Ce-ar mai fi de spus? Ultima zi la munte înseamnă drumul spre casă, mă rog, până în Borovets la maşină. De la Rilski Ezera avem numai de coborât, cât de mult avem să aflăm... După marele mic-dejun constând din "completa" care alunecă pe gât cam cu noduri ne pregătim de plecare. Banda roşie rămâne călăuza noastră. Drumul principal de coborâre, de la lacul Babreka spre Skakavitsa, este puţin mai la vest de cabană aşa că avem puţin de traversat din locul în care ne aflăm.

Furaţi de peisaj urcăm prea mult pe drumul bine bătut de turiştii care fac turul lacurilor pe sus. Cu ocazia asta mai vedem ultimele două lacuri; pentru celelalte ar trebui să mai mergem dar drumul nostru merge exact în sensul opus. Ne luăm la revedere de la lacuri şi traversăm până întâlnim din nou poteca marcată. De-acum n-o vom mai părăsi.

Coborând spre sud linia orizontului este dominată de silueta muntelui Vitosha dincolo de care se află Sofia.

În dreapta noastră (est) privirea zăboveşte pe conturul muntelui din zona pe care am străbătut-o zilele trecute; undeva în depărtare Musala are încă ochii aţintiţi spre noi!

În mai puţin de o oră intrăm în pădure. La început pini şi brazi mai mici apoi tot mai falnici. Umbra este binevenită căci soarele începe deja să se simtă. În pădure însă e răcoare. După circa 40 minute prin pădure ajungem într-un luminiş unde se vede cabana Skakavitsa. Undeva în stânga, fără să-l vedem din drumul nostru, am trecut de lacul Skakavitsa. Pârâul emergent (cu acelaşi nume) are la un moment dat o rupere de pantă de peste 70 m. Cascada e unul din punctele de atracţie din zonă aşa că ne abatem s-o vedem.

De la cabană trebuie să ne ducem şi să ne întoarcem pe acelaşi drum, cascada fiind într-o căldare mai la vest. Noroc că nu e departe.

Drumul prin pădurea seculară este plăcut... mulţi pini cu tulpina dublă sau triplă... pârâul cu mici cascade ici-colo... iar în căldarea de sub cascadă chiar ceva flori. Toată vegetaţia de altfel e luxuriantă, trădând abundenţa apei. Totuşi, pârâul n-are un debit prea mare (e totuşi august) iar cascada nu e foarte bogată. Sunt sigur însă că are şi zile mai bune :-)

Lăsăm rucsacii undeva la umbră şi urcăm până la baza cascadei. Cam greu de făcut poze, panta e mare dar încerc să pun trepiedul în câteva locuri.

Zăbovim aproape 30 minute prin zonă apoi ne întoarcem. Continuăm să coborâm prin pădure, multă lume urcă la ora asta, bănuim că de undeva de unde se poate ajunge cu maşina după felul cum sunt încălţaţi :-)

Deşi nu ducem lipsă de apă ne răcorim dintr-un izvor care iese chiar de sub un pin. Cam în 30 minute de la cabană ajungem la un alt loc de popas, Zeleni Preslap. De-aici începe drumul asfaltat. E bine şi nu e bine. Drumul e clar pe şosea deocamdată dar majoritatea maşinilor urcă la ora asta. Fără prea multă tragere de inimă pornim mai departe. Câteva serpentine prin pădure şi-ajungem la o intersecţie; drumul devine mai lat, cu două benzi clare, merge şi-n stânga şi-n dreapta. Continuăm în sensul nostru (sperăm); din păcate drumul urcă puţin la început dar direcţia pare bună. Avem noroc, o maşină opreşte. Un cuplu de bulgari. Întrebăm diplomatic cât mai e de mers până în Sapareva Bania. Mult, se pare, vreo 10 km pe drum din Panicishte însă! Până acolo sunt câţiva km buni de şosea dar ne pot lua ei. Zis şi făcut!

Din Panicishte continuăm pe şosea. O bucată scurtă de drum ne abatem prin pădure aşa că mai scutim câteva serpentine. Undeva în dreapta pare să fie şi-un lac în pădure dar nu ne mai abatem până acolo. Chiar Panicishte ar fi interesant de vizitat dar rămâne pe altă dată când eventual venim cu maşina. Acum trebuie să coborâm cumva. La un moment dat poteca e semnalizată prin pădure. Bănuim că mai tăiem câteva serpentine însă continuă mult în jos; deşi nu pare umblată poteca e mai bună decât asfaltul! La un moment dat intersectăm din nou şoseaua; sperăm să fi coborât destul. O scurtă pauză la un izvor şi traversăm şoseaua.

În curând apar primele case. Sapareva Bania. Urmăm nişte săgeţi roşii care au apărut mai de sus, un circuit eco amenajat cu fonduri europene (după cum aflăm pe un panou pe şosea).

Găsim în cele din urmă centrul localităţii. Conform internetului ar trebui să fie un autobuz după masă către Borovets. Se pare totuşi că nu este sau cel puţin astea sunt informaţiile pe care cu greu le culegem. Avem totuşi noroc. Un cuplu de tineri care-şi montau bicicletele pe maşină merg înapoi în Sofia şi ne pot lua până în Samokov. Sunt foarte amabili şi ne lasă chiar la autogară.

Din Samokov sunt microbuze din oră-n-oră până-n Borovets. Suntem salvaţi! Puţin după ora 5 ajungem la destinaţie, recuperăm maşina, ne cazăm cu 66 leva la un hotel adevărat (faţă de care Rilski Ezera pare doar o cocioabă scumpă... însă la 2.150 m!), mâncăm de seară şi... putem considera excursia încheiată, cel puţin partea la munte...

Mai multe imagini: Sedemte Ezero - Skakavitsa - Sapareva Bania.

Câteva informaţii care nouă ne-au lipsit şi care ne-ar fi fost utile în planificare şi anume timpii de parcurs, aproximativ măcar:

Borovets - cabana Musala: 2:45-3:00 ore
Cabana Musala - refugiul Ledenoto ezero: 1:15-1:30 ore
Ledenoto ezero - vf. Musala: 1/2 ore
Musala - cabana Granchar: 3:30-4:00 ore
Cabana Granchar - cabana Ribni ezero: 5:00-6:00 ore
Ribni ezero - refugiul Kobilino Branishte: 4:30-5:00 ore
Kobilino Branishte - refugiul Strashnoto: 2:30-3:00 ore
Strashnoto - cabana Maliovitsa: 2:00 ore
Maliovitsa - vf. Maliovitsa: 3:00-3:30 ore
Vf. Maliovitsa - şaua Mramorets: 3/4 ore (acces către Rila)
Vf. Maliovitsa - Razdela: 3:00-3:30 ore (acces către cabana Ivan Vazov şi către Sedemte ezero)
Sedemte ezero, turul lacurilor în coborâre: 2:00-2:30 ore
Cabana Sedemte ezera - cabana Rilski ezera: 30-45 minute
Cabana Rilski ezera - cabana Skakavitsa: 2:00 ore
Cabana Skakavitsa - cascada Skakavitsa: 1/2 ore
Skakavitsa - Zeleni Preslap: 1/2 ore (începe asfaltul!)

În continuare fiind drum asfaltat conteaza norocul de a găsi un transport motorizat :-) Noi am făcut până în Sapareva Bania ceva mai mult de 2:30 ore în care câţiva km buni de drum (nu mai mult de 5) i-am făcut cu maşina.

august 2015