După un tur de orizont cu privirea doar căci pe vântul asta nu mă mai complic să scot şi aparatul, ne hotărâm să plecăm. Soarele începe să coboare, este frig şi-un vânt puternic, în rafale, noroc că mergând spre Babele îl avem mai tot timpul în spate. Pe platou este destulă zăpadă, pe alocuri până la jumătatea stâlpilor de marcaj. Zăpada spulberată mai scade vizibilitatea dar nu ne facem probleme căci ajungem pe lumină la cabană. Bine că nu e ceaţă, ar fi fost mult mai trist ! Apusul de soare este superb şi dacă n-ar fi vântul care nu ne dă pace, ar fi fost chiar o plimbare plăcută de sfârşit de zi. Mi-ar fi plăcut să zăbovesc să face nişte poze dar am zis să ajungem cât mai repede la adăpost.

La cabană pustiu (din cauza vântului telecabina nu a mers aşa că nu prea au fost clienţi). Cei doi câini uriaşi ne-au întâmpinat cu bucurie şi cu chef de joacă dar nouă nu ne trebuia decât nişte ceai cald. După câte-o cană de ceai de fructe (3 lei bucata) ne-am cazat, am mâncat ce mai aveam prin rucsac şi ne-am pregătit de programul de seară... adică de o ciorbă de legume (5 lei porţia) şi ceva supliment de ceai. Este linişte, curat şi cald în cabană aşa că ne putem usca mânuşile şi ciorapii; n-avem haine de schimb, eu doar o cămaşă, iar Moniq nişte ciorapi dar n-avem nevoie de mai mult... cabana e încălzită. Sigur, alte încălţări afară de bocanci ar fi fost binevenite...

Pe la 6 seara reuşim să vorbim cu Mugur la telefon; au terminat de coborât valea Priponului, a fost poate mai multă zăpadă decât credeam iar coarda le-a prins bine la un moment dat. Mai au destul de mers până la maşină în Buşteni, mai mult de două ore dar greul a trecut. Noi suntem deja la căldură aşa că pentru noi a fost o decizie bună să rămânem aici; mâine este duminică aşa că nu e nicio grabă, oricum nu mai dormisem la Babele de ani de zile... Pe la 8 seara au mai apărut doi băieţi aşa că numărul clienţilor s-a dublat deja ! Au urcat pe Jepii Mari (Schiel) după ce au fost întorşi din drum de pe valea Cerbului. Dacă au urcat ei, vom putea şi noi coborî pe-acolo a doua zi, oricum ăsta era planul meu...

N-am dormit prea grozav, saltelele fiind foarte tari dar măcar ne-am odihnit. Pe la 7:30 dimineaţa era deja lumină afară. Băieţii plănuiau un drum până la Omu dar dacă nu s-au trezit până la ora asta mă gândesc că şi-au făcut între timp alte planuri... aici, la căldurică, este totuşi bine :-) Mă uit pe geam şi soarele începe să apară dintre nori. Mă îmbrac repede cu tot ce am şi ies afară să fac câteva poze. Căţeii sunt de mult activi dar nici ei, cu toată blana lor groasă, nu stau prea mult în vântul de-afară.

Am cam întârziat, trebuia să mă trezesc cu o jumătate de oră mai devreme dar reuşesc să prind partea de final a răsăritului de soare... noroc că sunt şi ceva nori, altfel s-ar fi luminat foarte repede. În ciuda vântului, la fel de puternic, este minunat să fii afară în lumina dimineţii şi să admiri depărtările... către est munţii Baiului, Neamţului şi Ciucaşului... către vest, dincolo de valea Ialomiţei şi picioarele vestive ale potcoavei Bucegilor, Leaota şi Iezerul...

După un mic dejun frugal plecăm pe la 10:00. Ca să nu zicem că n-am făcut nimic pe ziua de azi mergem către Jepii Mici să privim puţin către Caraiman şi valea Jepilor. Cerul s-a acoperit aproape complet, zăpada este spulberată de vânt dar vizibilitatea este în regulă.

Ne apropiem de marginea platoului să fac câteva poze apoi urcăm până pe vârf, la ruina care marchează aproape geografic vârful Jepii Mici. E un vânt aici care în rafale aproape te doboară la pământ aşa că nu zăbovim prea mult.

Coborâm către zona de jnepeniş care separă cantonul Jepi de Piatra Arsă. Ca să nu înotăm în zăpadă, printre jnepeni, pe poteca turistică din zona Casei Naturaliştilor, rămânem pe vâlcelul care iese în potecă imediat sub jnepeniş şi astfel scurtăm o parte din drum.

Mai jos pe potecă ne asigurăm în două locuri mai expuse (cu cordelina care a rămas la mine), mai mult pentru confortul psihic, deşi colţarii şi pioletul îşi fac datoria... Pe la 14:00 ajungem jos şi patinăm din plin pe drumul acoperit de gheaţă dintre Buşteni şi Urlătoarea... dar suntem ca şi acasă...

Mai multe imagini:

Ianuarie 2009 photos.app.goo.gl/nh6PxiFRG9AF78CDA

Iulie 2012 photos.app.goo.gl/fNyzsLUWGLwh9M2cA

Martie 2014 goo.gl/photos/G1vqd6piop6zGsHu7

August 2014 goo.gl/photos/vTqGHmNSQhKv1EL2A

Mai 2016 goo.gl/photos/SEGAPNE9Dct6f4Z49

ian 2009