(scurtă introducere în viaţa religioasă din Nepal)

Sărbătorile şi festivalurile fac parte din viaţa de zi cu zi a nepalezilor care le respectă cu stricteţe. Nu este lună (poate chiar săptămână !) fără o astfel de manifestare importantă, de interes naţional sau regional. Întrucât calendarul lor este diferit de al nostru, aceste zile festive nu au o dată fixă ci se calculează funcţie de fazele lunii.

Sweta Machhendranath Snan, ianuarie. Machhendranath cel alb (sweta=alb) este sărbătorit aproape o săptămână întreagă, timp în care este îmbăiat, parfumat cu uleiuri aromate şi pictat. Chiar şi Kumari, fetiţa-zeiţă, îl vizitează la templul său din piaţa Asan. Statuia zeului este plimbată într-un car (asemănător cu cel pentru Rato Machhendranath) pe străzile din Kathmandu timp de 4 zile. Dacă zeul este mulţumit de ofrandele pe care i le fac credincioşii, aceştia vor avea parte de un an cu ploi bogate pentru recolte.

Swasthani, ianuarie-februarie. Zeiţa Swasthani, cu cei trei ochi ai săi ce ard ca soarele, poate acorda privilegii foarte mari celor care o adoră. Dar dacă este insultată, poate deasemenea să facă viaţa respectivului individ mizerabilă. Parvati a reuşit să devină soţia lui Shiva rugându-se la Swasthani. Scrierile sfinte ale zeiţei, subliniate de Parvati, trebuie citite în fiecare zi timp de o lună. Rezultatul va fi împăcarea celor certaţi, înlăturarea blestemelor şi nenumărate daruri făcute de zeiţă.

Maghe Sankranti, ianuarie. În luna sfântă Magh soarele intră în emisfera sudică iar zilele devin mai lungi şi mai călduroase. Zeul Vishnu este răsplatit pentru aceasta. În prima zi a lunii Magh (Magh Sankranti) credincioşii fac o baie dimineaţa devreme în apele sfinte ale lui Bhagmati (deşi este încă destul de frig), se închină la templele lui Vishnu şi îi fac ofrande: flori, tămâie, mâncare. Citesc din Bhagawad Gita (Cântecele Zeilor), se ung pe tot corpul cu ulei de muştar şi sărbătoresc mâncând orez gătit cu linte, YAM sau TARUL (obligatoriu) şi "laddu", dulciuri făcute din susan şi pastă de trestie de zahăr.

Basanta Panchami, ianuarie. Primăvara (basanta) este una din perioadele cele mai plăcute ale anului. Oamenii se adună în Piaţa Palatului din Kathmandu, familia regală şi alţi demnitari celebrează venirea primăverii în timp ce o orchestră interpretează cântece tradiţionale despre primăvară.

Saraswati Puja, ianuarie. Saraswati este zeiţa învăţăturii, artelor şi meşteşugurilor. Oamenii i se închină în special la Swayambhu (Templul Maimuţelor) şi la Nil Barahi lângă Lazimpat. Artiştii, muzicienii, profesorii şi elevii aduc flori, orez şi alte daruri pentru a o mulţumi.

Maha Shivaratri, februarie-martie. Shiva este cel mai popular zeu al hinduşilor. "Marea Noapte a lui Shiva" este un prilej de bucurie pentru mii de pelerini care se adună la templul lui Pashupati, pe malul lui Bhagmati (Râul Tigrului), nu numai din Nepal ci din tot subcontinentul indian. Un număr mare de "sadhu" vin aici chiar cu câteva săptămâni înainte şi se pregătesc pentru marea sărbătoare. Trăiesc numai din cerşit, îşi freacă trupul cu cenuşă şi îşi pictează pe braţe şi frunte tridentul (unul din simbolurile lui Shiva) cu vopsea albă şi roşie. Guvernul nepalez le oferă hrană şi lemne pentru foc. După baia rituală în apele sfinte ale lui Bhagmati credincioşii se roagă la statuia lui Shiva din templu. Trebuie să stea multe ore la coada ce se formează pentru a avea acces în templu (evident numai hinduşii pot intra !). Pentru a menţine ordinea sunt mobilizaţi un număr mare de poliţişti. Focurile de artificii, dansul şi muzica întregesc atmosfera de sărbătoare.

_{Losar, Boudhanath}

Losar, februarie. Tibetanii şi celelalte grupuri etnice budiste sărbătoresc Anul Nou prin luna februarie. Calendarul lor este diferit de al nostru (gregorian). Anul are tot 12 luni; ce e interesant e că anumite zile ale unor luni lipsesc în timp ce altele sunt dublate (ca să le iasă lor socoteala !). În februarie 2000, de exemplu, ei au intrat în anul 2127, anul dragonului de fier. Călugării participă la ceremonii speciale menite a înlătura tot răul din anul care se sfârşeşte. Dansurile organizate la mănăstiri sunt un spectacol impresionant pentru privitori. Steagurile de rugăciune (bucăţi de pânză colorată pe care sunt imprimate rugăciuni şi diverşi "budha"=şi) împodobesc casele şi mănăstirile. În Kathmandu ceremoniile cele mai fastuoase au loc în Boudhanath şi Swayambhunath. Oamenii se îmbracă de sărbătoare şi-şi petrec timpul în familie şi cu prietenii timp de mai multe zile. La 3 zile după anul nou pe stupa din Boudhanath are loc o ceremonie la care participă atât călugări cât şi laici. La sfârşit se aruncă în sus cu "tsampa" (făină de orz prajită) în semn de noroc şi prosperitate pentru noul an.

Bel Bibaha sau Ihi (în Newari), februarie. Tradiţie particulară a comunităţii Newari, Bel Bibaha marchează "căsătoria" simbolică a tinerelor fete, înainte de pubertate, cu fructul "bel" (Aegle Marmelos; wood-apple în engleză; bilvia sau sriphal în sanscrită). Mirele, substituit prin acest fruct, nu este altul decât Kumar, fiu al lui Shiva. Această comuniune spirituală îi asigură fetiţei intrarea într-o pubertate sănătoasă şi, mai târziu, fertilitatea necesară. În cazul în care soţul său va muri ea nu va fi privită ca fiind văduvă, rămânând încă soţia zeului. Fructul trebuie să fie bine copt dar fără lovituri sau alte semne altfel fetiţa va avea parte de un bărbat urât şi necredincios. În timpul ceremoniei propriu-zise fetiţele primesc felurite daruri de la cei apropiaţi.

_{Bel Bibaha, Bhaktapur}

Copacul în sine este unul preferat de Shiva şi se întâlneşte de multe ori în preajma templelor, lemnul şi frunzele fiind folosite pentru ofrandele zeului. Legenda spune că Shiva a folosit un extract din acest fruct pentru a antidota o otravă puternică pe care a fost nevoit să o bea. În fiecare zi de luni din Shrawan (iulie-august) femeile aduc zeului o ofrandă conţinând 108 din aceste frunze ceea ce se spune că asigură sănătatea şi prosperitatea soţilor lor. Fructele, frunzele şi rădăcinile sunt folosite şi în medicina populară.

Holi sau Fagu Purnima, martie. Holi este una din sărbătorile cele mai colorate din Nepal. La propriu şi la figurat... Originea sa se pierde în vechime când triburile de nomazi celebrau venirea primăverii stropindu-se cu suc proaspăt de fructe şi flori. Conform celor povestite în viaţa lui Rama, când el s-a întors la Ayodhya după ce l-a învins pe Rawan oamenii îl aşteptau cu "abir" (pulbere roşie) în mâini. De bucurie ei au aruncat cu abir colorându-se toţi din cap până în picioare. De atunci se sărbătoreşte Abir Jatra, "festivalul pulberii roşii".

Cu câteva zile înainte încep să se audă cântece populare care culminează cu cele despre iubirea dintre Shiva şi Parvati sau Krishna şi Radha. În prima zi, în piaţa Basantapur, se ridică un stâlp care are în vârf o "umbrelă" făcută din fâşii de pânză colorată. Este ca un avertisment căci în săptămâna care urmează, oamenii, mai ales copiii, se stropesc cu baloane cu apă. Totul culminează cu ultima zi când străzile sunt "bântuite" de tineri care aruncă mici baloane cu apă colorată în cei neatenţi (sau chiar atenţi !), ei înşişi cu hainele stropite în culori foarte vii, mai ales roşu-portocaliu... şi care nu prea ies la spălat ! Oricine iese pe stradă este o potenţială ţintă. Prăjituri conţinând haşiş sau "bhaang", o băutură aromată cu canabis, se pot consuma legal ! În ultima zi stâlpul ridicat cu o săptămână în urmă este coborât şi ars, acesta fiind sfârşitul sărbătorii.

Chaitra Dasain, martie-aprilie. Cu această ocazie se sărbătoreşte victoria lui Rama, eroul din Ramayana, asupra regelui Rawan. Culoarea roşie-purpurie, binecuvântările în familie şi sacrificiile animale, capre şi raţe, sunt caracteristice. Totodată trebuie venerată şi marea zeiţă Durga care l-a ajutat pe Rama în lupta sa. Are loc cu exact 6 luni înainte de Dasain.

Ghora Jatra, aprilie. Se spune că acest "festival al cailor" a început după ce locuitorii din Kathmandu au răpus şi-au îngropat demonul Gurumpa în Tundikhel. Dacă demonul nu este "călcat" de cai în fiecare an el se poate scula din nou să terorizeze lumea. Aşa că, în fiecare primăvară, are loc o paradă unde pot fi admiraţi cei mai frumoşi cai ai soldaţilor din armata nepaleză, demonstraţii de gimnastică şi motociclism. Familia regală, Kumari, fetiţa-zeiţă şi mii de privitori de rând se bucură de spectacolul oferit. În noaptea dinaintea festivalului imagini ale lui Bhadrakali şi Kankeshwari sunt plimbate pe străzile înguste din Asan.

Naya Barsa. Anul Nou nepalez se aniversează mereu pe la mijlocul lunii aprilie. Birourile şi magazinele mari sunt închise pentru o zi.

Bisket Jatra, aprilie. Locul desfăşurării acestei sărbători este Bhaktapur şi zona învecinată. Imagini ale unor zeităţi mânioase, Bhairab şi Bhadrakali, sunt plasate în care şi plimbate pe străzile înguste ale oraşului. Acolo unde se opresc se aprind candele şi lampi, mulţimile înghesuindu-se pe străzile învecinate. Oamenii fac sacrificii animale pentru ele şi le oferă flori şi bani pentru a le îmbuna. Locuitorii oraşului se împart în două tabere, partea de est şi cea de vest. În piaţa Nyatapola, în faţa frumoasei pagode cu acelaşi nume este asamblat un car de circa 5 m înălţime. Acesta e legat cu două funii foarte groase şi bărbaţii din cele două tabere, învigoraţi de berea de orez, încearcă să tragă carul în jumătatea lor de oraş ! Târziu, în noapte, una din tabere cedează de epuizare şi-şi recunoaşte înfrângerea. Cei care câştigă au onoarea de a escorta carul şi zeităţile aferente până pe malul râului, activitate destul de riscantă ţinând cont de aglomeraţie şi străzile înguste. Pe malul râului este ridicat un stâlp uriaş, comemorând victoria din bătălia descrisă în Mahabharata. În ziua următoare este doborât la pământ, aceasta anunţând începutul anului nou nepalez.

Într-un sat vecin, Bode, are loc o ceremonie în care unui bărbat i se găureşte limba cu un ac lung. Respectivul nu pare că suferă cu ceva, el câştigând "merit" pentru viitoarea existenţă. Cu toată această promisiune prea multi amatori nu sunt şi se întâmplă ca mai mulţi ani la rând "curajosul" să fie acelaşi !

Mata Tirtha Aunsi. "Ziua Mamei" este celebrată de către copii care oferă mamelor cadouri, dulciuri şi bani. Cei ale căror mame sunt decedate fac un pelerinaj la Maha Tirtha Ajunsi lângă Thankot.

Rato Machhendranath Jatra sau Bhota Jatra (Festivalul Vestei), mai. Valea Kathmandu fiind în principal o zonă agricolă, până recent existenţa oamenilor era puternic condiţionată de calitatea recoltelor. Pentru a avea ploi bogate locuitorii văii organizează în fiecare an acest festival înainte de venirea musonului, la o dată stabilită de astrologi. Totul începe în Pulchowk (Patan) unde în fiecare an se reconstruieşte un car imens în care este plasat Machhendranath cel Roşu (rato=roşu), zeu al ploii. Timp de aproape o lună este plimbat pe străzile din Patan. Femeile aprind lampi şi gătesc mâncăruri de sărbătoare în timp ce bărbaţii îşi unesc forţele pentru a deplasa uriaşa construcţie (numai roţile au circa 2 metri diametru !); pentru a evita pe cât posibil incidentele, aceste deplasări au loc sub atenta supraveghere a soldaţilor. De la înălţimea la care este plasat, zeul priveşte către credincioşii care îi fac ofrande de orez şi "sindur" (culoare minerală de un roşu viu cu care îşi fac şi ei "tika" în frunte). De vârful carului este agăţată o nucă de cocos iar cel care reuşeşte s-o prindă va avea parte de mult noroc. Punctul culminant are loc într-o zi "favorabilă", Bhoto Jatra, când familia regală şi alte oficialităţi vin în Patan pentru a admira "bhoto" (vesta zeului, încrustată cu bijuterii).