Muntele Bucşoiul, cel mai însemnat şi mai masiv din culmile nordice ale munţilor Bucegi, atinge prin vârful Bucşoiul Mare 2.492 m. De la baza sudică a vârfului se lasă spre est o creasta stâncoasă, accidentată şi foarte spectaculoasă, creasta Bucşoiului Mic numită şi creasta Balaurului (creasta La Balaur) din cauza colţilor de stâncă asemănători solzilor cornoşi ai unei spinări de balaur :-) Paralelă cu creasta Morarului, este despărţită de aceasta din urmă de valea Morarului. Între creasta Bucşoiului Mic şi creasta propriu-zisă a Bucşoiului Mare se adânceşte valea Bucşoiului.

Creasta Bucşoiului Mic se poate parcurge fără probleme atât în urcare cât şi în coborâre dar o bună cunoaştere a locurilor este necesară. Accesul în urcare se poate face din zona Ţimbalului (varianta aleasă de noi) dar la "capul Balaurului" se poate ajunge şi prin Brâna Mare a Bucşoiului (dinspre sud, valea Morarului sau dinspre nord, valea Bucşoiului) sau pe valea Bucşiată (şiştoaca Răsărită) dinspre poiana Bucşoiului.

Acele Morarului, vedere din poteca pentru valea Morarului (spre Poiana cu Urzici).

Spre Ţimbal, printre tufele de zmeură.

Aproape de Ţimbal; momentan zmeurişul e înlocuit de o iarbă înaltă.

Vedere de pe Ţimbal cu Acele Morarului şi valea Morarului.

Tentaţia e mare... nici nu trebuie să te apleci prea mult să culegi zmeura :-)

Vedere de pe Ţimbal cu Acele Morarului (faţa nordică):
Acul Mare, Degetul Roşu, Acul Crucii şi Acul de Sus (de la stânga la dreapta).

După pauza aferentă culesului de zmeură începem să urcăm spre "capul Balaurului"
prin scocul care se ghiceşte drept în faţă (şiştoaca Ţimbalului).

Ţimbalul rămâne în urmă şi urcăm din greu printre tufele tentante încărcate de fructe...

După ce tentaţia zmeurei rămâne în urmă urcăm mai cu spor :-)

Urcuşul e pieptiş dar câştigăm repede în înălţime.

La capătul vâlcelului poteca ocoleşte spre dreapta şi apoi spre stânga.

O ultimă privire spre Ţimbal.

Printre tufele de jnepeni, aproape de "capul Balaurului".

Ajunşi în creastă putem să admirăm creasta Bucşoiului Mare
dincolo de valea Bucşoiului, parţial în umbră.

Spre sud, peretele nordic al Morarului străbătut de văi abrupte şi brâne transversale.

Fereastra de la "capul Balaurului".

Paul

Marius

Bucşoiul Mare ieşind din ceaţă.