app.goo.gl/cZBWChY8t1ysbVkS6
aprilie 2025
