După o scurtă ploaie de seară, din fericire când aveam cortul montat şi o noapte liniştită, doar cu ceva vânt şi nori trecători, urmează o dimineaţă senină, după tipicul ultimelor zile. Ce poate fi mai plăcut decât să te trezeşti la poalele celui mai înalt vârf din ţară ?

Iezerul Triunghiular din căldarea superioară a văii Rele. Am fi putut coborî până la lac dar n-avea rost; e mai bine să fim cât mai aproape de creastă dacă ăsta e traseul propus.

Pentru astăzi însă ne-am propus o zi de odihnă (activă). Vremea pare să fie bună în continuare şi mâncarea ne va ajunge la limită aşa că merităm o plimbare prin zonă fără bagaj. Urcăm din nou pe vârf să mergem puţin spre sud. Piciorul sudic al Moldoveanului se continuă cu Piscul Roşu - Galbena - Scărişoara (cel mai înalt care se vede aici).

Ziua însă e mai ceţoasă ca până acum. Din fericire e şi ceva vânt aşa că sperăm că n-o să plouă. Vedere către Portiţa Viştei şi refugiul de pe creastă.

Coborâm pe piciorul sudic al Moldoveanului şi ne îndreptăm către vârful Piscul Roşu. Evident, pe-aici nici picior de turist.

Către vest, căldarea Moldoveanului şi picioarele sudice care se desprind din creastă. Avantajul locurilor mai la sud sau mai la nord de creastă este că-ţi permit să vezi creasta din alt unghi, în ambele direcţii; din păcate acum creasta e acoperită aşa că de prea multe detalii n-avem parte.

Vedere din zona Galbena către nord cu piciorul pe care tocmai am coborât.

Vedere din zona Galbena către sud cu căldarea Galbena. Din acest unghi lacul mare din Galbena nu se vede, doar unul din cele mici. Ar trebui să mergem către Scărişoara pentru a vedea mai bine toată căldarea dar întrucât trebuie să revenim pe acelaşi drum nu ne depărtăm prea mult.

Preferăm să explorăm valea Rea în zona de sub lac aşa că ne întoarcem şi mergem de-a coasta pe poteci ciobăneşti înapoi spre piciorul care coboară din Piscul Roşu. Pe acest picior putem coborî până la obârşia cascadelor din valea Rea. Către est, picioarele sudice care se desprind din creastă iar în ultimul plan creasta dintre Urlea (în ceaţă) şi Fundu Bândei.

"Mini-delta" din valea Rea a Moldoveanului.

Avem timp să ne bucurăm pe îndelete de plantele întâlnite.

Coborâm până într-un punct de belvedere de unde putem admira începutul cascadelor de pe valea Rea. Poteca turistică (triunghi roşu) merge pe partea cealaltă aşa că e un loc mai dosebit pentru această primă cascadă.

Cascadele văii Rele.

Pe partea cealaltă se vede poteca şerpuind pe malul destul de înclinat, faţa vestică a piciorului scurt care se lasă din vârful Hârtopul Ursului.

Cascadele continuă în jos pe abrupturile văii Rele dar noi ne îndreptăm spre căldarea largă de sub Iezerul Triunghiular. Pentru puţin timp este şi Moldoveanu vizibil.

Un unghi mai puţin obişnuit pentru Moldoveanu dar cu atât mai interesant.

Pârâul din valea Rea, vedere spre sud.

Zonă mlăştinoasă cu multe canale şi ochiuri de apă cu maluri bogate în vegetaţie.

Rămăşiţe ale fostului refugiu din valea Rea, victimă a forţelor naturii. Fiind distrus de avalanşe, ploi, vânt şi zăpadă, s-a decis mutarea lui pe creastă şi-aşa a apărut refugiul de piatră.

Seara la cort prea multe n-avem de făcut decât să urmărim cum mai evoluează norii...

Încet-încet unii din nori împrumută culorile asfinţitului.

Treptat se lasă seara şi încerc diverse imagini în lipsa unei alte ocupaţii...

Sigur, unii preferă să admire natura din confortul sacului de dormit :-)