Bulgaria e o ţară ce are multe de oferit turiştilor. Mulţi sunt atraşi de litoral. Noi preferăm mai degrabă muntele. Vara trecută ni s-a propus să mergem în Pirin dar n-am reuşit atunci aşa că a rămas o idee nefinalizată... După aproape o săptămână în Piatra Craiului şi câteva zile în Făgăraş se apropie ultima săptămână de concediu aşa că ne hotărâm... Am tot amânat pentru că prognoza nu era grozavă dar acum pare să fie o fereastră de câteva zile bune.

Parcul Naţional Pirin (data naşterii 8.11.1962) are un site (pirin.bg) cu destule informaţii pentru a-ţi face cât de cât un plan şi o hartă a muntelui (în format pdf) foarte bună. Sunt descrise 20 de trasee (mai lungi sau mai scurte) care traversează muntele în lung şi-n lat sau fac legătura între trasee mai importante aşa că se pot face diverse combinaţii. O carte bună de care am aflat ulterior :-) "Walking in Bulgaria's National Parks" de Julian Perry pare foarte bogată în informaţii şi trasee descrise amănunţit.

Pirin-ul nu pare un munte foarte complicat şi potecile sunt bine marcate şi destul de umblate aşa că nu ne facem griji. Pentru marcaj se folosesc doar culorile aşa că nu vom întâlni punct / cruce / triunghi ca în munţii noştri ci doar bandă de diferite culori. Sunt cabane şi refugii montane aşa că poţi planifica ture fără bagaj greu, chiar o traversare completă nord-sud (sau invers) pe traseul nr. 1 (bandă roşie) care face parte din ruta europeană E4 (Pirinei - Alpi - Rila - Pirin - Peloponez). Teoretic nu ai voie să stai cu cortul (deşi am văzut că se practică).

Logistica de apropiere pare mai complicată decât tura propriu-zisă pe munte. Cu mijloace de transport în comun poate e mai ieftin (deşi n-am făcut o comparaţie directă) dar trebuie să schimbi tren / autobuz / microbuz cu bagajele după tine. Avantajul e că poţi alege o rută să traversezi complet muntele. Nu trebuie să te întorci în acelaşi loc, la maşină. Cu maşina însă ai mai multă flexibilitate de mişcare mai ales dacă e vorba de concediu şi de o vreme capricioasă cum a fost anul ăsta... aşa că optăm pentru varianta a doua.

Nu e nevoie să plecăm chiar cu noaptea în cap, ziua fiind destul de lungă. Ne oprim în Giurgiu să cumpărăm leva; după ce spun localnicii cel mai bun curs e în centru, 2.39 lei / 1 leva. Taxa pentru pod, 13 lei; întotdeauna la noi a fost mai mare decât la bulgari (acum 4 leva / 2 euro) deşi partea românească de pod pare mai proastă. Reuşim ca la ora 9 să traversăm Dunărea. Imediat după graniţă oprim pentru vignetă, 10 leva pentru 7 zile şi-apoi la drum... Am făcut plinul în Giurgiu însă ca fapt divers preţul benzinei este în medie 2.55 leva (august 2014).

Moniq s-a informat temeinic pentru drumul auto iar ruta sugerată de viamichelin.com este foarte amănunţită, îţi spune chiar şi când să faci pauze :-) Şoselele importante în Bulgaria sunt în general bune şi de obicei evită localităţile dar sunt multe restricţii de viteză pe care bulgarii, în general, le respectă. Cei care conduc mai sportiv sunt, în multe cazuri, români :-) Înainte de Sofia sunt circa 70 km autostradă (A2) foarte bună, cu tuneluri şi viaducte, un drum chiar pitoresc. După Sofia încă puţin pe autostrada A1. Mai departe, între Belovo şi Yundola, un drum secundar (însă bun) foarte frumos pe o vale îngustă cu aspect de chei (pe alocuri) cu malurile împădurite. În fine, ajungem în Bansko (pe o scurtătură dinspre Banja, ocolind Razlog) şi nimerim într-o zonă de şantier (străzi în renovare) aşa că ratăm centrul şi eventualele posibilităţi de informare turistică. Fiind în principal o staţiune de ski nu este mare agitaţie în oraş. Nimerim totuşi drumul către munte şi după 14 km prin pădure ajungem la cabana Banderitsa, 1810 m (singurul loc oficial pentru camping în Pirin) şi 2 km mai sus cabana Vihren, 1950 m (pe hartă cel puţin, pe cabană scrie 1.972 m), punctul terminus al zilei, pe malul stâng al pârâului Banderitsa.

Lume multă, maşini de asemenea. Este luni totuşi; în weekend bănuiesc că n-ai unde să arunci un ac ! Mai mult prin semne reuşim să ne înţelegem cu cabanierul care nu ştia o boabă de engleză, cum îi stă bine unui cabanier :-( 12 leva un pat într-un dormitor comun. Luăm şi o hartă cu 8 leva (în oraş, o să vedem la plecare, costă doar 4 leva). Camera e curată, primim şi un fel de cearceafuri şi faţă de pernă. Oricum avem şi saci de dormit de vară, parcă e mai bine să dormi în propriul aşternut dar nu sunt neapărat necesari (decât, eventual, la refugiile de pe munte). Deocamdată sunt ocupate doar 2 paturi dar până spre seară se vor ocupa aproape toate cele 10 paturi. Apă de băut chiar în faţa cabanei. Curent electric (totuşi, prize pentru încărcat un telefon doar la bar, în sala de mese). WC afară din cabană. Există şi o cameră de baie cu 2 duşuri cu apă caldă, gratuit, însă doar după-amiaza, între 4 şi 9 (poate fi coadă). În sala de mese se poate mânca ce ai de acasă (nu se supără nimeni) sau ce se prepară la bucătărie, nu foarte variat dar suficient şi bun. Luăm doar o ciorbă de fasole (1.7 leva) şi mâncăm ce mai avem de-acasă. Întreb pe la cât deschid dimineaţa. E doar o fată care pare să înţeleagă. Zice ceva de 10:30. Mi se pare ciudat dar poate n-au program dimineaţa :-( Când plecăm văd că pe uşă era afişat programul 7:30 - 22:30 deci ea a înţeles altceva...

Seara ne învârtim puţin în jurul cabanei, studiem harta şi indicatoarele din faţa cabanei să ne orientăm. Cerul arată foarte bine, nu sunt semne de vreme rea, nici nu pare să fi plouat zilele trecute. Prin spatele cabanei o mulţime de tufe de afine aşa că înainte de culcare ne vitaminizăm puţin. Ne culcăm devreme pentru că oricum nu prea avem ce face. E linişte şi sperăm să dormim bine. Planul este ca a doua zi să urcăm pe Vihren.