Ne propusesem de ceva timp să mai ajungem prin Făgăraş, în partea de nord a muntelui şi o mini-vacanţă de septembrie s-a dovedit ocazia potrivită, prognoza meteo fiind bună pentru următoarele câteva zile. Am optat pentru Sâmbăta, accesul în munte fiind relativ uşor.

Dâmboviţa ia naştere în perimetrul delimitat de extremitatea estică a crestei Făgăraşului la nord (Comisul-Luţele-Berivoiu-Brătila), zona centrală a Iezerului la sud (Roşu-Piscanu-Bătrâna-Păpuşa) şi culmea care leagă aceste două masive muntoase la vest (Brătila-Căţunu-Mezea-Oticu). După ce se formează prin unirea pâraielor Boarcăşu, Oticu, Vladului şi primeşte mulţi alţi afluenţi din zonele menţionate, cursul ei - între timp, captat în lacul de acumulare Pecineagu - este dirijat către sud-est de culmea Tămaşului şi mai departe către sud prin culoarul dintre Piatra Craiului şi zona estică a potcoavei Iezerului.

Probabil că primul gând pe care l-am avut în august 2011 la Plaiul Foii când am terminat de parcurs creasta Făgăraşului venind de la Turnu Roşu (Munţii Făgăraş de la vest la est) a fost de mulţumire şi împlinire că am reuşit să facem ce ne-am propus... apoi, imediat, că ar trebui să parcurgem creasta şi-n sens invers, de la est la vest. Măcar o dată :-) Gândul a persistat, am ajuns prin Făgăraş aproape în fiecare an de-atunci încoace dar nu pentru atâtea zile câte ne-ar fi fost necesare pentru creastă. În plus, au fost şi alţi munţi care ne-au atras aşa că proiectul a prins viaţă abia 7 ani mai târziu.

Privind spre Retezat din sud, de pe Piatra Iorgovanului, legătura dintre Retezatul Mic (calcaros) şi Retezatul propriu-zis se întinde vizibilă şi ademenitoare. Vederea de ansamblu asupra muntelui are farmecul său, la fel ca detaliile care încântă privirea atunci când eşti în inima masivului... de aceea ne-am dorit să intrăm în Retezat venind dinspre Retezatul Mic şi asta s-a concretizat în vara lui 2017.

Munţii Făgăraşului, prin întinderea lor şi diversitatea peisajului alpin, oferă variante nenumărate de trasee în orice anotimp. Probabil că nu-ţi ajunge o viaţă de om să baţi cu pasul toate potecile făcute de oameni sau de animale. Privind pe hartă creasta care se întinde de la est la vest pe mai bine de 70 km în linie dreaptă, picioarele lungi şi domoale care se lasă spre sud zeci de km şi picioarele nordice, scurte şi sălbatice, mintea construieşte tot felul de combinaţii de drumeţii peste văi şi creste, prin păduri şi prin golul alpin, pe lângă lacurile din căldările glaciare.

Creasta munţilor Iezer-Păpuşa se poate parcuge într-o singură zi lungă de mers sportiv chiar şi iarna dacă zăpada nu este mare. Asta înseamnă însă să pleci pe întuneric şi, foarte probabil, să ajungi jos tot pe întuneric mai ales dacă faci matematic toată creasta (bandă roşie).