În inima Carpaţilor, munţii Făgăraşului, cea mai masivă unitate alpină din România, impresionează prin diversitatea peisajelor şi atrage iubitorii de munte în orice anotimp. Creasta este o înşiruire de vârfuri înalte şi şei adânci iar cei doi versanţi, nordic şi sudic, o succesiune de creste şi văi bine delimitate. Partea de nord a muntelui este mai sălbatică, punctată de culmi scurte dar puternice, aspre şi stâncoase care contrastează cu picioarele sudice, lungi şi domoale. Câteva din muchiile nordice sunt trasee alpine în adevăratul sens al cuvântului, unele dificile. Există şi excepţii însă, cum este muchia Lăiţa (1B), accesibilă şi turiştilor experimentaţi.

Circuit Bâlea Lăiţa

Vârful Lăiţa se înalţă pe creasta Făgăraşului la 2.397 m. Poteca de creastă (bandă roşie) îl traversează pe faţa sudică, prietenoasă şi înierbată sub care se adânceşte căldarea Paltinului. De obicei te grăbeşti fie către Călţun-Negoiu, fie către Bâlea-Capra şi nu acorzi atenţie vârfului dar merită să te abaţi din drum urcând pantele de iarbă până sus, pentru o altă perspectivă asupra zonei. Spre Căldarea Pietroasă a Doamnei (est) din vârf se prăvale un perete abrupt accesibil doar prin trasee alpine. Spre vest zona este la fel de sălbatică (şi neumblată) dar spre nord se întinde un picior care poate fi parcurs, de preferat în urcare, relativ uşor. Muchia Lăiţa separă valea Doamnei (est) de valea Lăiţa (vest). Privind spre nord sunt două vârfuri intermediare mai evidente, La Pârâul Purcarului şi Jgheabul Văros între care se adânceşte o şa mare, Curmătura Văroasă. După vârfurile Miezuinei şi Cornu Mierii muchia se pierde, indistinct, în zona de pădure de la poalele Făgăraşului.

foto Marius

Pentru muchia Lăiţa facem un scurt circuit pornind de la Bâlea. Urcăm serpentinele potecii către Curmătura Bâlei (cruce roşie). Sus, în şa, vedem în întreaga ei frumuseţe, căldarea glaciară şi lacul Bâlea. Dincolo de lac se înalţă vârfurile Iezerul Caprei şi Văiuga separate de şaua Capra iar în planul din spate, muchia Buteanu. Forfota şi zgomotul de pe Transfăgărăşan sunt deja estompate. Când şi când se aude fluieratul marmotelor deranjate de vreun câine sau de turiştii care se plimbă pe deasupra lacului.

foto Marius

În partea cealaltă se deschide, largă şi (relativ) pustie, valea Doamnei închisă spre vest de muchia Lăiţa, destinaţia noastră. Ca să urcăm muchia mai de jos, la nord de vârful Jgheabul Văros, ar trebui să coborâm mult pe valea Doamnei. Dacă nu avem timp destul, începem din Curmătura Văroasă.

foto Marius

Înainte să coborâm privim cu admiraţie piscul Bâlei care porneşte spre nord chiar din şa, de la picioarele noastre. Data viitoare... care va fi peste exact 2 ani photos.app.goo.gl/5t5UQExEqUDz9yeB7 😉

foto Marius

Poteca marcată cu cruce roşie coboară pantele înierbate spre pârâul din vale şi într-un final traversează prin pădure spre Bâlea Cascadă. Ne cufundăm imediat în liniştea de pe valea Doamnei. Dat fiind vecinii săi mult mai renumiţi, Bâlea, Capra şi, ceva mai departe, Călţun, puţină lume îşi îndreaptă atenţia spre lacul Doamnei. Perspectiva asupra muchiei şi vârfului Lăiţa se schimbă treptat. Culmea pare foarte accesibilă până aproape de vârf, dar privim cu interes (şi emoţie) zona "lespezilor", o ruptură vizibilă pe conturul muchiei de unde un adevărat tobogan de piatră se avântă prăpăstios la vale.

foto Marius

Ajungem la lac în cca 30 de minute având în faţă Curmătura Văroasă, o şa largă, prietenoasă, uşor accesibilă. Ne bucurăm de aspectul pastoral, blând, al văii şi de liniştea întreruptă doar de ţipătul vreunui şoim sau vânturel.

foto Marius

După o pauză de poze în jurul lacului, părăsim poteca turistică şi urcăm, cum ne inspiră terenul, spre Curmătura Văroasă. Sunt urme de animale, oile sunt la ele acasă pe-aici. Pe măsură ce urcăm, Piscul Bâlei se conturează tot mai frumos în spate şi, dincolo de Curmătura Bâlei, o dată ce suntem suficient de sus, revin în câmpul vizual Iezerul Caprei şi Văiuga.

foto Marius

În cca 20 de minute ajungem în şa. Suntem deja pe muchia Lăiţa şi privind în amonte, spre sud, ne familiarizăm cu configuraţia terenului, încă necunoscut. Culmea urcă uşor şerpuit făcând o buclă spre dreapta unde se ridică vârful La Pârâul Purcarului. Fie strict matematic, fie pe pantele de iarbă, nu pare nimic dificil.

foto Marius

Spre nord se ridică vârful Jgheabul Văros, asimetric, cu feţe aspre de piatră spre valea Doamnei.

foto Marius

Lacul Doamnei rămâne departe, în vale, ca o lacrimă ce se prelungeşte cu un fir subţire de apă. Vis-a-vis, Curmătura Bâlei pare la o aruncătură de băţ.

foto Marius

Urcuşul e uşor pe păşunea alpină punctată ici-colo de tufe mici de ienupăr şi pâlcuri de afine. În spate, spre nord, vârful Jgheabul Văros e aproape la nivelul nostru dar perspectiva poate fi înşelătoare 🙃

foto Marius

Spre vest, dincolo de valea Lăiţa, vârful Negoiu şi muchia Tunsului par nişte ziduri de cetate din poveştile cu uriaşi. E linişte, doar vântul adie uşor dar nu e nevoie nici de cuvinte, nici de sunete. Doar vorbele poetului răsună discret în minte.

Munţii s-au făcut
când norii de la început
s-au dezbrăcat de greul plumb,
de greul lut.

Munţii s-au făcut când norii,
dorind să fie călători şi uşori,
şi-au lepădat sub ei, în vânt,
povara pe pământ.

De-atunci munţii stau
grămezi de plumb,
grămezi de lut
şi cată către zile de-nceput.

Lucian Blaga, Munţi şi nori
(youtube.com/watch?v=yDk4SU4A9ds)

foto Marius

În spatele nostru, spre nord, muchia parcă atinge linia îndepărtată a orizontului. Ţara Făgăraşului se întinde cât vezi cu ochii la poalele muntelui. Puncte de belvedere îndeamnă la pauze şi fotografii.

foto Marius

Ceva mai sus vedem spre est şi Vânătarea lui Buteanu şi muchia Buteanu (aproape în totalitate), locuri de care ne amintim întotdeauna cu plăcere (Făgăraş, Muchia Buteanu).

foto Marius

După cca o oră de urcuş domol dar constant ajungem la o faţă "căzută" de piatră pe care urcăm la aderenţă, folosindu-ne şi de fisurile prelungi din stâncă. Coarda e bine-venită aici, pentru mai multă siguranţă (mai ales dacă este puţin ud). Este o zonă mai sălbatică, semn că ne apropiem de vârf.

foto Marius

Ajungem la o ruptură de pantă, o zonă accidentată, cu expunere mare pe ambele laturi unde coarda este necesară (pentru mai multă siguranţă).

foto Moniq

Căutăm pitonul despre care ştiam că există şi coborâm câţiva metri în rapel. În dreapta totul este vertical iar în stânga este toboganul de piatră (către care coborâm) pe care-l vedeam de jos, o succesiune de lespezi înclinate care se pierd către valea Doamnei.

foto Marius

După coborâre urmează o scurtă traversare chiar pe muchia de sus a toboganului de piatră unde coarda nu ne mai ajută ci ne bazăm pe prizele de mâini şi aderenţa bocancilor. Altă variantă este o scurtă coborâre în diagonală pe o fisură până aproape de peretele care se ridică în faţă.

foto Marius

Trecem cu bine în partea cealaltă apoi urcăm din nou în creastă, ocolind prin stânga, lăsând lespezile alunecoase în spatele nostru.

foto Marius

Continuăm cu atenţie pe sus căci urmează încă un prag abrupt unde ocolim prin dreapta, pe o mică brână expusă dar stabilă. Traversăm iar spre stânga şi urcăm o faţă de iarbă înapoi spre creastă şi ajungem curând fără probleme pe vârf.

foto Marius

Am făcut cca 2 ore din Curmătura Văroasă. Privim în urmă către zona accidentată de sub vârf pe care tocmai am depăşit-o. Atenţie: e important să fie uscat, să foloseşti coarda pentru asigurare şi să nu ai probleme cu echilibrul! Acum, după ce adrenalina s-a consumat nu ne rămâne decât să privim roată, de jur-împrejur, să ne bucurăm de spectacolul oferit de Făgăraş.

foto Marius

Dacă vizibilitatea e bună, spre est ajungem cu privirea până la Viştea-Moldoveanu iar spre vest până la Lespezi-Negoiu. Spre sud se adânceşte căldarea Paltinului al cărei pârâu se pierde mai jos printre jnepeni, în cascade, unindu-se cu pârâul Călţun, locuri pitoreşti pe care le-am vizitat cu altă ocazie (photos.app.goo.gl/K29tFWvPtntr4qsU2).

foto Marius

După o pauză consistentă coborâm feţele de iarbă dinspre sud până în poteca marcată, traseul de creastă al Făgăraşilor (bandă roşie). După şaua Doamnei continuăm pe sub Custura Paltinului pe poteca tăiată în stânca muntelui, suspendată deasupra căldării Paltinului. Trecem de zona de intersecţie cu varianta ce coboară în căldare (punct albastru) şi urcăm în şaua Paltinului de unde admirăm încă o dată peretele Lăiţa şi muchia pe care am urcat.

foto Marius

Pe sub vârful Paltinul (bandă albastră), cu o vedere de ansamblu asupra văii Doamnei, coborâm înapoi către Curmătura Bâlei şi mai departe către punctul de plecare, Bâlea, unde ajungem după cca 6 ore (cu pauze).

Track-ul se poate folosi doar pe propria răspundere!

Mai multe imagini photos.app.goo.gl/akng4qG9AAGsGqRy6

2 ani mai târziu, mai devreme în septembrie, fiind de-acum familiarizaţi cu terenul, parcurgem întâi Piscul Bâlei spre nord apoi, pe-acelaşi drum ca acum, muchia Lăiţa spre sud photos.app.goo.gl/5t5UQExEqUDz9yeB7

Scurt montaj video cu imaginile din prima tură pe muchia Lăiţa (2019)

septembrie 2019