De la "capul Balaurului" ocolim puţin pe faţa nordică.

Bucşoiul Mare

Ne luptăm puţin cu jnepenii...

Ieşim curând din nou în creastă şi vedem sub noi locul de unde am plecat: Ţimbalul şi zona de jnepeni de la "capul Balaurului".

În fundal Piatra Mare (centru) şi Postăvarul cu cheile Râşnoavei (stânga).

Creasta e punctată de colţi de piatră de multe ori abrupţi pe-o parte şi mai domoli pe cealaltă (ca o spinare de balaur :-)).

Urcăm printre tufele de jnepeniş care punctează deocamdată faţa nordică.

Pe măsură ce urcăm creasta capătă aspectul caracteristic de spinare de balaur.

Pe alocuri drumul e domol.

Cu excepţia unor colţi de piatră care nu sunt întotdeauna comozi la urcare sau, mai ales, la coborâre, urmăm (deocamdată) creasta matematică.

Pe alocuri parcă suntem la nivelul norilor :-)

Perspectivele sunt generoase în toate direcţiile :-). Undeva în ultimul plan se văd şi munţii Ciucaş.

Masivul Piatra Mare văzut printre doi colţi de stâncă.

Pe unde nu merge direct, ocolim pe feţele de iarbă, acum pe partea sudică.

Aici este invers, faţa nordică este abruptă şi cea sudică înierbată.

Ocolim un alt colţ de piatră de data asta pe partea nordică.

Sub noi, valea Bucşoiului.

Tot timpul găseşti ceva de admirat şi de fotografiat.

Avantajul de a merge chiar pe creastă... îi poţi privi de sus pe ceilalţi... dezavantajul, uneori e mai greu de coborât :-)

În ciuda aspectului sălbatic al pereţilor, poteca nu este dificilă...

Moniq şi Paul

Moniq şi Marius

La înălţime...

Zona unde ne-am tot pozat; creasta se prăvale spectaculos spre valea Morarului.

Deşi pare foarte abrupt, e o porţiune pe unde se poate merge chiar pe sus, cu atenţie la coborâre.

În partea cealaltă, spre Bucşoiul Mare, pereţi verticali spectaculoşi.

Din nou o porţiune înierbată a crestei.

Continuăm să urcăm...

Mici denivelări de piatră pe parcursul crestei.

Deasupra orizontului...

Un perete serios care necesită un ocol pe faţa sudică.

Ocolim peretele cât mai aproape de baza lui pentru a nu coborî prea mult.

Imediat, un pasaj unde e nevoie să "îmbrăţişezi" puţin bolovanul din potecă.

Urcăm apoi panta de iarbă pentru că pe sus e mai interesant...

Albastru de septembrie

Încă puţin...

Un perete care se lasă spre valea Bucşoiului; în fundal Postăvaru - Piatra Mare.

O privire înapoi... jos, în vale, drumul către Gura Diham iar dincolo de zona împădurită, Azuga.

Subsemnatul către un loc de belvedere.

Să fiu şi eu la înălţime :-)

După o scurtă pauză pornim iar la drum. Bucşoiul Mare pare tot mai aproape.

Dacă te poziţionezi bine, imaginea iese spectaculoasă :-)

O porţiune mai înierbată a crestei.

În continuare mergem în general pe partea sudică a crestei.

Fantezie în piatră

Nu reiese din imagine dar dacă am fi mers strict pe linia matematică am fi întâlnit porţiuni aproape verticale, mai delicat de coborât.

Dincolo de creasta Morarului (aici mai sus de ace), Coştila.

Pe măsură ce ne apropiem de porţiunea finală, aspectul crestei e mai pastoral :-)

Spre sud, porţiunea finală a crestei Morarului şi, în planul următor, Coştila.

Credeam că s-a terminat cu pasajele mai expuse...

Decât să coborâm prea mult am zis că mai bine ţinem creasta cât mai aproape.

Se poate chiar pe sus dacă stai bine cu echilibrul :-)

Una din ultimele zone stâncoase de pe creastă.

În fundal Azuga, munţii Neamţului şi în ultimul plan munţii Ciucaş.