Dimineaţa este senin, niciun fir de nor nu se-arată pe cerul albastru. Deocamdată cel puţin :-) Nicio mişcare pe nicăieri, nici măcar jos la stână unde oiţele sunt încă strânse unele în altele. Ştim însă că de-abia aşteaptă să pornească iar în sus urmând rutina de zi cu zi.

Pe la ora 7 lumina portocalie a primelor raze de soare îmbracă treptat pantele abrupte de sub Moldoveanu. Vârful nu e prea impresionant din acest unghi, un perete rece de piatră care treptat revine la viaţă sub mângâierea soarelui. Ne mobilizăm şi noi pentru programul de dimineaţă. Între timp oile au pornit deja la drum şi până să fim noi gata de plecare ele sunt deja în creastă, la refugiu. Cei 3 tineri care-au dormit acolo sunt şi ei pe drum, către vest.

Ne punem şi noi bagajul în spate şi ne luăm la revedere de la micul izvor care ne-a fost atât de folositor. Iezerul Triunghiular rămâne tot mai jos, la baza pereţilor de piatră. Noi urcăm spre creastă, ajungem iar în Portiţa Viştei şi mergem spre refugiu.

La 2.320 m rămâne unul din cele mai bune refugii din Făgăraş, solid, din piatră, (acum) curat înăuntru şi cu uşă care se închide bine (foarte important). Singurul inconvenient este că apa nu e foarte la îndemână. Până ajungem noi aici oile au trecut deja de Hârtopu Ursului, către căldarea următoare spre est, sub Gălbenele-Gălăşescu. Pornim după ele pe poteca de creastă (bandă roşie) de la care nu ne vom abate prea curând.

Drumul nostru începe cu un urcuş în diagonală pe faţa sudică a vârfului Hârtopu Ursului. Pantele domoale şi înierbate dinspre sud sunt atât de diferite faţă de cele abrupte şi pietroase dinspre nord pe sub care am venit ieri! Deşi mergem spre est momentan ochii mai mult se bucură de ceea ce vedem înapoi, silueta impresionantă a piramidei Viştea-Moldoveanu la care se adaugă pata de culoare a refugiului, tot mai mic de-acum.

Ajungem pe muchia care se lasă din vârf către sud şi facem o pauză. Rând pe rând vârfurile muntelui se lasă mângâiate de privirile noastre... Gălbenele din care se desprinde spre nord muchia Zănoaga... Gălăşescu Mare care şi el se sprijină pe contrafortul impresionant al muchiei Drăguşului la nord şi pe un picior lung şi domol la sud... Gălăşescu Mic... şi, departe, Urlea şi custura care-l leagă de Dara - La Fundu Bândei care închid spre est marea căldare a Bândei (pe care mai degrabă o intuim, departe, contre-jour). Coborâm către Fereastra Ursului - unde, evident, nu e niciun urs - dar putem vedea de sus, din alt unghi, căldarea pe unde am trecut ieri (privind către nord).

Traversăm apoi faţa înierbată şi însorită a muntelui Gălbenele. În dreapta (sud) în Valea Rea a Gălăşescului lucesc apele lacului Gălăşescu / Mănăstirii / Iezerul din Valea Rea (Buduri). Înainte de şaua Viştişoara, pe perete, în stânga, câteva locuri cu umezeală de unde, funcţie de sezon, se poate lua apă; acum doar se prelinge foarte puţin pe piatră.

Jos, în vale, oile se bucură de iarba încă verde şi de apa izvoarelor care aduc un plus de culoare căldării de piatră. Ciobanul ne spune că aici iarba e mai bună decât sub Moldoveanu, de aceea vin aici cu oile. Este poate ultima turmă care n-a coborât, profită de încă o săptămână de vreme bună într-un sezon care, ne spune el, a început ceva mai târziu căci a fost multă zăpadă şi iarba a ieşit târziu.

În şaua Viştişoara privim spre nord către lac şi locul de cort din prima seară. Valea Viştişoara este acum luminată iar locurile arată mai prietenoase, încălzite de lumina blândă a soarelui.

Depăşim şaua Viştişoara, privim în urmă spre Gălbenele, muchia Zănoaga şi Spintecătura prin care am trecut ieri (tare abruptă privind de-aici) şi continuăm spre Gălăşescu Mare. Vârful se înalţă maiestuos în faţa noastră dar poteca îl ocoleşte abil aşa că nu e mult de urcat şi traversăm în partea cealaltă, către Fereastra Răcorelelor. În dreapta (sud) căldăruşa Gălăşescului pare mai anostă fără un lac şi fără oile aferente dar şi ea este locul de naştere al unui pârâu, Gălăşescu Mare, care în aval se uneşte cu Gălăşescu Mic şi apoi cu Izvorul Bândei.

În Fereastra Răcorelelor privim spre nord către căldarea Răcorelelor de Sus. Hornul care se avântă în jos pare accesibil, interesant de explorat altă dată, venind de jos, fără bagaj mare. După o scurtă pauză urcăm iar, în diagonală, pe sub Gălăşescu Mic; faţa înierbată e mult mai prietenoasă decât partea cealaltă la care ne uitam, dinspre nord, în urmă cu 2 zile, de altfel o trăsătura generală a crestei Făgăraşului.

Mai departe... coborâm spre Fereastra Mică a Sâmbetei. Refugiul ne întâmpină la fel de dezolant precum îl ştim. E o ruină şi nu se poate sta înăuntru unde e o adevărată groapă de gunoi. Mai mare ruşinea! Aruncăm o privire scurtă în jos către căldarea de sub Fereastra Mică şi ne amintim de urcuşul din septembrie 2008 o dată cu prima zăpadă din sezon (Zăpadă de septembrie în Făgăraş).

Curând ceaţa învăluie căldările nordice şi urcă repede către creastă. Pornim mai departe spre est, ocolim vârful Slănina şi nu vedem mare lucru în afară de poteca de la picioarele noastre. Coborâm în Fereastra Mare a Sâmbetei unde vântul şi ceaţa ne îndeamnă să ne vedem de drum. Lăsăm în stânga, în ceaţă, Colţul Bălăceni şi văile abrupte care coboară către Căldarea Mare a Sâmbetei. Trecem pe sub vârful La Cheia Bândei (punct roşu) şi norii parcă se mai risipesc.

Vârful Urlea apare când şi când prin ceaţă. Spre sud vizibilitatea e mai bună, marea Căldare a Bândei a scăpat de asediul norilor; de pe malul ei drept (geografic) vedem cum adună conştiincioasă apele de pe cei 3 versanţi ai muntelui care o delimitează.

Ocolim şi Vârful lui Mogoş, aşa cum ne conduce poteca. În curmătura Mogoşului ne întâmpină un marcaj recent refăcut. În spate (vest) norii încă învăluie aproape complet creasta dar aici suntem din nou în soare.

În Portiţa Lacului facem iar o pauză apoi coborâm spre lacul Urlea (punct albastru). Cărarea îngustă ne poartă spre unul din cele mai frumoase lacuri din Făgăraş, cu apă limpede, verde-albastră funcţie de cum cade lumina peste luciul de apă.

Loc minunat de cort şi odihnă. Nu e de mirare că găsim un cort montat dar nu rămânem aici (deşi ne dorim să venim o dată pentru mai multe zile) dintr-un motiv pragmatic, umbra vine mai repede peste lac dup-amiaza iar soarele apare mai târziu dimineaţa. Ne relaxăm puţin pe marginea apei apoi continuăm pe potecă spre refugiu. Luată prin surprindere, o marmotă trece în viteză la nici 20 m în faţă şi se ascunde sub pietre. De altfel aici, în căldarea Urlei, la fel ca în multe căldări pietroase din Făgăraş, fluierăturile marmotelor sparg deseori liniştea locurilor. Mai greu însă să le vezi, trebuie să stai ascuns, la pândă în locurile frecventate de ele sau să ai norocul să treacă aproape de tine. Însă de auzit, le auzi tot timpul.

În 2018 când am parcurs creasta Făgăraşului de la est la vest (Munţii Făgăraş de la est la vest) am făcut acest ocol prin căldarea Urlea şi-am campat aproape de refugiu. Acum mergem mai departe şi continuăm către zona de izvoare de sub Urlea. Tufe multe de rododendron. Ici-colo unele sunt pline de flori întârziate (sau înflorite a doua oară). Locuri frumoase de cort, apă bună de băut (dar vara locul e "bântuit" de oi). Ne oprim la ultimul pârâiaş pe care-l traversează poteca pentru că aici, fiind mai departe de creastă, beneficiem de mai mult soare dup-amiaza. Izvorul îl ştiam cu un debit mai bun dar, desigur, asta variază de la sezon la sezon. E suficient însă să ne spălăm şi avem apă de băut.

Mai greu este să găsim un loc bun pentru cort printre smocurile mari de iarbă dar ne descurcăm cumva şi după ce ne spălăm avem timp să lenevim puţin la soare. Din fericire oile au coborât altfel ne-ar fi vizitat cu siguranţă. O dată ce soarele dispare dincolo de creastă se lasă răcoarea.

Norii se fugăresc pe deasupra crestei până seara târziu când încep să se risipească, anunţând o noapte senină. Ziua a fost minunată, în ciuda ceţei care a persistat ceva timp pe creastă la orele prânzului. Ne-am consolat cu ideea ca locurile sunt bine cunoscute şi le-am străbătut de multe ori. Chiar dacă n-am mers foarte mult, odihna e bine-venită şi căldura sacului de dormit ne îmbie să ne retragem în căsuţa noastră albastră.

* Stihuri plăsmuite de Graţiela. Mulţumiri 😉

Mai multe imagini: photos.app.goo.gl/kEC7Tr6qGdxrmvwB6