Brâul de Mijloc, brâu de verdeaţă care încinge aproape toată faţa vestică a Pietrei Craiului, se întinde propriu-zis de la refugiul Speranţelor (în nord) până în Poieniţa Închisă (în sud). Ambele extremităţi se pot extinde până în Padina Popii (în nord) prin Brâul Ciorânga Mare (ramura inferioară) şi până aproape de extremitatea sudică a muntelui (valea Urzicii) prin Brâul Roşu.

Retezatul este un munte unde revii întotdeauna cu plăcere, mai ales după o pauză de mai mulţi ani, aşa cum este cazul nostru. Mai greu accesibil din Bucureşti, pentru noi rămâne în principal o destinaţie de vacanţă, un minim de 4-5 zile fiind necesar pentru a (re)simţi gustul muntelui.

Valea Bucşoiului îşi are obârşia sub vârful Bucşoiul Mare, în zona de confluenţă cu Creasta Bucşoiului Mic (creasta estică a Bucşoiului / creasta Balaurului). Are o orientare preponderent estică şi coboară prin zone stâncoase abrupte, pe alocuri cu aspect de canion sau prin locuri mai domoale acoperite cu pajişti şi jnepeni până în Poiana Bucşoiului, intersectează poteca turistică Pichetu Roşu - Mălăieşti iar în final se pierde în zona de pădure a Văii Glăjăriei. Partea alpină a văii este cea cuprinsă între Poiana Bucşoiului şi zona de obârşie, porţiunea finală a văii fiind o râpă împădurită.

Vânătarea lui Buteanu este cel mai accesibil vârf de peste 2.500 m din munţii Făgăraşului dat fiind vecinătatea şoselei Transfăgărăşan care face ca accesul în această zonă a muntelui să fie foarte uşor. Din şaua Capra (punct de joncţiune cu traseul de creastă, bandă roşie) poteca turistică (cruce albastră) merge pe faţa sudică a muntelui Văiuga, prin şaua Văiuga până în spintecătura dintre cele două vârfuri gemene, Capra (2.494 m), la sud şi Vânătarea lui Buteanu (2.507 m), la nord şi mai departe, în sus, până pe vârf.

Muntele Bucşoiul, cel mai însemnat şi mai masiv din culmile nordice ale munţilor Bucegi, atinge prin vârful Bucşoiul Mare 2.492 m. De la baza sudică a vârfului se lasă spre est o creasta stâncoasă, accidentată şi foarte spectaculoasă, creasta Bucşoiului Mic numită şi creasta Balaurului (creasta La Balaur) din cauza colţilor de stâncă asemănători solzilor cornoşi ai unei spinări de balaur :-) Paralelă cu creasta Morarului, este despărţită de aceasta din urmă de valea Morarului. Între creasta Bucşoiului Mic şi creasta propriu-zisă a Bucşoiului Mare se adânceşte valea Bucşoiului.

Munţii Făgăraşului, cea mai mare unitate alpină din ţară, se întind între defileul Oltului la vest şi masivul Piatra Craiului la est pe o distanţă aeriană de peste 70 km (I.Fratu, 1986). Parcurgerea crestei Făgăraşului într-un sens sau celălalt necesită 4-5 zile de efort intens şi vreme bună. Dincolo de performanţa sportivă, timpul petrecut vreme de câteva zile la peste 2.000 m oferă satisfacţii deosebite prin frumuseţea şi măreţia peisajului alpin. Ca în orice masiv, creasta este porţiunea cea mai umblată (şi, din păcate, cea mai expusă degradării) dar muntele ascunde multe locuri minunate la capătul unor poteci marcate sau nu.