Odată ajunşi sus, aprox. în zona unde din Bucşoiul Mare se desprinde creasta estică avem mai multe variante: în sus către Bucşoiul Mare şi-n continuare pe poteca Deubel până la Prepeleag şi-napoi la Pichetu Roşu... sau pe traseul de creastă către vârful Omu... sau pe valea Morarului care se întinde la picioarele noastre... sau direct în jos, pe creasta Balaurului, varianta probabil cea mai scurtă din moment ce suntem aici. Optăm pentru ultima variantă, rămânând cât mai mult la înălţime.

Staţia meteo Omu

Odihnă bine-meritată :-)

Căzuţi la datorie... ce poate fi mai plăcut după un efort intens şi-o masă "copioasă" decât puţin somn la soare...

Suntem în punctul aproape final al Crestei Balaurului (pe care vom coborî... când se vor trezi colegii din somn :-))

Eu îmi mai fac de lucru, în picioarele goale, cu ceva imagini ale obârşiei văii Bucşoiului.

Între timp s-au mai adunat nori dar vântul pare să sufle în favoarea noastră
aşa că aversele posibile prognozate nu-şi fac apariţia... cel puţin nu la noi.

Dacă toată lumea doarme ar fi bine să ma culc şi eu :-)

În prim-plan, Creasta Morarului, porţiunea în amonte de ace.

După o pauză de mai bine de 1 oră (ce viaţă :-)) ne mobilizăm şi pornim la vale.

Balaurul nostru se pare că a cam năpârlit... nu ştim cu ajutorul cui dar feţele de iarbă sunt destul de pârlite.

Zonele arse de iarbă arată chiar sinistru; problema e că pământul, şi-aşa puţin pe pantele astea abrupte,
e uşor de spălat de precipitaţii.

O privire în spate, spre Bucşoiul Mare; cred că ce vedem aici în porţiunea superioară e Vâlcelul de sub Vârf,
nu firul văii urcate de noi...

În zare munţii Neamţului şi Azuga.

Valea Morarului, porţiunea superioară.

Jneapăn ars... din fericire focul n-a ajuns prea jos unde sunt pâlcuri mari de jnepeni.

Creasta Balaurului e la fel de impresionantă şi la urcare şi la coborâre...

Valea Morarului încă tentantă pentru pasionaţii de ski în afara pârtiilor.

La nivelul norilor.

De-acolo venim ?

Din fericire am trecut de zona afectată de foc... aici jnepenii te îmbie cu mirosul lor...

Ca de obicei pe creastă, când pe stânga când pe dreapta.

Solzii de piatră ai balaurului...

În stânga se mai poate ghici staţia meteo Omu... în dreapta, Bucşoiul Mare.

Sunt premize pentru o recoltă bună anul ăsta ?

Azuga la picioarele noastre...

Acele Morarului văzute dinspre creasta Balaurului; bine conturate de zăpadă, valea Adâncă şi brâna Acelor.

Ultimii solzi din spinarea balaurului.

Câţiva paşi şi-am ajuns la capul Balaurului.

Peretele nordic al Morarului.

Gemene

Brânduşe de mai

Coborând spre Ţimbal ne bucurăm de soarele după-amiezii.

La Ţimbal o ultimă pauză...

Oare norii prevestesc schimbarea meteo anunţată pentru a doua zi ?

Zadele de la Ţimbal parţial înverzite.

În fine, poiana Morarului, ultimul loc cu soare pe drumul de întoarcere...

Mai multe imagini:

Mai 2012 photos.app.goo.gl/sPePRSXjpaVsHf6f6
Mai 2015 goo.gl/photos/TLk9kyP2PgkPpMo57
Septembrie 2019 photos.app.goo.gl/eqGgmEEmo3xHuSMM9
Mai 2022 photos.app.goo.gl/wuJUiN7rpHFXdKAT9

mai 2012