Silicea (Silicea terra, Silica) este un remediu mineral. Dioxidul de siliciu nu este cunoscut pentru vreo întrebuinţare medicală de vreun fel în afară de folosirea lui ca remediu homeopatic, prin triturare şi diluţie progresivă. Remediul a fost preparat de Hahnemann şi este o constituţie des întâlnită în populaţia generală.

Foto Wikipedia

Copilul Silicea are în general o constituţie fragilă cu un corp slăbuţ, abdomen umflat şi cap mare. Dezvoltarea este în general mai lentă, asimilarea principiilor alimentare deficitară. Este, în general, sensibil, iritabil, încăpăţânat. Pe măsură ce creşte se transformă într-un copil bine-crescut, serios, în general rezervat şi timid (răspunde mai greu la întrebările medicului), atras mai degrabă de probleme intelectuale decât de activităţi sportive. Are un corp delicat, oase subţiri, trăsături fine şi pielea mai deschisă la culoare, caracteristici care se menţin în viaţa adultă.

Vigoarea scăzută şi lipsa de energie sunt elemente centrale la Silicea (Vithoulkas), cel puţin atunci când organismul se află într-o stare de dezechilibru al forţei vitale. Pe plan fizic, energia scăzută se traduce prin slăbiciune, oboseală, rezistenţă scăzută la infecţii, toleranţă mică la frig. Silicea este un pacient friguros şi se încălzeşte greu chiar dacă face efort fizic. Preferă capul acoperit chiar când este cald.

Deşi reci, picioarele transpiră uşor, mai ales tălpile. Transpiraţia este de obicei puternic mirositoare, acră, acidă; distruge uşor ciorapii şi favorizează micozele interdigitale cu piele umedă, crăpată, excoriată. Capul şi ceafa transpiră uşor, mai ales în timpul somnului. Supresia transpiraţiei prin mijloace locale poate fi urmată de apariţia altor simptome şi o stare generală proastă (transpiraţia fiind o supapă de siguranţă pentru constituţia Silicea).

Vaccinurile pot avea efecte secundare nedorite la copilul Silicea. Pare că organismul n-are destulă forţă să facă faţă influenţelor din mediul extern. Pacientul poate fi sensibil, deasemenea, la fazele lunii (somn prost, convulsii, stare generală proastă) sau la "magnetismul" celor din jur (Calcarea carbonica, Phosphorus).

Deşi friguros, Silicea preferă alimentele şi lichidele reci. Tranzitul intestinal este lent. Constipaţia este o trăsătură frecvent întâlnită. Dorinţa de a avea scaun este scăzută. Scaunul este dur şi se elimină greu. Musculatura regiunii anale pare atât de ineficientă încât scaunul alunecă înapoi în rect ("scaun ruşinos"). Laptele se digeră în general greu, apar crampe şi diaree. Chiar laptele matern este greu de tolerat pentru sugarul Silicea, vărsăturile fiind frecvente (Aethusa).

Unghiile sunt de obicei fragile, se rup şi se exfoliază cu uşurinţă. Petele albe, unghiile încarnate, panariţiul sunt probleme uzuale. Părul este subţire şi chelia poate apare devreme. Tegumentele sunt sensibile şi predispuse la abcese şi supuraţii cronice. Rănile se infectează uşor şi se vindecă mai lent. Acneea poate lăsa mici cicatrici la nivelul feţei. Remediul ajută la eliminarea corpilor străini de sub piele (aşchii) favorizând un proces supurativ local.

Dinţii se cariază uşor iar abcesele dentare pot da naştere la fistule care colectează puroi timp îndelungat. Urechile sunt şi ele predispuse la infecţii; otitele apar cu uşurinţă la copilul Silicea, la fel infecţiile sinusale şi rinitele. Sinuzita cronică poate fi însoţită de sindrom Meniere (cu vertij accentuat). Rinita cronică poate fi uscată, fără secreţii dar cu mucoasa inflamată şi senzaţia pronunţată de nas înfundat. Infecţiile tractului respirator superior, cronice sau recurente, se însoţesc frecvent de ganglioni cervicali măriţi de volum. Canalele lacrimale pot fi infectate şi înfundate chiar la nou-născuţi.

Coloana vertebrală este predispusă la curburi accentuate. Musculatura slab dezvoltată a spatelui favorizează scolioza şi cifoza şi durerile asociate.

Slăbiciunea generală a constituţiei Silicea se manifestă şi în plan mental-emoţional. Pacientul este de obicei blând, rezervat, rafinat, timid, tăcut, (aparent) supus şi maleabil. Deşi poate fi foarte încăpăţânat, lipsa de vigoare îl face să nu insiste asupra propriilor păreri. Pare că cedează uşor dar de fapt rămâne la părerea lui, fiind mai degrabă inflexibil.

Pentru Silicea este importantă imaginea pe care o creează pentru cei din jur. Este important "ce gândesc ceilalţi despre mine". Dacă imaginea pe care şi-o formează despre sine este cea a unui mare om de ştiinţă este important pentru el ca şi ceilalţi să-l perceapă ca atare (Sankaran).

Timiditatea se manifestă mai ales în public. Are emoţii dacă este în situaţia de a face o prezentare în public. Se teme de examene, nu are suficientă încredere în forţele proprii chiar dacă nivelul de cunoştinţe este suficient, fiind de fapt foarte inteligent. Pare că n-are destulă energie să persevereze suficient şi să-şi depăşească frica iniţială. Examenele, testele, întâlnirile, etc. sunt situaţii în care imaginea fixă pe care a creat-o pentru cei din jur poate fi ameninţată, deci o sursă de teamă şi anxietate pentru Silicea (Lycopodium).

Se teme, în mod particular, de obiecte ascuţite (ace, injecţii, etc.) şi are o anxietate şi-un disconfort provocate de zgomote.

Fiind deseori obosit Silicea învaţă să-şi conserve resursele cât mai bine şi să se concentreze asupra esenţialului. Este atent la detalii, uneori exagerat. Este atras de activităţile migăloase dar care nu necesită un efort fizic deosebit. Tendinţa de a fi preocupat de detalii poate fi privită şi ca o încercare de a masca slăbiciunea interioară.

În perioada studiilor Silicea poate resimţi efortul intelectual făcut şi să experimenteze o stare de epuizare (Picric acid, Phosphoric acid, Anacardium) în care mintea e confuză, uită cu uşurinţă, se concentrează cu greutate şi ajunge să aibă aversiune faţă de orice activitate intelectuală.

Silicea este în general încăpăţânat şi, la extrem, poate avea idei fixe la care cu greu renunţă (monomanie). "Fixitatea" şi "încăpăţânarea" se reflectă şi în planul fizic (tumori dure, supuraţii cronice, etc.). Toate acestea, ca şi ideile fixe, sunt "induraţii" greu de eliminat, pare că organismul nu are suficientă energie pentru a scăpa de ele.