Deşi plăcut, copilul mic Pulsatilla plânge foarte mult. Are nevoie să fie ţinut mai tot timpul în braţe: plânge de fiecare dată când este lăsat jos, chiar pentru perioade scurte şi nu e mulţumit decât când este luat iar în braţe. Plânsul, chiar dacă devine obositor la un moment dat, nu are ceva deranjant. Îi face pe părinţi să fie mai atenţi la copil şi să-i acorde iubire, exact ce-şi doreşte el tot timpul.

Foto homeoint.org

Doreşte compania părinţilor şi urăşte să fie lăsat singur în dormitor unde începe să plângă până când unul din ei vine şi se întinde alături de el. De asemenea, plânge şi e agitat când este înţărcat. Se teme de separarea de mamă pe care acest eveniment pare să o aducă. Se teme şi să stea singur în întuneric şi plânge până când unul din părinţi vine şi-l linişteşte îmbrăţişându-l.

Este foarte sensibil la durere, ţipă în agonie cu fiecare durere de urechi sau rană minoră. Se simte bine dacă este luat în braţe, legănat sau plimbat prin casă de unul din părinţi.

Pentru a adormi, sugarul trebuie să fie legănat şi hrănit. De fiecare dată când se trezeşte plânge după mamă care trebuie să-l legene, să-l mângâie sau să-l hrănească pentru a adormi din nou; cu toate astea se trezeşte iar imediat ce-l lasă jos. Mama trebuie să doarmă cu el. Copilul doarme pe spate cu mâinile deasupra capului sau pe burtă, la fel, cu mâinile deasupra capului sau băgate sub el. Dimineaţa se trezeşte refăcut şi cu o dispoziţie bună. În timpul stărilor febrile poate să-i fie teamă de câini; un copil de treisprezece luni murmura cuvântul "câine" deseori într-un somn febril.

Infecţiile oculare sunt recurente. Zona ochilor se inflamează uşor şi produce o secreţie abundentă, groasă, de culoare galben spre verde care lipeşte pleoapele. Copilul plânge dacă părintele încearcă să-i cureţe ochii cu comprese calde; căldura agravează orice fel de durere din această zonă. Secreţia trebuie curăţată cu apă rece.

Răcelile pot fi urmate de otită medie repetată. Durerile sunt mai mari noaptea când copilul se încălzeşte în pat şi-l fac să plângă. Starea lui este ameliorată dacă părintele îl linişteşte şi îl leagănă uşor şi, de asemenea, de aplicaţiile reci. Perforarea timpanului face să se exteriorizeze o secreţie bogată, groasă, neiritantă, de culoare galben spre verde.

Copilul are tendinţa să facă răceli frecvente cu o secreţie mucoasă, groasă, verde. Căile nazale trebuie curăţate cu pompiţa pentru a putea respira bine. Nasul este obstruat noaptea când se întinde în pat. Acumularea mucusului produce tuse.

O afecţiune des întâlnită este crupul cu tuse uscată agravată când se întinde să doarmă. Tusea apare tocmai când copilul intră într-un somn profund. Pe jumătate treaz, tuşeşte adânc apoi se întinde să doarmă iar, pentru a tuşi din nou când adoarme, acest ciclu repetându-se la trei-patru minute. Nefericitul copil se trezeşte frustrat şi plângând.

Bronşita, o altă problemă, este însoţită de producţia unui mucus gros şi o tuse umedă agravată noaptea când se întinde în pat.

Copilul poate sughiţa de multe ori după ce mănâncă. Este predispus la colici, însoţite de destinderea abdomenului şi zgomote intestinale care se aud cu uşurinţă. Colicile sunt ameliorate dacă e luat în braţe şi legănat. Sunt însoţite de diaree cu scaune apoase şi pline de mucus. Constipaţia poate să alterneze cu diareea.

Băieţii se pot naşte cu hidrocel; oreionul poate afecta testicolele. Fetele au un miros vaginal puternic sau o secreţie vaginală groasă, cremoasă, mai ales atunci când fac o infecţie respiratorie severă.

Extremităţile sunt reci la atingere şi au un aspect pătat, vineţiu. Asta e valabil în general pentru piele. Orice exantem poate răspunde la acest remediu, mai ales dacă se asociază cu simptome respiratorii şi este ameliorat de aerul răcoros.

Toate problemele copilului sunt ameliorate dacă este luat în braţe şi plimbat, de atenţia plină de iubire, somn, aplicaţii reci şi dimineaţa.

Paul Herşcu, Tratamentul homeopatic la copii, editura Paneurope, Iaşi

(traducere Marius Radu)