Remediul a fost preparat de Hahnemann şi descris în volumul 2 din Materia Medica Pura (publicat în 1816). A devenit unul din remediile uzuale în homeopatie, folosit într-o gamă variată de afecţiuni acute şi cronice.

Trioxidul de arsenic (As2O3) se foloseşte în medicina alopată doar ca medicament antineoplazic, în cazuri particulare de leucemie acută promielocitară. Preparat ca remediu homeopat, prin triturare şi dinamizare, Arsenicum album se transformă dintr-un banal praf alb toxic într-un remediu valoros. Informaţiile din proving-uri şi cazuri clinice se întind pe sute de pagini într-o multitudine de simptome greu de memorat dar au existat homeopaţi, începând cu J.T.Kent, care au încercat să prezinte remediul într-o manieră mai "teatrală", vorbind de pacientul Arsenicum ca tip constituţional.

G.Vithoulkas descrie Arsenicum în Materia Medica Viva punând accent pe evoluţia dinamică a simptomelor şi înţelegerea etapelor prin care trece pacientul. Astfel, informaţiile despre remediu se conturează într-un tablou mai uşor de înţeles.

Conform lui Vithoulkas trăsătura fundamentală a remediului, care poate explica felul cum apar şi se dezvoltă simptomele, este o insecuritate profundă, un sentiment adânc înrădăcinat de vulnerabilitate şi lipsă de apărare (mai ales faţă de boală şi moarte).

De aici se naşte dependenţa de ceilalţi. Mai mult decât o simplă dorinţă de companie şi nu neapărat nevoia de a interacţiona cu cei din jur, Arsenicum se înconjoară de oameni pentru că îi este greu să fie singur în faţa potenţialelor probleme (de sănătate) cu care se poate confrunta. Este dependent de familie, prieteni, medic; în timp, acesta din urmă ajunge să recunoasă pacientul Arsenicum după telefoanele repetate primite în stările de anxietate şi panică pe care le experimentează.

Arsenicum devine posesiv atât cu obiectele cât şi cu persoanele din anturajul apropiat. Cu cei din jur este mai degrabă genul care ia, mai puţin cel care oferă. Este egoist şi dacă oferă cuiva suport o face doar pentru că aşteaptă să primească şi el sprijin din partea celuilalt. Este calculat şi nu oferă nimic din simplă compasiune sau simpatie.

În mod similar, dacă pare să fie generos cu banii şi obiectele, face acest lucru doar aşteptând să primească ceva la schimb. Posesivitatea se poate transforma în timp în obsesia de a colecta obiecte. Nu risipeşte nimic şi pune deoparte orice lucru mărunt care poate fi de folos în viitor. Poate fi descris ca zgârcit şi avar. Banii sunt importanţi pentru că simte că securitatea financiară îi poate asigura o oarecare siguranţă în caz de boală. Este foarte afectat dacă ceva se întâmplă cu posesiunile lui.

Arsenicum evaluează totul din jur doar dintr-un punct de vedere strict personal. Tot ce ţine de persoana lui este pe primul plan, nevoile celorlalţi sunt mai puţin importante. Este preocupat doar de propriile temeri, nevoi şi insecurităţi.

Este obsedat de ordine şi curăţenie. Nu se poate odihni până când nu a pus la locul lor toate lucrurile. Nu se poate abţine să nu facă ordine imediat după ce altcineva face dezordine, de exemplu imediat după ce pleacă oaspeţii. Este deranjat dacă obiectele sunt deplasate de la locul lor obişnuit, dacă un tablou atârnă strâmb pe perete, dacă faţa de masă la restaurant nu este întinsă perfect, etc. Încet-încet se transformă într-un tipicar care îi exasperează pe cei din jur.

Este preocupat de aspectul personal şi impresia pe care o lasă celorlalţi. Are mare grijă de haine şi se străduieşte ca aspectul său să fie imaculat. Doreşte să arate perfect. Acasă, evident, toate hainele sunt atent aranjate, umeraşele cu grijă aliniate, etc.

Arsenicum este un tip perfecţionist. Nu poate trece cu vederea nicio eroare măruntă şi nu renunţă până când nu este pe deplin satisfăcut de rezultatele muncii lui. Observă cu uşurinţă toate imperfecţiunile şi asta îl face să fie foate critic cu ceilalţi. Orice greşeală făcută de cineva din jur este urmată imediat de o observaţie. Fiind critic faţă de cei din jur nu face decât să creeze o atmosferă de ostilitate care-i accentuează senzaţia de insecuritate şi vulnerabilitate.

Dezordinea îi induce o stare de nelinişte şi chiar un disconfort fizic. Dorinţa exagerată pentru ordine şi curăţenie manifestată în exterior poate fi privită ca o reacţie compensatorie menită să amelioreze starea interioară de anxietate şi insecuritate. Acest comportament poate duce la o adevărată obsesie faţă de murdărie şi microbi când Arsenicum îşi spală frecvent mâinile şi hainele. Teama de contaminare îl face să evite contactul fizic cu alţi oameni. Sentimentul de murdărie şi dezgust este accentuat dacă se îmbolnăveşte, mai ales dacă e vorba o erupţie cutanată.

La un individ Arsenicum relativ echilibrat dpdv mental-emoţional, se pot observa în special simptomele fizice şi generale caracteristice: dureri arzătoare (paradoxal ameliorate de căldură cu excepţia durerilor de cap din stările acute care sunt ameliorate la rece), agitaţie fizică (urmată de slăbiciune extremă), sensibilitate la frig, agravare după miezul nopţii, răceli frecvente, simptome recurente la intervale fixe de timp, secreţii excoriante, bea des cantităţi mici de lichide, etc. Pot fi prezente - însă fără a fi foarte accentuate - tendinţa de a fi ordonat, un grad de insecuritate, nemulţumire, atitudine critică faţă de cei din jur, nelinişte însoţită de oboseală, iritabilitate (mai ales matinală). Sunt mai mult probleme funcţionale, mai puţin afecţiuni fizice serioase.

Într-o etapă ulterioară anxietatea se accentuează mai ales după miezul nopţii şi dimineaţa la trezire. Uneori se trezeşte noaptea într-o stare de panică. Dorinţa de companie devine mai evidentă, fricile sale fiind accentuate când este singur, mai ales noaptea.

Anxietatea se poate transforma în angoasă, percepută la nivel fizic. Anxietatea induce o stare de nelinişte şi agitaţie mentală care devine o nelinişte fizică propriu-zisă. Nu-şi găseşte locul în cameră, îşi schimbă continuu poziţia, se plimbă neliniştit dintr-un loc în altul. Caută permanent suport la cei din jur. Agitaţia fizică este urmată de o stare accentuată de slăbiciune. Stările experimentate se pot agrava periodic.

Anxietatea este legată în special de problemele de sănătate. Arsenicum este îngrijorat că totul este efemer şi are un sfârşit. Ideea morţii îl înspăimântă. Teama de îmbolnăvire şi frica de moarte devin dominante în orice context minor care în mod normal n-ar trebui să inducă astfel de temeri. Este preocupat de cel mai nesemnificativ simptom care este înţeles ca primul pas în procesul inevitabil de degradare care duce în cele din urmă la moarte. Teama de moarte induce o stare de panică, mai ales după miezul nopţii.

Disperat, ajunge la cel mai apropiat spital, la camera de urgenţă, neliniştit şi tremurând de frică. Se simte în siguranţă doar alături de medic. De multe ori însă opinia unui singur medic nu este suficientă, ajunge să umble din medic în medic pentru a scăpa de anxietatea care-l chinuie. Pentru cel mai neînsemnat simptom se agaţă de medic aproape cerşind ajutorul şi sfaturile care-l pot salva de la moarte.

Evident, Arsenicum devine ipohondru şi este foarte greu pentru cineva să-l liniştească. Toate simptomele sunt exagerate şi gândul că este vorba de cancer nu-i dă pace. Dacă toate investigaţiile neagă acest lucru, apelează la alt medic. Chiar dacă nu este cancer, teama lui Arsenicum este ca un cancer care-i erodează mintea şi sentimentele.

În această fază de anxietate accentuată, teama de a fi singur se amplifică şi ea. Doreşte să aibă alături oameni pe care se poate baza, cu care poate vorbi, care îl pot ajuta la nevoie, chiar dacă el nu le oferă nimic în schimb. Dacă-şi face griji pentru ceilalţi, motivul este unul egoist gândindu-se de fapt ce se va întâmpla cu el dacă celălalt nu va mai fi alături ca să-l ajute la nevoie.

În cele din urmă frica şi anxietate ajung să-l stoarcă de puteri. Epuizat, fizic şi mental, îşi pierde orice speranţă că se va însănătoşi, chiar dacă este vorba de probleme minore. Aproape fără chef de viaţă, Arsenicum poate deveni anorexic. În această etapă pare îmbătrânit, slăbit, tras la faţă, aproape că nu mănâncă având convingerea că niciun aliment nu-l poate ajuta. Pare confuz, în pragul nebuniei.

Într-un final tristeţea poate fi atât de accentuată încât gânduri suicidare apar în mintea lui. Este convins că este incurabil şi gândurile despre moarte îi domină mintea. Pare că nu mai este capabil să lupte cu anxietatea şi frica. Poate ajunge chiar într-o fază de delir paranoid în care are impresia că cei din jur complotează împotriva lui şi-i priveşte cu o suspiciune sălbatică. Încăpăţânat şi retras în sine, în final refuză să mai vorbească, aproape lipsit de orice contact cu realitatea.

Înţelegând felul cum evoluează patologia, din ce în ce mai profund, către nivelul mental-emoţional al individului, este poate mai uşor să punem în context multitudinea de simptome caracteristice ale remediului.

Fiind un policrest, Arsenicum poate fi util într-o multitudine de afecţiuni ale tuturor sistemelor şi organelor corpului dar practica a arătat o afinitate particulară pentru tractul gastro-intestinal (gură, esofag, stomac, intestine, ficat), aparatul respirator (nas, laringe, bronhii, plămâni), membranele mucoase în general, inimă şi vase de sânge, splină, piele, muşchi, nervi, vase limfatice. Poate fi folosit în unele cazuri de cancer.

În stările acute, Arsenicum poate avea febră mare, eventual însoţită de simptome gastro-intestinale şi stări halucinatorii. În bolile acute se pot accentua trăsăturile specifice remediului: anxietate, nelinişte, dorinţă de companie, disperare, oboseală extremă, senzaţie de frig, sete pentru cantităţi mici, dureri arzătoare, secreţii (subţiri, excoriante, cu miros cadaveric), etc.

În general, Arsenicum este un individ friguros, simptomele sunt agravate la frig (inclusiv alimente şi băuturi reci) şi ameliorate la cald (local şi general), îşi doreşte căldura şi cu greu se poate încălzi. Este agitat fizic şi neliniştit mental. Simptomele pot reveni periodic (malarie, dureri de cap, erupţii cutanate, convulsii, etc.). În general se simte mai rău noaptea, mai ales după miezul nopţii, în special între 12 şi 1-2 noaptea. Durerile sunt, în cele mai multe cazuri, arzătoare (şi totuşi ameliorate la cald). Secreţiile sunt subţiri, excoriante, iritante, cu miros respingător. Starea de prostraţie şi slăbiciune de obicei nu este concordantă cu acuzele fizice (fiind exagerată, la fel ca anxietatea pe plan mental-emoţional). Slăbiciunea este agravată de cel mai mic efort fizic. Simptomele par să fie mai numeroase pe partea dreaptă a corpului. Există o tendinţă către hemoragie (în general cu sânge închis la culoare) şi neoplazie. Dpdv miasmatic este în primul rând anti-sifilitic dar, ca orice policrest, acoperă toate cele 3 miasme principale.

 
"Pacientul s-a trezit brusc după miezul nopţii cu greaţă şi colici abdominale acute, cu greu reuşind să ajungă suficient de repede la toaletă, cu diaree şi vărsături explozive simultane. Vărsături bilioase extrem de amare şi scaune moi, diareice, cu miros respingător; ca şi cum un robinet ar fi deschis şi nu mai putea fi închis. Asta s-a întâmplat de două-trei ori, împreună cu o stare accentuată de prostraţie, nelinişte şi angoasă, cu senzaţia că sfârşitul e aproape. Arsenicum M repetat de două-trei ori la intervale scurte a pus capăt acestei crize tot atât de repede precum a început datorită eficienţei remediului administrat corect. Alegerea remediului a fost uşoară ţinând cont că pacientul consumase în dup-amiaza zilei precedente îngheţată şi prăjituri cu cremă la restaurant iar diareea după îngheţată este unul din simptomele importante pentru Arsenicum. N-a urmat nicio recădere a acestei gastro-enterite acute. Pacientul a avut înţelepciunea să postească 24 de ore pentru a permite mucoasei gastrointestinale inflamate să se refacă."

Dorothy Shepherd, The Magic of the Minimum Dose

Surse:

Hahnemann S., Materia Medica Pura
Morrison R., Desktop guide to keynotes and confirmatory symptoms
Vermeulen F., Synoptic materia medica
Vithoulkas G., Materia Medica Viva