Traseul descris de Nicolae Anghelide în Almanahul Turistic din 1968 este una din multele comori "ascunse" din Piatra Craiului, traseu cunoscut şi apreciat de pasionaţii de drumeţii în abruptul calcaros al masivului. Fără să fie un traseu de sine-stătător, el asigură o legătură rapidă între baza muntelui şi Brâul de Mijloc, util atât pentru accesul rapid în zona de abrupt, cât şi pentru retragere în caz de nevoie.

Valea Podurilor este o arteră importantă de acces în zona de abrupt a masivului Piatra Craiului, versantul de nord-vest. Poate fi un parcurs de sine-stătător (pentru urcare în Creasta Nordică sau, la nevoie, pentru retragere) sau poate fi folosită pentru a accesa brâne, vâlcele sau trasee de căţărare în zonă.

Brâul Ciorânga Mare este primul brâu important care se conturează pe versantul nord-vestic al Pietrei Craiului, în extremitatea sa nordică. Brâul porneşte de la refugiul Ciorânga Mare (Speranţelor), aproape de locul fostei Cabane Ascunse, la baza peretelui Răchitei, cca 1.690 m pe Brâul de Mijloc. Merge ascendent către nord, străbătând Padina lui Râie (într-o diagonală de verdeaţă clar vizibilă de la baza muntelui) apoi valea Ciorânga Mare până către Padina Popii prin ramura sa inferioară.

Brâul de Mijloc, brâu de verdeaţă care încinge aproape toată faţa vestică a Pietrei Craiului, se întinde propriu-zis de la refugiul Speranţelor (în nord) până în Poieniţa Închisă (în sud). Ambele extremităţi se pot extinde până în Padina Popii (în nord) prin Brâul Ciorânga Mare (ramura inferioară) şi până aproape de extremitatea sudică a muntelui (valea Urzicii) prin Brâul Roşu.

Retezatul este un munte unde revii întotdeauna cu plăcere, mai ales după o pauză de mai mulţi ani, aşa cum este cazul nostru. Mai greu accesibil din Bucureşti, pentru noi rămâne în principal o destinaţie de vacanţă, un minim de 4-5 zile fiind necesar pentru a (re)simţi gustul muntelui.

Valea Bucşoiului îşi are obârşia sub vârful Bucşoiul Mare, în zona de confluenţă cu Creasta Bucşoiului Mic (creasta estică a Bucşoiului / creasta Balaurului). Are o orientare preponderent estică şi coboară prin zone stâncoase abrupte, pe alocuri cu aspect de canion sau prin locuri mai domoale acoperite cu pajişti şi jnepeni până în Poiana Bucşoiului, intersectează poteca turistică Pichetu Roşu - Mălăieşti iar în final se pierde în zona de pădure a Văii Glăjăriei. Partea alpină a văii este cea cuprinsă între Poiana Bucşoiului şi zona de obârşie, porţiunea finală a văii fiind o râpă împădurită.