Defileul Crişului Repede este mărginit de dealuri împădurite care ascund multe zone de interes pentru speologi dar şi pereţi de stâncă ce atrag privirea căţărătorilor. La finalul defileului, pe Pereţii Mari din Vadu Crişului (Peretele Zânelor) au fost amenajate două trasee de via ferrata, Mocăniţa şi Casa Zmeului.

În Peretele Zânelor sunt descrise peste 30 de trasee de escaladă (alpinismbihor.ro/page/peretele-zanelor). Traseul de via ferrata Mocăniţa a fost inaugurat în anul 2015 fiind realizat de Salvamont-Salvaspeo Bihor şi Clubul Cassio Montana. Are o lungime de cca 150 m pe o diferenţă de nivel de cca 110 m şi gradul de dificultate B (pe o scară de la A la E). Accesul este gratuit.

Pornim din parcarea de lângă sala de sport din Vadu Crişului (46°58’29.7″N 22°30’27.9″E) unde găsim şi-un panou cu traseele de drumeţie din zonă (în principal malul drept şi malul stâng al defileului). Mergem pe lângă calea ferată până dincolo de peştera Casa Zmeului (unde se intră în via ferrata Casa Zmeului) și fosta vamă de sare (ale cărei ruine se văd în stânga, lângă intrarea în peşteră) până întâlnim un panou pe care scrie "Via Ferrata". O limbă de grohotiş ne conduce prin pădure până la baza peretelui unde găsim panoul ce marcheză începutul traseului şi avertizările de rigoare privind echipamentul. Facem până aici cca 20 minute.

Urcuşul începe cu o porţiunea uşoară. Punctele fixe ale cablului sunt dese, cu amortizoare conice din cauciuc pe porţiunile mai verticale (mai riscante în caz de cădere). Treptele metalice te ajută dacă nu ai încredere în prizele naturale. Prezenţa pădurii este oarecum reconfortantă, nu ai senzaţia că eşti deasupra unui abis, nici înălţimile nu sunt atât de mari :-)

O porţiune verticală şi o uşoară traversare în diagonală către stânga ne conduc într-un vâlcel umbrit relativ friabil şi încărcat cu vegetaţie. Deasupra lui ieşim la lumină şi traseul continuă frumos în sus, pe perete. Porţiuni cu stâncă sănătoasă, curată, alternează cu mici trepte cu pământ şi vegetaţie. Jos, în vale, se vede apa tulbure a Crişului Repede. Linia ferată se ghiceşte pe mal, prin pădure. Nu-l vedem dar auzim când trece trenul, se pare că are obiceiul să fluiere vesel când se avântă în defileu :-)

Încă o scurtă traversare spre stânga şi apoi din nou în sus, vertical, dar cu suficiente trepte metalice pentru ca dificultatea traseului să rămână la gradul B. Ne apropiem de porţiunea finală a peretelui. Mici creste accidentate se întind în stânga şi-n dreapta noastră. Nu cunoaştem configuraţia locului să identificăm vreun traseu de căţărare dar ştim că sunt destule.

În cca 30 minute ajungem sus în creastă într-unul din punctele de belvedere pe care le-am văzut în plimbarea prin pădure de dimineaţă (malul drept al defileului, punct albastru).

Coborâm prin pădure pe poteca turistică (punct albastru) înapoi la punctul de plecare de lângă sala de sport. Tot drumul, pornind de aici durează maxim 2 ore aşa că în aceeaşi zi este timp şi pentru celălalt traseu de via ferrata, Casa Zmeului (C), traseu mai lung şi ceva mai solicitant... şi o drumeţie prin pădure şi peştera & cascada Vadu Crişului (pe malul stâng).

Videoclip de prezentare realizat de Salvamont-Salvaspeo Bihor: youtube.com/watch?v=mlelxBFo778

Mai multe imagini: photos.app.goo.gl/A3L7QoxobQzGKQSz9

august 2021