Fiind o terapie holistică, homeopatia tratează pacientul ca pe un ansamblu coerent, indivizibil, caracteristic şi unic la un moment dat al existenţei sale. Chiar dacă este vorba doar de o durere de stomac de exemplu sunt importante nu numai toate detaliile legate de acest simptom dar şi întreg contextul în care el apare şi "fondul" pe care el se grefează.
Sursa foto homeopathyplus.com
Sigur că totalitatea simptomelor şi trăsăturilor caracteristice ale unui individ se poate modifica în timp sub acţiunea numeroşilor factori stresanţi interni sau externi... însă la momentul consultaţiei această totalitate indică un singur remediu, un anumit tip constituţional. În acest context vorbim de pacientul Calcarea, Lycopodium, Sulphur, etc., fiecare cu un anumit tablou caracteristic de simptome.
Pacientul Calcarea carbonica este un tip cu o construcţie fizică solidă (în majoritatea cazurilor) chiar cu tendinţă la obezitate. Pielea este palidă iar faţa brăzdată de riduri foarte fine. În ciuda constituţiei "solide" însă toleranţa la efortul fizic nu este foarte mare iar alergatul sau urcatul scărilor (în special) nu sunt o îndeletnicire dintre cele mai plăcute pentru el. Nici copilul Calcarea nu se împacă foarte bine cu efortul fizic; de multe ori preferă activităţile mai statice decât cele care implică un efort prea mare. Asta nu este însă o regulă generală ci doar o tendinţă a acestui tip de pacient. Calcarea poate fi, la fel de bine, robust şi energic. Transpiră foarte uşor la cel mai mic efort. Întreg corpul transpiră abundent, mai ales extremitatea superioară: capul, gâtul, zona decolteului. De multe ori transpiraţia este prezentă şi în timpul somnului, la cap şi în jurul gâtului; poate fi atât de abundentă încât să ude perna şi aşternutul.
Calcarea carbonica este de obicei un individ friguros, sensibil la rece, curent şi umezeală. Copilul însă, până către vârsta şcolară, poate fi călduros (ca majoritatea copiilor dealtfel) dar picioarele sunt reci şi umede. Deseori trebuie să poarte şosete seara în pat până adoarme; peste noapte însă se încălzeşte în cele din urmă şi la picioare. Mâinile sunt jilave şi parcă fără prea multă forţă atunci când dă mâna cu tine. Sensibilitatea la frig îl face susceptibil la afecţiuni ale tractului respirator superior: guturai, faringită, amigdalită, otită, polipi, rinită cronică, etc. Este sensibil la fazele lunii, având în general o stare proastă când este lună plină; în acele zile poate avea probleme cu somnul. Este predispus la constipaţie, are o dorinţă crescută de ouă şi dulciuri. Unghiile sunt fragile, deformate, se rup sau se exfoliază. Gleznele sunt slabe şi se sucesc cu uşurinţă (mai ales după o primă entorsă prealabilă).
Este un individ mai lent şi greoi; lucrează încet dar susţinut şi metodic. Ritmul de lucru nu poate fi alert dar ai siguranţa că ceea ce face, face bine. Este serios şi responsabil, este un om pe care te poţi baza. Este însă încăpăţânat. Se adaptează mai greu la schimbări bruşte, neplanificate. Are tendinţa să lucreze până la epuizare, copleşit de prea multe sarcini când poate intra în "colaps" (organismul cedează, fie fizic, fie mental). Se îngrijorează uşor vis-a-vis de propria sănătate şi se documentează citind cărţi de medicină dacă are vreo problemă. Ajunge chiar să se teamă că-şi va pierde minţile şi, foarte caracteristic, se teme că ceilalţi pot observa starea lui de slăbiciune şi de confuzie (chiar dacă ele nu sunt foarte accentuate). Nu suportă să vadă filme violente sau de groază, nici "ştirile de la ora 5". Copilul visează uneori monştri şi are coşmaruri după astfel de emisiuni sau poveşti de acest gen. Este în general foarte fricos şi anxios. Se teme de înălţime, şoareci şi şobolani, boli infecţioase, nebunie, moarte. În ultimă instanţă poate dezvolta o stare de depresie pierzându-şi complet interesul faţă de munca sa.
Calcarea carbonica este un tip constituţional întâlnit frecvent în populaţia generală, mai ales la copii. La copilul Calcarea dezvoltarea fizică poate fi puţin întârziată, dinţii erup mai târziu, fontanela rămâne deschisă mai mult timp, pot exista semne de rahitism, învaţă mai târziu să meargă şi îşi poate luxa uşor gleznele. La nivel mental poate exista o oarecare încetineală, uneori deliberată pentru că procesează mai lent informaţiile... dar ceea ce asimilează, o face corect şi temeinic. Preferă să facă lucrurile în propriul său ritm şi doar atunci când el doreşte, fiind încăpăţânat şi independent. Însă când este bolnav sau are febră are nevoie de prezenţa părinţilor pentru a se simţi în siguranţă. Foarte curios, doreşte să afle de timpuriu ce este viaţa şi moartea preocupat fiind de aspectele metafizice ale existenţei şi de fenomelenele supranaturale. Dintre afecţiunile la care aceşti copii sunt predispuşi nu trebuie să uităm dermatita seboreică, virozele de tot felul, otitele, candidoza bucală şi aftele, hernia ombilicală, constipaţia, rash-ul de scutece, etc.
Dacă remediul poate fi destul de uşor de recunoscut (deşi diferenţierea faţă de alte remedii nu este întotdeauna uşoară), alegerea potenţei, administrarea remediului, frecvenţa de administrare trebuie lăsate în grija medicului homeopat !
