Noaptea a fost cald dar a bătut puţin vântul chiar aici, jos, în căldare. E senin ca în dimineţile trecute. Ne mobilizăm încet şi pe la 10 suntem cu bagajele gata. E deja soare la lac dar turiştii încă nu au apărut. Doar bondarii şi-au început ziua cu mult spor atraşi de florile violet de aconit.

Lacul Mija

După ultimele fotografii la lac pornim pe drumul de întoarcere. Facem o pauză la izvor, luăm apă să avem pentru drum şi începem să urcăm coasta spre şaua Scurtu.

Privind către fundul căldării ne luăm la revedere de la custură şi vârful Cârja, ambele etalându-şi silueta elegantă pe cerul albastru. Norii se adună mai repede decât în zilele precedente, pare că vremea va deveni puţin instabilă, de aşteptat după atâtea zile foarte călduroase.

Din şaua Scurtu rămânem pe creastă şi continuăm pe sus în direcţia vârfului Parângul Mic ca să nu ne întoarcem chiar pe acelaşi drum. Adie puţin vântul şi e plăcut, soarele nu mai arde atât de puternic, ascuns în mare parte de nori... semne că drumeţia se apropie de sfârşit.

De pe Parângul Mic ajungem imediat jos, în staţiune, cca 2:30 ore de la lacul Mija. Urmează drumul spre casă, o ploaie torenţială pe la Voineasa apoi din ce în ce mai cald pe măsură ce coborâm la câmpie... însă rămân amintirile mai răcoroase de la lacurile şi crestele din Parâng.

Mai multe imagini photos.app.goo.gl/HKcTwLkZtGGgLVLm8

august 2024